VIDEO Purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu: Un om care respectă Paștele va rămâne la Înviere până la sfârșitul slujbei

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu spune că, înainte de Sărbătorile Pascale, credincioşii ar trebui să citească textele evanghelice despre Înviere, astfel încât să fie informaţi atunci când intră în curtea bisericii şi să nu asiste la slujba religioasă „ca nişte manechine” la un ritual din care nu înţeleg nimic.

„Un om care respectă conţinutul Sărbătorii Pascale va rămâne (…) până la sfârşitul slujbei pascale. Nu va profita doar de momentul acela când se iese cu lumină, uitându-se la ceas cam cât mai durează pentru că îl aşteaptă o masă îmbelşugată la etajul trei.

Deci, e important, cred, să ne implicăm cu adevărat, dar asta presupune un grad de înţelegere superior. Omul grăbit de astăzi nu mai are timp să frecventeze niveluri superioare de reflecţie, de informare.

Ar fi important, de exemplu, şi ţine de conduita unui creştin, ca, înainte de Sărbătoarea Paştelui, să citim textele evanghelice care vorbesc de evenimentul acesta, real, istoric al Învierii.

Ar trebui, adică, să ştim despre ce e vorba când intrăm în curtea bisericii şi nu să asistăm ca nişte manechine în faţa unui eveniment sau unui ritual din care nu înţelegem nimic„, spune Bănescu, într-un interviu pentru Agerpres.

Acesta îi îndeamnă pe credincioşi să nu îl trateze pe Hristos ca pe „un personaj istoric prăfuit” sau ca pe un mit, ci să se gândească la El ca la cineva contemporan.

„El este cu noi, e alături de noi şi oamenii credincioşi simt asta. Dumnezeu nu ne ţine discursuri, Dumnezeu vorbeşte printr-un tip de tăcere pe care omul care se deschide în rugăciune îl descifrează foarte bine”, arată Vasile Bănescu.

URĂRI DE PAŞTE 2023 Mesaje și FELICITĂRI de Învierea Domnului. Transmite un gând bun celor dragi de Sărbători

AGERPRES: Aşteptăm, iată, Sfintele Paşti, de peste 2.000 de ani. Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos e întemeietoare. Ce semnificaţie are în condiţiile internaţionale actuale?

Vasile Bănescu: Sărbătoarea, în general, cu majusculă, are o semnificaţie uriaşă pentru omul de pe toate meridianele şi din toate timpurile, pentru că ea este cea care ne oferă perspectiva unui timp cu vertical.

De obicei noi trăim în orizontalitatea timpului, un timp cenuşiu, acel Cronos care curge de la Alfa la Omega.

În sărbătoare însă asistăm la o irumpere a timpului, la o înălţare a atenţiei omului, a privirii lui ca persoană şi spirituală spre cele de sus.

Pentru că, întotdeauna, conţinutul unei sărbători îl constituie o persoană dumnezeiască, un sfânt sau un eveniment cu caracter profund religios, ceea ce coincide cu viziunea asupra timpului sacru şi timpului profan despre care vorbesc şi marii istorici ai religiilor.

MESAJE de PAŞTE FERICIT: Cele mai frumoase urări și felicitări pentru cei dragi, colegi şi cunoscuţi

„Existenţa noastră are atâta valoare – spunea Vasile Băncilă, unul din marii filosofi români, din păcate uitat – atâta valoare are existenţa noastră câtă sărbătoare punem în ea”.

Deci, cu cât mai multă sărbătoare avem în viaţa noastră, cu atât existenţa noastră devine mai valoroasă, pentru că atenţia noastră, orientată spre lucruri pure, curate, exemplare din punct de vedere spiritual ne conferă şi nouă o înălţare pe o treaptă de pe care vedem lucrurile mai bine.

Sărbătoarea Învierii este cea mai importantă sărbătoare pentru lumea creştină, care are în centrul ei un eveniment istoric, consumat în anul 33 după Hristos, evident, în Ierusalim.

Este vorba de evenimentul Învierii Sale. Hristos, aşa cum ştim, a fost răstignit într-o zi de vineri, martori oculari o mulţime, în vremea Imperiului Roman.

Se cunosc numele persoanelor importante şi din punct de vedere politic ale vremii.

