Veteranul de război Emil Drăgan, înmormântat cu onoruri militare la Galda de Jos. Povestea unui erou ajuns deținut politic

”Veteranul de război Emil Drăgan a fost înmormântat la Galda de Jos, cu onoruri militare, așa cum merita”, au scris pe contul instituțional de Facebook, reprezentanții Ministerului Apărării Naționale. 

Postarea MApN:

”A trecut prin multe în viață, prin atâtea nedreptăți însă a ajuns la 100 de ani împăcat, detașat și resemnat. A avut multă credință și putere ca să îi ierte pe toți!

Când a căzut prizonier la unguri, a îndurat atâta foame, încât credea că va muri. Mânca iarbă ca animalele.

Părinții lui aveau ceva avere. Cumpăraseră o moară și acest lucru le-a oferit bunăstare. Au fost oameni harnici.

Drăgan a învățat foarte bine de mic, iar starea materială a părinților l-a ajutat să urmeze trei școli importante la vremea aceea: Academia de Științe Economice la Brașov, Școala Normală la Blaj și Școala Militară la Arad.

Faptul că familia avea avere, i-a costat scump când au venit la putere comuniștii. Emil Drăgan nu a conceput să îi trădeze pe cei dragi, motiv pentru care a fost închis în mai multe pușcării.

La Aiud a fost iadul pentru el. Acolo a plâns în urma bătăilor și a suferințelor până nu a mai avut lacrimi.

Ochii îi erau secătuiți de la atâta durere. Trupul și palmele lui exprimau aceeași suferință. Întreaga viață a fost stigmatizat, el și ai lui” – foto și text Petruța Pop.

O viață în care a trăit toate nefericirile unui secol

Emil Drăgan, fiul morarului Aron Drăgan, s-a născut la 10 noiembrie 1920 în comuna Galda de Jos, din județul Alba.

La nici 23 de ani, se afla pe frontul de apus, în prima linie, a luptei pentru eliberarea Transilvaniei.

Era înregimentat ca ofițer de artilerie în cadrul Batalionului 21 Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi”.

Când a fost luat pe front, România întorsese armele împotriva Germaniei, iar el era student în al doilea an la Academia de Studii Comerciale şi Industriale din Brașov.

Din cauză că erau fii de chiabur și nu au acceptat colaborarea cu sistemul, Emil Drăgan și fratele său, Liviu Drăgan, au fost arestați politic timp de 5 ani, în 1949, sub acuzația de „crimă de nedenunțare a uneltirii contra ordinii sociale”.

Un alt frate căzuse pe front, iar tatăl lor, Aron Drăgan, a fost închis și el de comuniști, timp de 12 luni, la vârsta de 70 de ani.

Emil Drăgan a fost închis la Constanța, Aiud și Gherla, o perioadă cumplită care l-a marcat profund.

”Să plângi și să nu-ți mai curgă lacrimile”

După ce a săpat timp de trei ani de zile la Canal, până ce în palmele lui se putea citi suferința, Emil Drăgan avea să vadă și ororile închisorii aiudene.

La vârsta de 33 de ani, în martie 1954, ieșea din închisoarea de la Gherla. Stigmatizat de statutul de pușcăriaș politic, Emil Drăgan s-a întors acasă cu gândul de a deveni profesor, însă regimul comunist i-a cerut să fie colaborator al securității.

A refuzat, iar acest lucru i-a adus o „pedeapsă” de 21 de ani, timp în care a fost acceptat să muncească doar la CAP-ul din satul natal.

Cu prilejul zilei sale de naștere, când a fost întrebat de ororile perioadei comuniste, Emil Drăgan a mărturisit, după 70 de ani, că închisoarea de la Aiud a fost un iad înfricoșător, unde oroarea a căpătat forme inimaginabile.

Acolo, spunea Emil Drăgan în urmă cu câteva luni, „oamenii au plâns până n-au mai avut lacrimi. Să plângi, domnule, și să nu-ți mai curgă lacrimile, că nu le mai aveai! Ochii erau seci!”

Toți cei care l-au cunoscut îi mulțumesc din suflet pentru lecțiile de viață oferite cu atâta drag.

Surse: MApN – Facebook, Petruța Pop