VIDEO: Revelionul ospătarilor din Alba Iulia, în imagini din 1989. Cheful anului, cu Pepsi și țigări fine

Până în 1990, anual, pe la jumătatea lunii ianuarie, ospătarii de la restaurante şi şefii lor se întâlneau la Revelionul ospătarilor. Pentru că erau ”de serviciu” în noaptea dintre ani, aceștia sărbătoreau Revelionul mai târziu, în cursul primei luni din an.

Era momentul în care cei care serveau, erau la rândul lor serviți. Aceasta era cea mai tare petrecere de la începutul fiecărui an nou și era specială prin tarifele mici şi produsele foarte bune oferite.

În plus, cei mai buni cântăreți din oraș erau onorați să cânte pentru o castă cu tradiție, la acea dată, dar și cu bani. Oamenii știau să se distreze, iar Alba Iulia nu era o excepție.

Imagini extraordinare de la Revelionul ospătarilor, din ianuarie 1989, înregistrate în orașul nostru, aparținând Mariei Păucean, au fost postate pe youtube.  

Ospătarii soseau cu ”getaxurile” îmbrăcaţi cu toţii în cele mai frumoase costume, obligatoriu cu cravată, în timp ce soţiile sau colegele lor purtau rochii elegante. Breasla era una respectată și în general toți chelnerii stăteau finaciar bine. Pentru majoritatea era o carieră, nu doar o etapă în viață.

La aceste petreceri se serveau vinuri fine, dar nu în sticlele ”luxoase” de trei sferturi în care se găseau în mod obişnuit, ci ascuns în sticle de un litru, ca pentru restul lumii. Nu lipsea vodca şi chiar băuturile străine. Totodată, spun cei care participau pe vremuri la aceste petreceri, de pe mese nu lipsea Pepsi.

În imaginile Revelionului ospătarilor de la Alba Iulia se vede că toată lumea fuma și își etala țigările fine, străine, un alt lux al vremii, când majoritatea fumătorilor din România ”preferau” de nevoie Carpați sau Snagov.

Partea I

Petrecerea a început în data de 14 ianuarie 1989 și a durat până în zorii zilei de 15. Participanții, grupați pe restaurante și găști, au ascultat muzică populară, ușoară, dar și muzica de „chef” a acelor ani, au băut vinuri și au mâncat bucate alese, din produse de calitate, ”ca pentru ei”. De altfel, de multe ori, meniul și băuturile de la aceste petreceri erau mai bune decât cele de la petrecerea ”oficială” a ștabilor vremii.

Partea a II-a

După Revoluţie, acestă tradiție a devenit o amintire. De altfel, și meseria de ospătar și-a piedut din ștaiful ei, noile generații tratând-o ca pe o etapă de trecere în viața fiecăruia. Nimeni nu mai vrea acum să facă o carieră în acest domeniu, de alfel destul de dificil. Și nici breasla ospătarilor, cu prieteniile și rivalitățile ei, nu mai există.

Partea a III-a

Partea a IV-a