Alba24 și Bianca Iuga, în căutarea modelelor care inspiră: Ana Dragu a înființat un centru de terapie pentru copii cu autism

România dă semne că se schimbă și că poate merge spre normalitate, iar modelele noastre sunt de cele  mai multe ori lângă noi.

100.000 de oameni veniți de Centenar la Alba Iulia se comportă exemplar, nu sunt incidente și toată lumea se bucură de Sărbătoarea României în mod civilizat.

Tot atunci, albaiulienii sar în ajutorul unei familii de moldoveni răspândită prin Europa, care nu a mai găsit cazare la prețuri decente și așa se naște o prietenie pe viață.

Zecile de mii de participanți la întâlnirea de la Blaj, cu Papa Francisc, au un comportament exemplar și nu lasă nici o urmă de gunoi după ei.

Banii pierduți, găsiți pe stradă, sunt returnați proprietarilor.

Tot mai mulți tineri se implică în ajutorul celor aflați în nevoie și o fac așa cum le dictează sufletul.

Sunt numai câteva exemple că România poate fi și așa cum ne-o dorim, normală, cu sau fără politicieni și că modelele pe care le căutăm sunt chiar lângă noi.

Împreună cu Bianca Iuga, Alba24 a plecat în căutare de modele, de români care îi inspiră și pe cei din jurul lor, de oameni care au ceva de spus, deși nu au căutat niciodată expunerea publică.

Plecăm de la constatarea optimistă legată de participanții la sărbătoarea Centenarului de la Alba Iulia și îi căutăm pe oamenii valoroși în toată țara, ba chiar și în diaspora.

Ana Dragu, luptătoarea de la Bistrița, care a înființat prin propriile puteri un centru pentru copii cu autism

De Bianca Iuga

”Libertatea esențială implică atenția, conștientizarea, disciplina și disponibilitatea de a te îngriji cu adevărat de alte persoane”

Ana Dragu este o luptătoare. Dacă dai o căutare pe Google după cuvintele ”ana dragu” și ”autism”, vei descoperi că munca ei este despre a face bine – un bine foarte concret, imediat, palpabil, prin centrul de terapie pentru copii cu autism pe care l-a înființat la Bistrița acum mai bine de un deceniu, un bine general, prin schimbările produse de lupta ei în legislație, în comportamentul oamenilor față de copiii cu autism și alte tipuri de dizabilități, în atitudinea sistemului de învățământ față de ideea de integrare a copiilor cu dizabilități în învățământul de masă.

Ana a fost jurnalist, astăzi este psiholog, mama a doi copii minunați, muzicieni talentați. Trăiește la Bistrița, unde a înființat Asociația Autism Europa, conduce Centrul de Resurse și Referință în Autism ”Micul Prinț” și face parte din conducerea FEDRA (Federația pentru Drepturi și Resurse pentru Persoanele cu TSA).

Cine vrea să o cunoască pe Ana o poate face citind-o: a scris ”Mâini cuminți. Copilul meu autist”, publicată la Polirom, și câteva cărțile de poezie.

Am vrut să văd ce înseamnă un model în viață pentru un om care, prin ceea ce face zilnic, este un model de generozitate, altruism și iubire de semeni. Și care vede mereu binele din ceilalți.

Informații despre munca Anei pot fi găsite aici: https://www.centruldeautism.ro/ și https://www.revistadeautism.ro/

Ce răspunzi dacă discuția despre modele în viață s-ar reduce la o singură întrebare: care este modelul tău în viață?

Grea întrebare. Nu cred că am un model clar definit în viață. Admir oamenii pentru anumite calități. Admir inteligența, bunătatea organică. Ființele cu un organ al prieteniei bine dezvoltat. Oamenii capabili să iubească. Admir oamenii liberi. Iar libertatea esențială implică atenția, conștientizarea, disciplina și disponibilitatea de a te îngriji cu adevărat de alte persoane și de a te sacrifica mereu, în nenumărate moduri lipsite de eroism ori atracție în fiecare zi.

Cum ai fi răspuns în liceu?

Probabil în liceu aș fi răspuns că admir motocicliștii curajoși, acrobații de la circ și scriitorii.

Cum ți s-au schimbat reperele de-a lungul timpului, după ce a trecut viața peste tine?

