Eveniment
VIDEO-FOTO: Reportaj din Negombo. Două tinere din Alba Iulia, printre elefanți și temple budiste
Iulia Guș și Ioana Avram sunt două tinere din Alba Iulia pasionate de călătorii ”în afara zonei de confort”. Cu rucsacul în spate și bocancii în picioare, cele două fete pot face trecerea de la a dormi într-un resort de lux, cu piscină, la un adăpost improvizat în junglă. Iulia și-a povestit cele mai recente aventuri din Sri Lanka pe blogul ei personal, în câteva episoade. Și mai are încă de povestit. Totul sub forma unor extraordinare reportaje de călătorie, din care am ales să vă prezentăm câteva părți.
Pe lângă cele prezentate, aventurile celor două tinere din Alba plecate în Sri Lanka cu rucsacul, continuă pe blogul Iulia cu noi povești: urmează articole despre cum s-au rătăcit în junglă și cum au urcat într-o noapte cele 5200 de trepte ale unui templu budist, pentru a vedea răsăritul de sus.
De asemenea, Iulia va povesti în reportajele ei despre elefantul care s-a închinat la un templu budist, pe care l-a surprins video cu telefonul ei.
În Colombo, dis de dimineață
”Ne îmbarcăm în zborul spre Colombo. Eu am loc pe rândul 30, Ioana pe rândul 18. Mutăm vreo 6 oameni în total pentru a ajunge una lângă alta. Doar așa, la miezul nopții, undeva deasupra oceanului, am putut deschide o supraevaluată sticlă de prosecco și să ciocnim un pahar de ziua Ioanei.
Pe la 5 dimineața aterizăm în Colombo. Ne întâmpină o statuie a lui Buddha înconjurată de flori. Din fericire, ne-am luat viza de acasă, așadar scăpăm de lunga coadă de la “visa in arrival”. Viza o poți lua ușor, online, în schimbul a 30 de Euro. La imigrări, ne mai pun câteva întrebări de securitate și primim ștampila fericită pe pașaporte.
Ne schimbăm banii în rupee srilankeze. Am citit pe forumuri că ar fi bine să ai dolari, însă realitatea e că de la euro la franci elvețieni, se schimbă orice. Ne luăm și o cartelă cu număr de telefon local, pentru a putea fi contactate în caz de urgență. Ieșim la stradă. Se crapă de ziuă dar e totuși foarte cald.
În piața de pește
Mergem mai departe spre piața de pește. Trecem peste Dutch Canal care e frumos dar puturos. O pregătire olfactivă modestă pentru ce ne așteaptă: o lungă plajă cu folii negre pe care peștele stătea la uscat. Un fel de pavaj de peste 1 kilometri urât mirositor și pe care muștele se plimbau în voie.
Mai departe, în piață, imaginea e mai grotească: peștele era adus direct din ocean în năvod sau în niște coșuri împletite din bambus. Fiecare vânzător avea câte o macetă și produsul era feliat acolo, pe loc. Rechini, calamari, țipar, creveți, ton… găseai absolut orice! Unii încă mișcau.
Mergem și lângă ocean unde se pescuiește și observăm procesul în care e implicată întreaga comunitate. Plajele acelea feerice din vederi nu seamănă câtuși de puțin cu mizeria de aici!
Singurele fete albe din tren
Luăm tuk-tuk-ul (un fel de bicicletă cu 3 roți, cu acoperiș n.r.) spre gară și ne cumpărăm cu 85 de rupee (cam 2 lei) un bilet. În gara din Negombo este un acvariu imens cu pești care ar face invidios orice hotel din Europa. Toate indicațiile sunt în singaleză, dar găsim ușor pe cineva care vorbește engleză.
Gara arată mai rău decât orice haltă de la noi. Trenul la fel. Suntem singurele albe din acest lung vagon. Adulții se uită discret la noi, cei mici ne fixează cu privirea și își dau rând la a ne face cu mâna. Bebelușul de lângă Ioana, o fetiță tuciurie cu punct în frunte, e de-a dreptul fascinată de colega ei de drum. Apoi, Ioana face o remarcă interesantă “Vezi că nimeni nu e pe telefon!?”.
Într-adevăr, oamenii vorbesc, se uită pe geam, dorm. Niște fetițe în rochițe cântă iar părinții lor bat din palme pe ritmul muzicii. Specatacolul acesta ține câteva ore. E clar că oamenii ăștia nu cred în curent ca noi românii, pentru că toate ușile și geamurile (acolo unde există) sunt deschise.
Secretul autobuzelor burdușite de oameni
Din Paryia luăm autobuzul pe lunga peninsulă. Știți filmele acelea cu atobuze ruginite în care oamenii stau burdușiți revărsându-se pe scări? Cam așa era acesta. Secretul e să fii printre primii care urcă în autobuz. Eu și Ioana am prins loc de jumătate de bucă fiecare. Autobuzele funcționează cu un procedeu aparte aici: un bărbat stă la ieșirea din spate și taxează pe fiecare călător la intrare.
