21 noiembrie: Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – Vovidenia. Prima zi cu dezlegare la pește din Postul Crăciunului

Sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului din 21 noiembrie, numită în popor și Vovidenia sau Ovedenia, este prima mare sărbătoare din Postul Crăciunului și una dintre cele mai vechi tradiții creștine dedicate Fecioarei Maria.

Sărbătoarea amintește faptul aducerii în biserica Legii vechi, adică în templul din Ierusalim, a copilei de trei ani, care avea să fie Maica Domnului Iisus Hristos.

În Calendarul Ortodox 2025, ziua este marcată cu cruce roșie și este sărbătorită credincioși prin rugăciune, mers la biserică și dezlegare la pește, fiind astfel un moment de bucurie în Postul Crăciunului.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică: Semnificația sărbătorii

Potrivit tradiției, părinții Joachim și Ana, după ani întregi de rugăciuni pentru a avea un copil, au făgăduit că dacă Dumnezeu le va dărui un prunc, îl vor închina Lui. Astfel, la vârsta de trei ani, Maria a fost adusă la Templul din Ierusalim, unde a trăit în rugăciune, post și curăție până la vârsta de 15 ani.

Intrarea în Biserică subliniază:

• sfințenia Maicii Domnului încă din copilărie,
• pregătirea ei pentru a deveni Născătoarea de Dumnezeu,
• începutul mântuirii omenirii.

Tradiții și obiceiuri de Ovidenie

În popor, ziua de 21 noiembrie este legată de tradiții ale luminii și bunăstării:

• Se aprind lumânări pentru cei adormiți. Se spune că astăzi cerurile se deschid, iar rugăciunile pentru cei plecați sunt mai puternice.
• Se dă de pomană pentru sănătate. În unele zone, gospodinele împart lumină (lumânări), colaci sau fructe.
• Se ține post cu ulei. Fiind în Postul Crăciunului, credincioșii respectă rânduiala postului.
• Este un moment potrivit pentru începerea lucrurilor importante. Tradiția spune că tot ceea ce începi astăzi va fi luminat și binecuvântat.

Superstiții populare de Ovidenie

• Dacă în noaptea de Ovidenie este senin, iarna va fi blândă.
• Cine privește cerul la miezul nopții poate vedea „cerurile deschise”.
• Fetele nemăritate își pot visa ursitul dacă țin post și aprind o lumânare la icoană.

Sărbătoarea deschide perioada luminii care anunță Nașterea Domnului

Împlinindu-se trei ani de la nașterea Preacuratei Fecioare Maria, drepții ei părinți, Ioachim și Ana, și-au adus aminte de făgăduința lor, ca să dea în dar lui Dumnezeu pe cea născută, scrie Agerpres.ro.

Și „chemând toate rudeniile din Nazaret unde viețuiau, rudenii care erau de neam împărătesc și arhieresc, căci însuși dreptul Ioachim era de neam împărătesc, iar soția lui, Sfânta Ana, era de neam arhieresc; și aducând și cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe și au împodobit pe Preacurata Fecioară Maria cu podoabă împărătească”. (Viețile Sfinților)

Pregătind cele ce se cuveneau pentru cinstita și slăvita intrare, au făcut calea din Nazaret la Ierusalim, timp de trei zile.

Ajungând la Ierusalim, au dus în biserica zidită pe Curata Fecioară Maria, ‘Biserica’ lui Dumnezeu cea însuflețită.

S-a adunat atunci tot Ierusalimul, văzând acea nouă petrecere, cum pe o copilă o duc împodobită cu atâta slavă și cu multă lumină.

„Și nu numai cetățenii de jos ai Ierusalimului, ci și cei de sus, adică sfinții îngeri, s-au adunat să vadă preaslăvita ducere a Preacuratei Fecioare Maria”. (Viețile Sfinților)

Momentul în care Maica Domnului a intrat în biserică

„Erau acolo, după cum scrie Sfântul Ieronim, cincisprezece trepte la intrarea în biserică, după numărul celor cincisprezece psalmi ai treptelor, și la fiecare din acele trepte se cânta câte un psalm de către preoții și leviții care intrau în slujbă. Deci drepții părinți au pus pe prunca cea fără prihană pe treapta cea dintâi, iar ea îndată, singură, a alergat pe trepte foarte degrabă, neajutând-o nimeni, nici sprijinind-o.

