FOTO-VIDEO: Protest „Cartel Alfa” în fața Prefecturii Alba. Sindicaliștii cer blocarea transferului taxelor sociale ale angajatorului către angajat

Peste 30 de salariați din Alba, membri ai Confederației Naționale Sindicale „Cartel Alfa” au protestat miercuri, 27 septembrie, începând cu ora 12.00, în fața sediului Prefecturii din Alba Iulia. Principalele revendicări ale acestora sunt blocarea transferului taxelor sociale ale angajatorului către angajat și modificarea Legii 62/2011 pentru deblocarea negocierii și închirierii contractelor colective de muncă la toate nivelurile, plecând de la varianta comună a celor 5 confederații sindicale înaintată Guvernului.

La protestul de la Alba Iulia au participat salariați de la UM Cugir, Saturn Alba Iulia, din cadrul Primăriei Sebeș și de la o societate comercială din Blaj.

„Peponderent, suntem societăți din industrie, pentru că în sectorul industrial solidaritatea sindicală se manifestă într-un mod mult mai pregnant decât în restul sectoarelor de activitate, deși problemele privesc pe toți, în special transferul taxelor de la angajator către angajat dezavantajează în principal sectorul bugetar, care având promisă o creștere salarială de 25% de la 1 ianuarie, pe acestă procedură va beneficia de câteva procente de majorare salarială.

Noi am solicitat printr-o adresă depusă la Prefectura Alba o întâlnire cu prefectul județului Alba. Vom avea la ora 12:45 o întâlnire cu doamna subprefect, cu rugămintea de a transmite mai departe solicitările noastre. La ora 10.00 am avut comisia de dialog social în care am depus același document. Sperăm să sensibilizăm organele competente pentru a demara procedura de dialog și a rezolva problemele cu care ne confruntăm. Acțiunea se desfășoară în toată țara, având programat și un miting în București”, a spus președintele filialei Alba a Confederației Naționale Sindicale „Cartel Alfa”, Ioan Petruț.

 

Redăm integral adresa depusă la Prefectura Alba:

„Confederația Națională Sindicală „Cartel Alfa” desfășoară în această perioadă o serie acțiuni de protest, la nivel național, având ca revendicări principale:

1. Propunerea guvernului de transfer al taxelor sociale de la angajator la angajat reprezintă un experiment singular, ale cărui consecințe negative vor fi (din nou) suportate exclusiv de lucrători. De consecințele pozitive, dacă vor exista, vor beneficia doar capitalul și reprezentanții acestuia (patronii și angajatorii).

Plata contribuțiilor sociale exclusiv de către angajat nu este aplicată în nicio țară UE. Dimpotrivă, în cele mai multe țări, cota suportată de angajator este mai mare decât cea plătită de lucrători (media UE este de 23,57% contribuții angajatori, 13,35% contribuții angajat), deoarece companiile au și o răspundere socială. Această distribuție – în baza principiilor solidarității, responsabilității sociale, echității, statuate de convențiile OIM și de tratatele și reglementările EU – asigură o repartizare echitabilă a creșterii economice între capital și lucrători. Transferul integral al contribuțiilor în sarcina lucrătorului va debalansa acest echilibru și va pune o presiune nejustificată pe umerii angajaților. Astăzi, angajatul plătește contribuții sociale 16,5% și impozit pe salariu – 16%. De la 1 ianuarie 2018 salariatul va plăti contribuții sociale – 35% și impozit pe salariu 10%. Angajatorul plătește azi contribuții sociale – 22,75%, de la 1 ianuarie 2018 va plăti – 0%.

Concret, principalele efecte negative suportate de lucrători sunt:

