Bianca Iuga și Alba24, în căutarea modelelor: Albert Vrăbiuță, fotograful pasionat de Daciile copilăriei

„Fiecare dintre noi avem o parte bună care ne poate transforma în modele pentru cei din jur”, de Bianca Iuga

Albert Vrăbiuță este fotograf. S-a născut la Brăila, în 1988, de niște ani trăiește în București și l-am descoperit datorită unui proiect mai puțin obișnuit. Proiectul se numește Dacia – autoturismul copilăriei.

Un proiect, cum ziceam, un pic neobișnuit pentru un fotograf născut în 1988, care practic nu a prins perioada în care familiile din România puteau să cumpere exclusiv mașini Dacia. Sau poate tocmai de aceea a putut să vadă, în sesiunile de fotografie stradală, farmecul vechilor mașini abandonate și să devină interesat de poveștile lor și ale oamenilor care le-au folosit.

De la fotografii făcute la început poate din curiozitate a ajuns în final la realizarea unui album care încapsulează o bucată de istorie, care surprinde fragmente din viețile oamenilor dintr-o epocă încheiată de puțin timp.

Albert este unul dintre acei oameni care fac proiecte din pasiune și curiozitate, iar prin Dacia – autoturismul copilăriei, noi toți avem acum acces la o bucată de istorie.

Despre proiectul Dacia-autoturismul copilăriei, apărut datorită pasiunii și curiozității lui Albert, puteți citi aici: dacia50.ro/cartea/.

Albert poate fi găsit aici: vrabiuta.ro

Ce răspunzi, dacă ai fi întrebat foarte simplu care este modelul tău în viață? Cum ai fi răspuns în liceu? Cum ți s-au schimbat reperele de-a lungul timpului, dacă s-au schimbat?  

Cel mai simplu răspuns la această întrebare este mama. Este persoana de la care am învățat ce înseamnă curajul și ambiția de a reuși în tot ce îți propui. Mama mi-a arătat că elementele principale în tot ceea ce faci sunt onestitatea și respectul, fie că e vorba de respectul față de cei cu care interacționezi sau respectul de sine. Nu știu dacă reperele mi s-au schimbat de-a lungul timpului, aș spune mai degrabă că au ieșit la iveală pe măsură ce m-am maturizat.

O carte/un sfat/o poveste care îți definește viața, care ți-a definit reperele. 

Nu cred că am citit o carte care să-mi schimbe percepția atât de mult încât să ajungă să îmi definească niște repere noi. Însă am două cărți care m-au impresionat foarte mult. Prima carte este „1984” de George Orwell – mi-a plăcut atât de mult pentru că mi-a arătat o față a unui regim totalitar dus la extrem, pe care îl puteam corela cu poveștile celor care au trăit în Epoca de Aur, dar și pentru că trăim într-o societate care pare din ce în ce mai monitorizată, în care adevărul este diluat de abundența de irelevanță.

Cea de-a doua carte care mi-a placut enorm a fost „Requiem for a Dream” a lui Hubert Shelby Jr. În care sunt schițate atât de bine acele mici speranțe, mici minciuni, cu care ne hrănim pentru a depăși momentele dificile din viața noastră – pe principiul De mâine mă apuc și lucrez activ pentru visul meu, iar acesta se va îndeplini fix cum îmi imaginez. În realitate lucrurile nu se întâmplă doar pentru că ți le dorești – ai nevoie de multă pasiune, ambiție, perseverență și oamenii potriviți care să creadă în ceea ce crezi și tu.

Dacă ai face o listă cu personaje care ar putea fi modele pentru tinerii de azi, ce nume ar cuprinde lista asta?

Personajele/persoanele care mă inspiră și care cred că ar putea inspira și alți tineri ar fi cele care îndrăznesc să creadă în lucruri mari sau care au o viziune diferită față de restul lumii precum: Nikola Tesla, Elon Musk, Vincent van Gogh sau Salvador Dali.

Ce persoane mai mult sau mai puțin publice de azi ar putea fi modele de urmat, persoane la care să ne uităm cu admirație?

Cred că fiecare dintre noi avem o parte bună care ne poate transforma în modele pentru cei din jur. Încerc să văd această parte în toți cei pe care îi întâlnesc și cu care interacționez. Consider că deși ne sunt livrate în media pseudo-modele de ani buni avem și persoane pe care le putem folosi drept modele, și aici mă refer la fondatoarele Asociației Dăruiește Viață-Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu.

Îmi place foarte mult că au creat un proiect care și-a propus și a reușit să transforme voluntariatul într-o mișcare socială pentru un scop cât se poate de nobil, reușind să strângă peste 10 milioane de euro pentru copiii bolnavi de cancer.