Sticlele cu apă au termen de valabilitate deși apa nu expira. Ce se întâmplă dacă o consumi după data inscripționată pe etichetă

Apa nu expiră niciodată, dar cu toate acestea are termen de valabilitate. Apa este considerat un produs alimentar consumabil și, ca atare, este supus legilor alimentației publice care necesită date de expirare pentru toate produsele aflate în comerț.

Atât sticlele de apă plată, cât și cele de apă minerală au inscripționate un termen de valabilitate, motiv pentru care, cel mai probabil, mulți se gândesc că până la acea dată este apa bună de băut.

Specialiştii susțin că, de fapt, data aceea nu reprezintă termenul de valabilitate al apei, ci al sticlei din plastic, sctie DCNews

Plasticul, oricât de sigur ar fi produs, conține tot felul de chimicale care pot ajunge în apă dacă sticlele stau la temperaturi ridicate.

Cel mai mare pericol este când sticla ta cu apă rămâne în mașina încinsă câteva ore și începe pur și simplu ”să fiarbă”. În aceste condiții, anumite substanțe din recipientul de plastic precum BPA (bisfenol A) pot difuza în apă, iar astfel de substanțe prezintă un risc ridicat de a favoriza apariția cancerului.

„Ştiaţi că data de expirare imprimată pe sticlele de apă îmbuteliată nu se referă la apa din sticle? Apa nu expiră, dar sticlele în care se îmbuteliază au un termen limitat de valabilitate.

După expirarea termenului de valabilitate, sticlele din plastic vor elibera substanțe chimice în apa îmbuteliată, aspect care duce la modificări de gust și miros”, susţine medicul Dan Vodnar, profesor de Gastronomie Moleculară şi Biotehnologii alimentare, potrivit antena3.ro.

Ce se întâmplă cu apa, dacă depășește termenul de pe ambalaj

Deci, chiar dacă apa în sine nu expiră, ambalajul da și nu este recomandat consumul apei îmbuteliate după data expirării sticlei.

În anul 1987 a fost introdusa una dintre primele reglementari în acest sens, care spunea că orice produs alimentar ambalat nu poate avea o data de expirare mai mare de 2 ani, iar cu timpul, această regulă a devenit un standard la nivel mondial.

Plasticul din care este confecționat ambalajul are un grad de permeabilitate, iar în timp, compoziția acestuia se poate infiltra în apă, contaminând-o. Acești compuși care provin din plastic se pot acumula în organism, ducând la diverse afecțiuni.

În plus, apa îmbuteliată și carbogazificată, care a depășit termenul de expirare, își poate pierde aciditatea, dezvoltând un gust de „stătut”.

Există mai multe motive pentru care sticlele de apă vin cu o dată de expirare. Apa este considerat un produs alimentar consumabil și, ca atare, este supus legilor alimentației publice care necesită date de expirare pentru toate produsele aflate în comerț.

În plus, data de expirare a apei îmbuteliate prezintă anumite avantaje pentru producător. Deși apa, în sine, nu face rău organismului, sticla din plastic în care este ținut lichidul s-ar putea degrada în timp iar substanțele din plastic să intre în apă.

Dacă consumatorii reclamă la protecția consumatorului faptul că apa îmbuteliată are un gust de stătut, atunci companiile ar putea avea probleme dacă nu au inscripționate aceste date de expirare.

Totuși de cele mai multe ori nu faptul că aceste ape îmbuteliate expiră le face rele al gust, ci procesele de fabricație în sine; în timpul procesului de îmbuteliere pot apărea erori ori apa să fie contaminată cu tot felul de substanțe înainte de a ajunge în sticle.

 Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News