• Scăderea veniturilor din muncă. Lipsa unui mecanism juridic care să oblige angajatorii să includă în salariul brut al angajatului taxele sociale care erau anterior în sarcina angajatorului, pentru salarii care depășesc salariul minim va duce la reducerea venitului net sau ar împiedica salariatul să beneficieze de facilități fiscale care îi sunt destinate, cum ar fi reducere impozitului pe salariu de la 16% la 10% sau reducerea cotei de contribuții sociale, cu 4,25%. Spre exemplu, la un salariu brut de 2600 lei, salariatul va pierde până la 302 lei, adică o reducere nominală cu aproximativ 17% a salariului net. În sistemul bugetar, creșterea de 25% de la 1 ianuarie 2018 reprezintă, în condițiile acestui transfer, doar 4,26%.
• Eliminarea răspunderii sociale a angajatorilor. Eliminarea cu totul a contribuției pentru accidentele de muncă și boli profesionale înseamnă de fapt lipsa totală de răspundere a companiilor pentru organizarea locurilor de muncă în condiții normale pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor (în contradicție cu legea 319/2006 privind sănătatea și securitatea în muncă), în condițiile în care calitatea locurilor de muncă din România este dintre cele mai scăzute din UE. Desființarea contribuției pentru concedii medicale înseamnă că salariații vor suporta plata concediilor medicale, iar eliminarea contribuției pentru creanțe salariale lasă descoperiți lucrătorii în cazul insolvenței companiei, fără să-și mai poată recupera salariile. Toate acestea ar determina o modificare radicală a legislației specifice, ceea ce este de natură să aducă la un conflict de norme cu legislația internațională (Convenții OIM ratificate sau directive EU)
• Desființarea fondului de șomaj. Desființarea contribuției pentru șomaj presupune că șomajul va fi suportat integral de stat, adică tot de către cetățeni sau va dispărea ca sistem de protecție, ceea ce, din nou, contravine normelor EU sau internaționale. Astfel, angajatorii scapă de responsabilitatea propriilor lucrători, pe care o transferă astfel integral statului.
• Scăderea sustenabilității sistemului public de pensii. Scăderea drastică a valorilor contribuțiilor la pilonul I de pensii (de la 31,3% în 2008 ajunge la numai 18,3% din total contribuții).

Considerăm că această soluție originală a guvernului va da peste cap întreaga piață a muncii, cu consecințe deosebit de grave prin creșterea presiunii fiscale pe lucrător, instabilitate financiară la nivelul bugetului de stat prin scăderea drastică a veniturilor la buget și prin alocarea suplimentară de la buget pentru unele cheltuieli sociale care îi degrevează pe angajatori.

2. Modificarea legii 62/2011, pentru deblocarea negocierii și încheierii contractelor colective de muncă la toate nivelurile, plecând de la varianta comună a celor 5 confederații sindicale înaintată guvernului

Efectele negative ale modificării legislației dialogului social din 2011 prin desființarea negocierii colective la nivel superior și restrângerea dreptului la acțiune colectivă au condus la accentuarea inegalităților sociale în România, la cotele cele mai ridicate din Europa. Astfel, în cei 7 ani de la intrarea în vigoare a condiționărilor abuzive din Legea dialogului social (62/2011) nu s-a mai putut negocia niciun contract colectiv de muncă la nivel de sector, iar la nivel de companie, din cele aproximativ 14.000 de contracte semnate, marea majoritate – peste 85% – sunt semnate de reprezentanții salariaților, de cele mai multe ori desemnați de însuși managementul companiei, astfel încât valoarea prevederilor în beneficiul lucrătorilor în aceste negocieri de fațadă este minimă.

Efectele sunt vizibile și au stârnit îngrijoarea instituțiilor internaționale precum Organizația Internațională a Muncii sau Comisia Europeană.

Numărul lucrătorilor pe salariul minim a crescut exponențial în cei 7 ani (de la 8% în 2011 la peste 30% în prezent), migrația forței de muncă a atins cote alarmante, cu un deficit major de forță de muncă calificată, iar fenomenul muncii nedeclarate a luat amploare. Mai mult decât atât, prevederile acestei legi restricționează dreptul constituțional la asociere colectivă pentru peste 1 milion de lucrători, angajați în cele circa 470.000 de întreprinderi care au sub 15 angajați (pragul minim impus de lege pentru constituirea unui sindicat).

Erodarea capacității de negociere a lucrătorilor are drept consecință directă pauperizarea lucrătorilor. Venitul anual disponibil per capita plasează România pe ultimul loc în Europa, la o distanță greu de recuperat în următorii 15 ani: 25,9% față de țările UE 15, dar și 61,1% față de țările UE 8, conform datelor Eurostat 2015. Mai mult decât atât, avem de departe cea mai mare rată de lucrători săraci înregistrată în EU (19%, în timp ce media EU a acestui indicator este de 9%), care, deși sunt încadrați în muncă au un venit, nu câștigă suficient pentru a-și asigura condițiile minime de trai.

În cazul în care Guvernul menține propunerea de transfer al taxelor sociale de la angajator la angajat în propunerea de buget pentru 2018, se vor constitui premisele pentru declanșarea unui conflict social de amploare”