2 Februarie| Întâmpinarea Domnului: Copiii de 40 de zile erau duşi la biserică, iar prognoza meteo se stabilea în funcţie de comportamentul ursului

La 40 de zile de la Nașterea Domnului, pe 2 februarie, Biserica prăznuieşte un eveniment deosebit de important din viaţa pământească a Mântuitorului: Întâmpinarea Domnului, una din cele mai vechi sărbători religioase creştine. În această zi, se spune că mamele trebuiau să își ducă pruncii care aveau 40 de zile de la naștere, la biserică pentru molitfa de curățire a lor și închinarea la sfintele icoane. De asemenea, prognoza meteo era stabilită în popor în funcție de comportamentul ursului din această zi.

Prima atestare documentară a acestei sărbători se găseşte în însemnările de călătorie ale pelerinei Egeria, care scrie că această sărbătoare se ţinea prin anii 382-384, la Ierusalim, la 40 de zile de la Naşterea Domnului. Printre autorii care au întocmit Slujbe închinate acestui praznic se numără Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Grigorie Teologul, precum şi Sfântul Ioan Gură de Aur

Întâmpinarea Domnului – date istorice

Sărbătoarea Intâmpinării Domnului a fost introdusă la Roma de Papa Gelasiu în anul 494. Astfel, a fost înlocuită stravechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie, când aveau loc și procesiuni în jurul orașului cu făclii aprinse, în onoarea zeului Pan, supranumit și Lupercus, adică ucigătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor.

În Răsărit, această sărbătoare s-a introdus în penultimul an al domniei împăratului Justin I (526), iar generalizarea ei s-a făcut în cursul secolului VI, începand din anul 534, când împăratul Justinian a schimbat data sărbatorii de la 14 februarie la 2 februarie.

Întâmpinarea Domnului – pilda de a aduce pruncii la biserică, la 40 de zile după naștere

Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a rămas ca pildă și la noi, ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la patruzeci de zile după naștere, pentru molifta de curățirea lor și închinarea pruncilor la sfintele icoane. Mama care a născut vine în biserică și în numele familiei aduce pe noul-născut ofrandă lui Dumnezeu, închinându-l la altar.

Preotul însemnează cu semnul sfintei cruci pe mama și pe prunc, apoi punând epitrahilul și mâna dreaptă pe capul mamei, după rostirea introducerii liturgice formată din binecuvântare, rugăciuni începătoare și tropar, citește cele cinci molitfe din Aghiazmatar. Mama și pruncul închipuie în acest moment pe Maica Domnului cu Iisus în brațe în templul din Ierusalim.

În rugăciunile rostite de preot se amintește despre împlinirea zilelor „curățirii” femeii lăuze, fapt pentru care se cere dezlegare, dar se face și cuvenită referire la împărtășirea mamei cu Sfintele Taine. Preotul se roagă ca Dumnezeu sa-l crească pe copil, să-l binecuvinteze și să-l sfințească, rânduindu-i după aceasta pregătire luminarea botezului.

Întâmpinarea Domnului – obiceiuri

În credința populara ziua de 2 februarie este cunoscută sub denumirea de Ziua Ursului. Copiii erau unși cu grăsime de urs. Prin aceasta practică se credea ca puterea acestui animal era transferată asupra copiilor. Bolnavii de „sperietoare” erau tratați in aceasta zi prin afumare cu par de urs.

Se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbră, se sperie și se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dimpotrivă, dacă în această zi cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii.

2 februarie: ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI, sărbătoare creștină prăznuită la 40 de zile de la nașterea lui Hristos

sursa: creștinortodox.ro