Nu știu dacă mi s-au schimbat reperele. Datorită unei copilării furtunoase, mi-am dorit mereu o viață liniștită. Mi-am dorit să îmi cresc copiii într-o atmosferă calmă și suportivă, mi-am dorit prieteni adevărați. Dacă s-a schimbat ceva este că am ajuns să prefer oamenii buni și suportivi geniilor neînțelese care cred că lumea se împarte în ei și restul lumii.

O carte sau un sfat sau o poveste care îți definește viața, care ți-a definit reperele

Un sfat: Scrie! Ești fericită? – Scrie! Ești dărâmată? – Scrie. Ți-a dat înger – îngerașul tău pumni în față? – Scrie despre asta!

Totuși, propriii mei copii sunt reperele mele majore, alături de cei mai buni prieteni pe care îi poate avea un om. Și care sunt ai mei, ai mei, ai mei până la capăt. Și până la capătul capătului.

Dacă ai face o listă cu figuri istorice sau personalități care ar putea fi modele pentru fiica ta, ce nume ar cuprinde lista asta? Ce persoane mai mult sau mai puțin publice de azi ar putea fi modele de urmat, persoane la care să ne uităm cu admirație?

Fiica mea e un model pentru mine J. Deci…nu pot construi astfel de liste. Ea admiră diferite personaje istorice și dacă o întrebi direct cred că răspunde că bunica ei e modelul ei în viață. Nu vreun personaj celebru.

Persoanele publice de azi: scriitorul și activistul pentru libertate Radu Vancu, animatorul Paul Mureșan, actrița Dorina Chiriac. Ruxandra Mateescu de la Supereroi printre noi, omul de televiziune Dragoș Pătraru implicat până peste cap în acte de caritate. Alex Bratu de la Jysk România, la fel un om extrem de inteligent și implicat în importante proiecte sociale, Vlad Voiculescu de la Magic Camp, cercetătorul clujean Andrei Miu.

 

Cine este Bianca Iuga

În anii 80 eram elevă de gimnaziu și m-am intersectat cu două doamne care băteau țara și scriau reportaje pentru o revistă din București. Nu îmi amintesc numele revistei, nici numele lor, dar îmi amintesc că atunci am știut că mi-ar plăcea să spun povești despre oameni.

După 1989 am crezut că voi fi jurnalist, dar am ajuns să lucrez în domeniul comunicării și, timp de 20 de ani, am spus povești despre companii.

Am avut un parcurs profesional destul de tipic pentru o parte din generația mea: companie multinațională, companie românească, proiect PHARE, antreprenoriat, freelancing.

La un moment dat în parcursul ăsta, acum mai bine de 10 ani, când propuneam clienților proiecte de responsabilitate socială, m-am gândit pentru prima dată că aș vrea să fac sau să fiu parte dintr-un proiect care să pună pe masă o temă care mie mi se pare esențială: cine ne sunt modelele în viață.

Am fost uimită să constat că, deși toți cei cărora le vorbeam despre ideea unui astfel de proiect spuneau că li se pare minunat, nimeni nu vedea cum ar putea fi construit sau cu ce bani.

Și uite așa ajungem în 2018, în orașul adolescenței mele, Alba Iulia, Cealaltă Capitală, cum mai este numită cu mândrie locală, la sărbătoarea de la 1 Decembrie, 100 de ani de la Marea Unire.

Probabil 100.000 de români ajung într-un oraș care are o populație sub această cifră și aleg să se bucure, să se comporte absolut impecabil, să respecte reguli formale sau reguli de bun simț, să arate că există o Românie a unor oameni decenți pe care nu o vedem mai deloc sau foarte rar în mass-media.

Așa că într-o perioadă în care oamenii din presă ajung să lucreze în domeniul comunicării, eu am ales să fac drumul invers, și să încep un proiect jurnalistic, alături de o publicație online din Alba Iulia, construită corect și cu multă muncă de oameni pe care îi cunosc de o viață și care se pot uita oricând cu mândrie în ochii publicului lor.

Proiectul e simplu: invităm oameni mai cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, oameni care, prin ceea ce fac, sunt modele pentru cei din jur, să vorbească despre ce înseamnă pentru ei cuvintele astea.

Îmi doresc ca răspunsurile și textele lor să inspire.