Este răstignit alături doi tâlhari, cum se spune, doi delincvenţi ai vremii. Este răstignit, este lăsat pe cruce câteva ore, până când moare pe cruce. În după amiaza, seara zilei de vineri, după trei zile, aşa cum el însuşi profeţise, înviază.

Învierea lui e constatată tot de martori oculari. E vorba de soldaţii care fuseseră plătiţi să păzească mormântul din Ierusalim.

Aceşti soldaţi care asistă la ceva copleşitor, relatează ulterior ce s-a întâmplat: au văzut o făptură non-umană, un înger care a coborât peste mormânt, a dat piatra care sigilase mormântul la o parte şi, ulterior, n-au mai văzut nimic, au fost copleşiţi.

S-au dus să spună ce s-a întâmplat şi au fost plătiţi de mai marii Templului pentru a debita o minciună care să inducă în eroare, anume că veniseră ucenicii să-l fure. Lucrurile s-au lămurit în ultimii 2.000 de ani. Ştim bine că nu s-a întâmplat asta.

Învierea lui Hristos e o realitate. Ea indică dumnezeirea Lui şi semnificaţia ei cea mai importantă este aceasta: Hristos este Dumnezeu însuşi, pentru că omul nu înviază niciodată.

E vorba de a doua persoană a Sfintei Treimi, Hristos, Dumnezeu întrupat, care înviază. Învierea lui, spune Sfântul Apostol Pavel, este garanţia învierii noastre, pentru că firea umană e preluată total de persoana lui Hristos şi vorbeşte el însuşi despre asta.

După moarte urmează viaţa veşnică, urmează însă şi revenirea Lui pe pământ cândva şi atunci vor învia, se vor ridica trupurile tuturor celor ce au murit.

Învierea este, aşadar, fireşte, un paradox pe care nu-l poate mistui nici logica, nici vreo altă ştiinţă. La Învierea lui Hristos aderi şi pe baza mărturiilor istorice şi în virtutea credinţei.

E important să nu trăim în calitate de creştini ca şi cum Hristos nu ar fi înviat. Pentru că dacă a înviat şi ştim că a înviat este Dumnezeu.

Dacă este Dumnezeu, tot ce ne-a transmis el, tot ce ne-a spus el constituie pentru noi cel mai valoros lucru posibil.

Aşadar să trăim în calitate de creştini, avându-l pe Hristos în mintea noastră, în viaţa noastră, ca pe un contemporan. De fapt, soluţia cea mai importantă şi eficace pentru un creştin ca să trăiască creştineşte este să-l contemporaneizeze pe Hristos. Hristos este contemporan cu mine, cu dumneavoastră, pentru că a spus o El însuşi: „Sunt cu voi în fiecare zi până la sfârşitul veacurilor”.

AGERPRES: În condiţiile actuale cu război, cu lupte, cu ideologii, cum credeţi că va fi sărbătoarea? Cel puţin la noi.

Vasile Bănescu: Sărbătoarea este aşteptată, cum spuneaţi şi dumneavoastră. Toţi tânjim după sărbătoare, chiar dacă unii nu o trăim în toată consistenţa ei spirituală.

Ştim prea bine că omul recent e un om secularizat, mai puţin dispus să acorde timp suficient reflecţiei de tip spiritual, şi se implică în sărbătoare mai degrabă într-un registru mediocru, în sensul că se bucură alături de cei dragi, dar cred că mulţi dintre noi punem pe plan secundar dimensiunea pur spirituală şi alegem să ne bucurăm într-un plan mai larg. Intrăm mai degrabă pe calea cea largă, nu pe calea cea strâmtă.

Ce vreau să spun prin asta este că sărbătoarea în sine este foarte aşteptată, ne inundă de bucurie, dar bucuria autentică a sărbătorii ţi-o dă intrarea ta într-un registru cu adevărat spiritual. Asta înseamnă bucurie de tip spiritual, nu de tip culinar.

Ambele sunt binevenite, însă e bine să alegem sensul profund al sărbătorii, care este întâlnirea de fapt între noi şi cel sărbătorit.

Ca şi la Crăciun, şi la Paşti ar trebui să ne gândim de ce ne adunăm noi, cum se întâmplă să fim la masă şi să ne bucurăm, datorită cui se întâmplă asta? Datorită oaspetelui nevăzut. Hristos e cu noi, Cel Înviat, sau ar trebui să fie alături de noi la masa pascală.