VIDEO: Imagini din „spitalul cărților” de la Alba Iulia. Etapele prin care se redă „sănătatea” cărților vechi și a manuscriselor

În cadrul evenimentului Noaptea Cercetătorilor 2020, Alexandru Știrban, restaurator – șef secție și Codruța Leahu, chimist în cadrul Centrului Național de Conservare și Restaurare a Cărții Vechi din Alba Iulia au prezentat, timp de câteva minute, etapele principale prin care o carte veche sau un manuscris capătă din nou frumusețea pe care a avut-o în trecut.

Centrul Național de Conservare și Restaurare a Cărții Vechi a fost înființat în anul 1996, ca o continuare a activității de restaurare a cărții vechi desfășurată în vechea structură a Laboratorului de Restaurare – Conservare de la Muzeul Unirii Alba Iulia. În cadrul centrului funcționează următoarele compartimente: restaurare corp carte având ca suport hârtia şi pergamentul precum şi resturare legătură de carte, având ca suport pielea, pergamentul, lemnul şi elemente de cusătură.

„Centrul Național de Conservare și Restaurare a Cărții Vechi, acest <mic spital al cărții> cum ne place nouă să spunem, încearcă, prin o îmbinare a tehnologiilor vechi, a tehnologiilor mai noi precum și prin îndemânarea restauratorului, să redea, să dea viață cărților vechi. Acestea vin cu probleme de conservare, probleme de întreținere, de folosință și noi încercăm să le facem bine. Întocmim un dosar, facem tratamente, ca un dosar al oricărui pacient.

Una dintre etapele restaurării presupune și o curățire mecanică a cărții. Se face cu o pensulă moale, cu grijă, spre capătul cotorului, pentru a elimina murdăria, praful, depunerile care s-au acumulat datorită utilizării.
O altă etapă în procesul de restaurare a cărților vechi presupune curățirea învelitorilor din piele. Cartea veche beneficiază de elemente de protecție, scoarțe și învelitori din piele. Învelitorile din piele sunt cele care dau protecție, în același timp au și rol estetic, dar suportă și deteriorările cele mai frecvente și majore.

Într-o primă fază mergem pe o curățare a acestor învelitori, încercăm să luăm murdăria aderentă de pe suprafața lor. Sunt mișcări încete, fără să agreseze suprafața pielii.
La masa cu lumină, un dispozitiv care ne ajută să lucrăm prin transparență, încercăm să îndreptăm filele de carte care au diferite plieri.

Folosim un instrument numit de noi <osul>, un element foarte important în munca de restaurare. Este o prelungire a degetului, ne ajută să efectuăm operații de finețe fără să agresăm fila de carte.
Esențial în restaurarea scoarțelor din lemn și a învelitorilor din piele sunt completările pe care suntem obligați să le facem în zonele lipsă, în general partea de cotor sau în zona colțurilor, pentru că sunt cele mai expuse deteriorărilor.

Cotorul este cel care suportă mișcarea de deschidere, colțurile sunt cele care sunt puse în raft. Facem acea complectare cu piele tăbăcită vegetal, care ne dă posibilitatea să facem integrare cromatică, care este adusă la grosimea necesară, apoi se fac aceste complectări.
În cadrul Centrului Național de Conservare și Restaurare a Cărții Vechi există Departamentul de Investigații. În acest <mic spital al cărții> este esențial să stabilim un diagnostic pentru ca după aceea să putem aplica un tratament.

Una dintre cele mai importante faze sau etape în procesul de restaurare este obținerea de analize. Analize care sunt necesare pentru a putea vedea ce metode aplicăm, ce cerneluri s-au folosit, ce tip de hârtie există în filele de carte veche. Cu ajutorul investigației putem să dăm o notă științifică muncii de restaurare”, a explicat Alexandru Știrban, restaurator – șef secție.
„O parte importantă a procesului de investigare poate avea loc printr-o analiză vizuală. Pentru ceea ce nu se poate determina cu ochiul liber recurgem la microscoape optice prin care putem determina mai bine structura, proprietăți morfologice, anumite semnături, sesizarea anumitor culori, partea de scriere, diverse cerneluri sau stratul de cerneluri aplicat”, a transmis Codruța Leahu, chimist.