Viața și martiriul Sfintei Mari Mucenițe Irina, pomenite pe data de 5 mai. Ce înseamnă și de unde vine acest nume

Sfânta Mare Muceniță Irina este pomenită în calendarul creștin-ortodox, pe data de 5 mai. Sfânta Irina din Maghedon a trăit și a pătimit în secolul al IV-lea. Ea este una dintre cele douăsprezece sfinte fecioare mucenițe care i-au apărut sfântului Serafim din Sarov, precum și călugăriței Eupraxia la sărbătoarea Buna-Vestire din 1831.

În istoria bisericilor creștine, numele Irina are o rezonanță aparte pentru că acoperă mai multe secole și mai multe personaje: Inina din Thesalonic (ucisă în 3 aprilie 304), Irina din Roma (anul 288) – soția sfântului martir Castulus, Irena din Tomar (653 – Portugalia), Irina din Atena, Irina din Capadocia, Irina din Ungaria și cea pe care biserica Ortodoxă o sărbătorește pe data de 5 mai, Irina din Macedonia (considerată o mare martiră).

Citește și  Mesaje de Sfânta Irina: Urări și felicitări pentru persoanele dragi care își sărbătoresc onomastica, în data de 5 mai

Sfânta Irina a trăit în secolul al IV-lea și a primit la naștere numele Penelope. A fost fiica regelui Liciniu suveran în cetatea Maghedon, din Persia.

Penelope era foarte frumoasă, dar tatăl ei o ținea izolată într-un turn înalt al palatului său pentru ca nu cumva să fie influențată de credința creștină, care se răspândea cu repeziciune și în Persia. Împreună cu ea stăteau, pentru a o sluji, alte treisprezece fecioare frumoase.

Este sărbătorită în fiecare an în data de 5 mai.

Ea este una dintre cele douăsprezece sfinte fecioare mucenițe care i-au apărut sfântului Serafim din Sarov, precum și călugăriței Eupraxia la sărbătoarea Buna-Vestiri în 1831.

Într-o noapte, i-a apărut în vis îngerul lui Dumnezeu care i-a spus: „Penelope, de-acum nu te vei mai numi aşa, ci Irina („pace”), şi vei fi multora scăpare şi adăpostire şi prin tine se vor mântui multe suflete, iar numele tău va fi mare în toată lumea”.

Sfânta Irina a aflat despre Hristos de la Apelian şi a primit botezul de la Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.

Trecerea sa la creştinism l-a înfuriat pe tatăl ei, motiv pentru care a dorit să o supună la diferite torturi. Prin darul primit de la Dumnezeu, Sfânta Irina îl va converti în chip minunat pe tatăl ei la creştinism.

Iar ea a zis: „Spune-mi, tată, ce rău ţi-am făcut eu?” Şi a zis împăratul: „Oare nu puţin rău este acesta, că numeşti pe Hristos Dumnezeu, iar de zeii mei te lepezi?”

Zis-a Sfânta: „Nimic n-am făcut rău, tată, căutând spre Hristos, adevăratul Dumnezeu şi punându-mi nădejdea spre El, iar nu spre idolii tăi”. Împăratul cu glas groaznic, a zis: „Penelopi, jertfeşte zeilor!”

Răspuns-a Sfânta: „Nu-mi întoarce numele meu, că nu sunt Penelopi, ci mă numesc Irina; căci acest nume mi s-a pus mie de înger în vedenie şi de preot, prin Sfântul Botez”.

Iarăşi i-a zis împăratul cu mânie: „Rod străin, iar nu al meu, jertfeşte zeilor!” A răspuns Sfânta Irina: „Nu voi jertfi diavolilor celor ce te pornesc pe tine la mânie şi care sunt pricinuitori focului veşnic, cel pregătit păgânilor”.

Iar împăratul s-a tulburat de mânie mare şi a poruncit s-o arunce legată în picioarele unor cai sălbatici, ca  s-o calce. Fecioara fiind aruncată, a mers împăratul singur la cai, vrând să-i vadă moartea ei.

Dar iată un cal mai sălbatic decât ceilalţi, dezlegându-se din legături, deodată s-a repezit asupra împăratului şi, apucându-i cu dinţii mâna cea dreaptă a împăratului, a smuls-o din umăr şi sfâşiindu-l, l-a omorât.

Iar după aceea a stat blând la locul lui; asemenea s-au făcut blânzi ca mieii şi ceilalţi cai, fără a vătăma pe Sfânta Irina.

A fost supusă la multe chinuri în vremea a patru împăraţi. Regele Sedechia a îngropat-o până la gât într-o groapă umplută cu şerpi şi cu scorpioni, dar îngerul Domnului a păzit-o pe sfânta fecioară muceniţă întreagă.

Apoi regele a încercat să o taie în două cu fierăstrăul, dar fierăstrăul s-a frânt de trupul ei ca şi când trupul ar fi fost de marmură.

Acelaşi rege a legat-o de o roată de moară sub o moară de apă şi a dat drumul şuvoiului, nădăjduind că aşa fecioara muceniţă se va îneca. Dar apa nu a curs, ci a stat pe loc, iar fecioara a rămas vie şi nevătămată.

Regele Sapor, fiul regelui Sedechia i-a pus în picioare încălţăminte de fier, i-a încărcat în spate un sac de nisip, a înhămat-o la o căruţă şi a pus să fie mânată că un animal cale lungă dincolo de cetate.

„Cu adevărat sunt că o vită înaintea Ta, O Doamne!” a rostit muceniţa, alergând legată în urmă torţionarilor ei. Dar îngerul Domnului a cutremurat pământul, iar pământul s-a deschis şi i-a înghiţit pe chinuitori. Supravieţuind tuturor torturilor, mulţi păgâni au lepădat păgânismul şi au alergat la Hristos crezând şi botezându-se.

Sfanta Irina 2019. Irina a intrat în cetatea lui Callinicus pentru predicarea Evangheliei. Regele de atunci al cetăţii, Numerian, a aruncat-o consecutiv în trei tauri din metal încins. Dar ea nu a murit.

Când Irina a sosit în cetatea Mesembria, a fost omorâtă de regele Sapur, dar Dumnezeu a înviat-o. Regele şi mulţi din popor, văzând această, au crezut în Hristos şi s-au botezat.

În cele din urmă, Sfânta Muceniţă Irina s-a întins într-un sicriu şi i-a poruncit lui Apelian să-l închidă. După patru zile, când au deschis sicriul, au văzut că trupul Irinei nu mai era în el. Aşa a proslăvit-o Dumnezeu în veci pe Sfânta Mare Muceniţă Irina.

Semnificația numelui Irina

Irina este un prenume feminin care provine din grecescul Ειρήνη (Eirene), numele zeiței păcii în mitologia greacă.

Numele de „Eiran” sau „Elre na” erau populare în Grecia Antică, acestea având o semnificație clară deoarece erau derivate din substantivul „eire ne” care înseamnă „pace”.

În mitologia greacă, „Eire ne” era una dintre cele trei fiice ale lui Zeus si ale lui Themis, care ocroteau natura și păzeau locașurile cerești din Olimp.