Sofronie de la Cioara: Povestea sfântului din județul Alba. Luptător în numele ortodoxiei din Transilvania

Sofronie de la Cioara s-a născut în prima jumătate a secolului al XVIII-lea în satul Cioara, care în prezent face parte din localitatea Săliștea, județul Alba.

Numele său de familie a fost Popa sau Popovici. După moartea soției sale, Sofronie s-a călugărit la Mănăstirea Curtea de Argeș din Țara Românească.

Mai târziu, s-a reîntors la Cioara, unde a construit un mic schit din lemn în pădurea din apropierea satului și a adunat câțiva ucenici. El și-a dedicat viața monahismului și a trăit în rugăciune și ascetism.

Sofronie a avut o influență asupra comunității sale și a ținut copii la învățătură.

Totuși, în 1757, el a început să promoveze o revoltă împotriva unirii religioase a românilor ardeleni cu Roma, care a dus la formarea Bisericii Române Unite. Pe atunci Transilvania se afla sub stăpânire Habsburgică.

Sofronie, în calitate de călugăr ortodox, a luat și el drumul Carlovițului, de unde s-a întors cu misiunea dată de mitropolitul ortodox sârb ca românii din Banat și Transilvania să abandoneze ierarhia bisericească română unită și să se pună sub jurisdicția Mitropoliei de la Carloviț.

Precedentul în acest sens a fost creat de călugărul sârb bosniac Visarion Sarai, care a dus la vacantarea Episcopiei române unite de la Blaj prin exilul episcopului Inocențiu Micu-Klein.

Vezi și: Calendar Ortodox, aprilie 2024: Toate sărbătorile cu cruce roșie și neagră din luna lui Prier. Semnificații pentru credincioși

În primăvara anului 1757 autoritățile austriece din satul din apropiere, Vințu de Jos, au distrus micul schit al lui Sofronie, în încercarea de a elimina rezistența ortodoxă sârbă din Transilvania.

De asemenea, autoritățile au început să aresteze pe cei care predicau și îndemnau la revoltă contra Unirii religioase.

Ca să scape de arest, Sofronie a fost obligat să părăsească satul Cioara și să se refugieze în zona Hunedoarei.

Sofronie și-a continuat predicile împotriva Unirii cu Biserica Romei în Țara Zarandului și Țara Moților, declanșând în sudul Transilvaniei și în ținuturile de pe cursul superior al Mureșului o revoltă împotriva românilor uniți, bisericile lor fiind ocupate cu forța, iar preoții alungați din altare cu bătăi crunte.

Sofronie de la Cioara, ascuns de mineri

Pe 21 aprilie 1760 s-a adresat comunității românești din Zlatna, iar pe 12 mai s-a adresat celei din Abrud, incitând la ură și violență împotriva Bisericii Române Unite.

Consiliul de Miniștri al Austriei de la Viena, alarmat de popularitatea și extinderea conflictelor, a decis pe 3 iunie să-l aresteze, ca mai apoi să-l suprime pe călugărul agitator.

În 2 august 1760 Sofronie a fost arestat de autoritățile imperiale pe când încerca să intre în biserica din Abrud și transferat, mai apoi, la Zlatna.

După revolta a mai multor adepți și țărani din satele dimprejur a fost iarăși eliberat condiționat, fiind apoi păzit și ținut ascuns de oamenii care lucrau în minele imperiale din Abrud.

O vreme, ei s-au aflat într-o revoltă latentă și au declarat deschis că „puterea nobililor a ajuns la sfârșit, iar acum noi suntem stăpâni”.

Cete de țărani și oameni înarmați rudimentar s-au îndreptat apoi spre Blaj, episcopul unit Petru Pavel Aaron fiind astfel amenințat, a fost silit să se refugieze la Sibiu.

Sofronie a convocat la 14/25–18/29 februarie 1761, la Alba Iulia, o întâlnire a unui așa-zis sobor al Bisericii pravoslavnice din Transilvania, care a redactat o petiție în 19 puncte către autoritățile habsburgice prin care se cerea libertate religioasă totală în Transilvania, dreptul numirii unui episcop neunit (ortodox, sârb) și eliberarea răzvrătiților arestați.

Autoritățile austriece l-au trimis pe generalul Adolf von Buccow să liniștească revoltele din regiune, iar acesta a dispus arestarea a mai multora preoți neuniți, adepți ai lui Sofronie, și trimiterea lor în surghiun cu toți aceia care se împotriveau orânduirii și militau pentru ruperea Unirii religioase cu Roma.

Sofronie de la Cioara: condamnat în numele ortodoxiei

Sofronie a fost trimis în judecată și condamnat la cinci ani de închisoare, însă a reușit să fugă, între timp, în Valahia, unde avea mai mulți susținători din partea Bisericii pravoslavnice sârbe.

A continuat să se dedice vieții monahale, fiind călugăr la mănăstirile din Robaia (1764–1766) și Vieroși (1766–1771), iar apoi egumen la Curtea de Argeș, toate cele trei mănăstiri aflându-se astăzi în județul Argeș.

În ședința sinodală din 28 februarie 1950 a fost trecut în rândul cuvioșilor mărturisitori, alături de Visarion Sarai și Oprea Miclăuș, canoniza­rea solemnă având loc la Alba Iulia la 21 octombrie 1955, potrivit creștinortodox.ro.

A murit la mănăstirea Curtea de Argeș.

Sofronie de la Cioara este venerat în prezent ca sfânt în tradiția ortodoxă românească.

Sursă foto: Mănăstirea Afteia de la Cioara, Marius Hațegan Facebook