Și alergând la treapta cea de sus, a stat acolo, întărind-o pe dânsa puterea lui Dumnezeu cea negrăită. Căci încă mică fiind, a început Domnul a arăta într-însa puterea Sa cea mare, ca să înțeleagă cât de mare va fi în dar, când va veni în vârsta cea desăvârșită”. (Viețile Sfinților)

Atunci, au ieșit preoții care slujeau în biserică întru întâmpinarea acelei preaslăvite fiice a lui Dumnezeu și cu cântări au întâmpinat pe Preasfânta Fecioară, pe aceea care avea să fie Maica Arhiereului celui Mare, Care a străbătut cerurile.

„Atunci arhiereul Zaharia a făcut un lucru străin și tuturor de mirare, căci a dus pe pruncă în sfânta sfintelor, care este după a doua catapeteasmă, în care era chivotul Legii cel ferecat peste tot cu aur, și heruvimii slavei care umbreau altarul, unde, nu numai femeilor, ci nici preoților nu le era îngăduit a intra, fără numai singur arhiereului, o dată într-un an”. (Viețile Sfinților)

Acolo i-a dat arhiereul Zaharia Preacuratei Fecioare loc de rugăciune. Căci celorlalte fecioare, care, de asemeni, erau aduse pentru slujbă în biserica Domnului până la vremea vârstei lor, le era dat loc de rugăciune între biserică și altar. Și nicidecum nu era cu putință vreuneia din fecioarele acelea a îndrăzni să se apropie de altar, pentru că le oprise arhiereul.

Maica Domnului a rămas la templu timp de 12 ani

La începutul vieții sale, Preabinecuvântata Fecioară a fost dată în casa Domnului, în locașul de fecioare, pentru că biserica Ierusalimului, cea zidită de Solomon, iar după pustiire, înnoită de Zorobabel, avea multe locașuri de locuință, precum zice Iosif Flaviu (Flavius Josephus – istoric)): ‘Că erau pe lângă peretele bisericii, treizeci de camere de piatră despărțite una de alta, largi și foarte frumoase.

Iar peste acelea erau alte camere și peste acelea al treilea rând, și de toate era numărul lor nouăzeci de camere, având toată îndemânarea. Iar înălțimea casei era ca și peretele bisericii, ca niște stâlpi întărind biserica pe dinafară’. (Viețile Sfinților)

„Deci în locașul fecioarelor, precum s-a zis, a fost dată prunca cea de trei ani, Preacurata Fecioară Maria, fiind orânduite pe lângă dânsa fecioare mai bătrâne cu anii, iscusite în Sfânta Scriptură și în lucrul mâinilor, pentru ca din copilărie să se deprindă dumnezeiasca pruncă și cu Scriptura și cu lucrul mâinilor.

Apoi o cercetau pe ea Sfinții ei Părinți Ioachim și Ana, iar mai vârtos Sfânta Ana, ca o maică mergea adeseori să vadă pe fiica sa și o învăța pe dânsa”. (Viețile Sfinților)

Iar, „pentru priceperea sa cea bună, era tuturor mirare și lucra mai vârtos acele lucruri ce puteau să fie de trebuință preoților la slujba Bisericii; încât mai pe urmă, pe vremea Fiului ei, putea să se hrănească cu cinste. Pentru că chiar hitonul cel necusut, adică cămașa pentru care s-a tras sorț când Domnul era răstignit pe cruce, a fost țesut de Fecioara Maria, cu mâinile ei”. (Viețile Sfinților)

Maica Domnului a rămas la templu 12 ani, iar după trecerea acestor ani, a fost dată în grija bătrânului Iosif, pentru a păzi în continuare curăția și sfințenia vieții ei.