Ziua națională a constructorului și cea a inginerului român, sărbătorite în 14 septembrie

În 14 septembrie, este sărbătorită Ziua Națională a Constructorului, dar și Ziua Națională a Inginerului Român.

Potrivit legislației actuale, „autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi organizaţiile neguvernamentale pot organiza manifestări şi acţiuni publice dedicate sărbătoririi zilei”.

Ziua Constructorului Român a fost instituită printr-o lege adoptată de Parlament anul trecut.

Inițiatorii au amintit de ziua în care, în anul 1895, a fost inaugurat Podul „Anghel Saligny”, cel mai mare la acea dată din Europa şi al treilea din lume. De asemenea, aceştia precizează că activitatea din construcţii cuprinde peste 50 de meserii cu nivele de pregătire diferite, iar cei aproape 400.000 de lucrători din domeniul construcţiilor merită o astfel de atenţie. „În România este esenţială nu doar o politică de susţinere a investiţiilor, dar şi un răspuns la faptul că forţa de muncă este deficitară, iar tinerii nu mai sunt atraşi de meseriile din construcţii”, marcarea unei astfel de zile aducând o mai mare conştientizare nu doar în rândul constructorilor, ci şi al tinerilor care ar putea opta pentru o astfel de meserie, se arată în expunerea de motive.

Ziua Inginerului Român se sărbătorește în România din anul 2000. Cea mai veche şcoală de ingineri din România este Universitatea Politehnica din Bucureşti, al cărei istoric este strâns legat de înfiinţarea, de către Gheorghe Lazăr, a primei Şcoli tehnice superioare cu predare în limba română, în anul 1818, la mănăstirea Sfântul Sava din Bucureşti, reorganizată, în 1832, în Colegiul de la Sfântul Sava. La 1 octombrie 1864, a luat fiinţă „Şcoala de Poduri şi Şosele, Mine şi Arhitectură”, devenită, la 30 octombrie 1867, „Şcoala de Poduri, Şosele şi Mine”. La 1 aprilie 1881, instituţia devine „Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele”, pentru ca, la 10 iunie 1920, să apară Şcoala Politehnica din Bucureşti, cu patru secţii: Electromecanică, Construcţii, Mine şi Metalurgie, Secţia Industrială. Din noiembrie 1920, instituţiei i s-a schimbat denumirea în ”Politehnica” din Bucureşti, iar la 3 august 1948, s-a înfiinţat Institutul Politehnic din Bucureşti, având iniţial 4 facultăţi. Începând cu anul 1950, apar majoritatea facultăţilor pe care le are şi în prezent. Institutul Politehnic din Bucureşti a devenit Universitatea Politehnica din Bucureşti în anul 1992.

Primele încercări de organizare a asociaţiilor inginereşti sunt consemnate în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când se înfiinţează ”Societatea de Ingineri şi Arhitecţi” (1876), potrivit site-ului oficial al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România, www.agir.ro.

Cea dintâi societate durabilă a inginerilor, Societatea Politehnică, a fost constituită la 6 decembrie 1881, în prezenţa regelui Carol I, cu ocazia inaugurării primei căi ferate proiectate şi realizate în întregime de ingineri români, respectiv Buzău-Mărăşeşti. În 1918, în anul Marii Uniri, a fost înfiinţată, la Iaşi, Asociaţia Generală a Inginerilor din România (AGIR). Cele două asociaţii şi-au desfăşurat activitatea în paralel, până în 1949, când au fuzionat, sub denumirea de Asociaţia Ştiinţifică a Tehnicienilor, denumită, ulterior, Asociaţia Ştiinţifică a Inginerilor şi Tehnicienilor (1951-1962) şi Consiliul Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor (până în decembrie 1989), notează site-ul menţionat anterior.

Asociaţia Generală a Inginerilor din România (AGIR) a reapărut pe scena societăţii civile româneşti după decembrie 1989, fiind legal recunoscută pe 13 ianuarie 1990.

Primul Corp Tehnic din România a fost Corpul Tehnic Român, înființat la 15 iunie 1894.

sursă: agerpres.ro