Apoi strigă numele următoarei stații. Probabil la ce înghesuială e, nimeni nu ar vedea unde se află. Apoi, când aproape ajungem în stație, șoferul clanxonează de două ori. Noi l-am rugat pe “naș” să ne anunțe personal când trebuie să coborâm, pentru că pronunția lui nu seamănă cu literele de pe hartă.
Un loc 100% eco, unde poți sta gratuit
De la stație luăm un tuk-tuk spre Kite House. Drumul nisipos este un labirint printre case simple, culturi de legume și plantații de palmier. După vreo 4 km ajungem la resortul unde ne-am rezervat camera. Chiar dacă i-am găsit prin Couch Surfing, le-am explicat că dorim să plătim pentru cameră, deși principiul acestei rețele este să stai gratuit. Nu o vedem ca o taxă, ci ca pe o donație pentru a încuraja ceea ce fac ei. Și fac într-adevăr ceva extraordinar.
Turismul este o activitate care poluează. Se consumă multă apă, turiștii au tendința de a-și pune în farfurie mai mult decât au nevoie etc.
Aici, totul e eco: resortul e făcut doar din materiale naturale. Căsuța în care dormim e din frunze de palmier, dușurile sunt din bambus, iar în locul gresiei au lespezi mari de piatră.
Nu folosesc deloc plastic. Paiele sunt de metal (Ioana era să-și spargă dinții cu unul), iar în locul peturilor, au apă filtrată pusă în sticle de vin refolosite. Este un frigider de unde fiecare turist își ia gratuit o sticlă, iar după ce bea o returnează la bar.
Totul se gătește din produse locale. Supă cremă de dovleac cu lapte de cocos și ulei de susan sau salată de legume cu iaurt și fulgi de cocos sunt două preparate după care am lins farfuria. Pentru doar 350 de rupee (cam 7 lei) poți să-ți alegi unul dintre smoothiurile cu ingrediente surprinzătoare: de la ghimbir sau scorțișoară, la ananas sau papaya.
Plimbare prin lagună, cu pluta unui localnic
Mergem spre oceanul de care ne desparte o mică lagună. Vrem să vedem apusul acolo, însă observăm niște pescari care aranjau năvoadele pe apă de pe un fel de paddle boat-uri ghidate cu bețe lungi de bambus. Intrăm rapid în vorbă cu un localnic și îl rugăm să ne intermedieze o plimbare cu această ambarcațiune în stil venețian. Câteva minute mai târziu, iată-mă pe pluta unui pescar de 18 ani, care nu vorbea un cuvânt engleză, dar care mi-a făcut răbdător turul lagunei.
Pe de o parte aveam emoții simțind pluta cum se mișcă, pe de altă parte toată acea întindere nemișcătoare de apă mă liniștea. Un pește sare pe plută. Râd. Pescarul se apleacă și îl aruncă înapoi în apă, mișcând barca periculos. Mă las jos să îmi recapăt echilibrul. După tură, vreau să-i las un bacșiș băiatului însă mă refuză. Aici, în locul ăsta rupt de lume, oamenii nu văd turiștii ca sursă de bani, ci ca noi prieteni.
Ne-am pus la culcare înainte de 21, însă după câteva ore m-am trezit. Avem un țânțar în căsuță și nu pot dormi din cauza lui. Ioana ne-a luat niște brățări anti-țânțari pe care le purtăm de 2 zile, dar se pare că sunt la fel de eficiente ca pătrunjelul în zamă. Am ieșit așadar din căsuță și scriu aceste rânduri. De data aceasta nu mai stau în hamacul de sub palmier: bate puțin vântul și mi-e teamă să nu îmi cadă o nucă de cocos în cap.” de IULIA GUȘ
Cum să faci o excursie extraordinară, cu buget mic. Sfaturile Iuliei pentru cititorii alba24.ro
”Pentru a călători ai nevoie de un singur lucru: dorința de a ieși din zona de confort. Odată ce ai făcut acest pas, ești deja mai bogat. Pentru că nimic nu îți aduce mai multe comori ca o călătorie.
Te schimbă oamenii pe care îi întâlnești și locurile pe care le vezi. Am început să scriu pe blogul meu tocmai pentru a povesti și altora despre câte locuri minunate sunt în lumea aceasta. Sper să găsească și alții curajul de a-și lua rucsacul în spinare și a descoperi partea mai puțin turistică a lumii.
Când plecăm într-o excursie, ne documentăm de pe forumuri sau de pe blogurile altor călători. Plecăm cu o listă de obiective în minte dar, de cele mai multe ori, planurile se fac pe parcurs! Cred că am deprins acest obicei de la cei peste 10 ani de cercetășie! Căutăm zone mai puțin aglomerate, unde să putem simți autenticitatea locului. În plus, departe de obiectivele turistice, prețurile sunt mai rezonabile.
Este o falsă impresie că a călători implică neapărat bugete foarte mari. Cazările noastre sunt diverse: de la hotelul din mijlocul orașului, până la cortul de pe malul oceanului. În Sri Lanka am stat două săptămâni și ne-a costat pe fiecare 880 de euro, aici incluzând zborurile, cazarea, mesele, safari, suveniruri, vize și chiar mici mofturi :)”
Urmăriți Alba24.ro și pe Google News