VIDEO-DOCUMENTAR: Vezi cum a fost reconstituit portul tradiţional din Pănade, de la prima iţă până la ultima „prinsură”

Portul tradiţional din satul Pănade, judeţul Alba, în forma sa originală, plină de culori şi modele ingenioase, a fost reconstituit, aşa cum se purta în urmă cu mai bine de 100 de ani, înainte ca el să fie înlocuit cu modelul alb-negru, preluat din zona Sibiu. Patru femei localnice, ţesătoare şi cusătoare iscusite şi „cu zeci de războaie puse” la activ, au recreat un costum femeiesc şi bărbătesc, aşa cum îmbrăcau „nu părinţii, nici bunicii, ci străbunicii” lor.

De la prima discuţie prin care femeile au pus la cale planul de bătaie, şi până la dansul a doi tineri îmbrăcaţi în ”noul” costum, care a încununat munca de săptămâni a femeilor, întregul proces a fost imortalizat, într-un film documentar, de aproximativ 40 de minute, realizat de Petruța Pop, directoarea Asociației Artă și Tradiții Meșteșugărești Alba (ATMA). Reconstituirea portului tradițional din Pănade a fost realizată printr-un proiect inițiat de Ascoiația ATMA și finanțat de AFCN.

Filmul începe cu o panoramă a satului Pănade, situat la 5 km de Blaj, un sat în care încă se mai găsesc case construite după modelul vechi, din pământ și fără fundație și zugrăvite în „mândră-mărie” în exterior. Într-una dintre aceste case s-au strâns patru femei (Maria Zereș, Maria Cucui, Maria Șandor și Ana Poșa), pentru a scoate pentru totdeauna la lumină vechiul și adevăratul port tradițional al satului.

Dotate cu furci, suveici, vârtelnițe, fuse, depănătoare, războaie de țesut și multe alte instrumente necesare țesutului, acestea s-au pornit, cu dragoste, emoție și îndemânare, să reconstruiască portul cu „cămăși lungi cu modele, cătrințe viu colorate, chindeu, pieptare înflorate cusute cu purecelul, pantaloni din lână bătută).

Pas cu pas, pe un fundal muzical de doine și cântări străvechi intonate chiar de ele, cele patru femei au început prin pregătirea firelor cu atenție să nu încurce ițele, continuând cu urzitul, învelitul războaielor, mulțumind lui Dumnezeu după fiecare etapă încheiată.

Femeile explică și prezintă fiecare piesă a războiului de țesut și fiecare gest necesar procesului, pentru toți cei care nu mai cunosc secretele, terminologia și tehnica acestui meșteșug. După instalarea războiului, acestea încep să țeasă pânzele pentru ii, pantaloni și cătrințe, fiecare cu specificul ei. Odată finalizată, timp de o săptămână, pânză trece printr-un proces de întărire și înălbire „în apa din Târnavă”.

După această etapă, pânza este bătută și întinsă cu trăgătorul „până nu mai rămâne nicio cută”. Apoi, odată ce a ajuns în stadiul de țesătură pregătită pentru a deveni materia primă a hainelor, pânza este măsurată cu o riglă numită „cot”, croită și cusută cu modelele originale, frumoase și pline de culori. În termeni „tehnici” greu de înțeles în ziua de azi, femeile explică metodele în care vor coase cămășile, „cu mâna, cu speteaza, cu scărița, cu un model de 5-6 călcate și 5-6 ridicate”.

La sfârșit, când costumul a fost reconstituit în întregime, femeile au îmbrăcat doi tineri cu hainele și au invitat mai mulți săteni pentru a le arăta ce au lucrat și cum au realizat ele portul tradițional așa cum a fost în urmă cu peste 100 de ani. În paralel cu exclamațiile de uimire ale „publicului”, femeile explică modelul costumelor, precizând că cel femeiesc este specific pentru o nevastă tânără, care îl îmbrăca imediat după ce s-a despărțit de rochia de mireasă. Pentru a celebra momentul, în încăpere se încinge o adevărată sărbătoare, în care întreaga mulțime începe să joace și să cânte.

Vă invităm în continuare să vă răpiți 40 de minute din timpul dumneavoastră, să vă oferiți plăcerea de a plonja în timpul în care șezătorile, dorul, cântecul și jocurile românești compuneau stilul de viață al oamenilor de la sat și de a redescoperi frumusețea sublimă în care erau făcute hainele populare.