Cum mergeau moții cu Mocănița la Târgul de Fete de pe Muntele Găina. Imagini de colecție din secolul trecut

Timp de 86 de ani, Mocănița din Apuseni a fost principalul mijloc de transport între Turda și Câmpeni. Trenul avea ecartament îngust și de multe ori nu era suficient, astfel încât călătorii recurgeau la soluţii ingenioase de călătorie. Cel mai aglomerat era atunci când avea loc Târgul de Fete de pe Muntele Găina.

Vagoanele, puține la număr, ofereau spaţiu insuficient pentru numărul mare de călători. Mulţi dintre aceştia se urcau pe vagoane şi mergeau astfel de zeci de kilometri până la destinaţie. Imaginile de atunci sunt de-a dreptul spectaculoase.

Călătoriile cu Mocăniţa plină ochi de călători, atât în interiorul vagoanelor, pe scări, dar mai ales pe acoperiş erau un adevărat spectacol. Trenul parcurgea astfel cei 80 de kilometri de la Turda până la Câmpeni, potrivit adevărul.ro.

Majoritatea călătorilor era formată din turişti şi locuitori de pe cursul inferior al Arieşului care doreau să ajungă la Târgul de Fete de pe Muntele Găina.

Manifestarea are loc de sute de ani, sus pe muntele de la granița dintre Alba, Hunedoara, Bihor şi Arad, în cea mai apropiată duminică de data de 20 iulie.

Cei care nu încăpeau în vagoane se urcau pe acoperişul acestora. Pericolul era minim având în vedere că trenul circula cu 30-40 de kilometri pe oră.

Călătorii de pe vagoane erau stropiți cu furtunul cu apă

Nici nu trebuiau să plătească bilet, pentru că în astfel de condiţii era imposibil ca şeful trenului să verifice documentele de călătorie. Astfel de imagini mai pot fi văzute, în prezent, în special în India.

Tinerii puşi pe şotii din unele localităţi de pe traseul Mocăniţei se distrau pe seama călătorilor de pe vagoane. Aşteptau trenul cu un furtun legat la apă şi îi udau pe cei de pe tren. Neavând unde să fugă, călătorii suportau cu stoicism valul de apă care se abătea asupra lor. Din Cîmpeni, turiştii mergeau cu mijloace de transport auto.

Mocănița din Apuseni: 94 de kilometri în 6 ore şi jumătate

În Apuseni, linia ferată cu ecartament îngust a fost construită la începutul anilor 1900, Mocăniţa circulând între Turda şi Abrud. Viteza acesteia ajungea până la 40 de km pe oră.

Inaugurată în 1912, Mocănița Turda-Abrud avea să fie cea mai lungă linie CFI, cu ecartament de 760 mm. De la începutul secolului XX. s-a angajat în a transporta lemne, persoane și alte bunuri pe Valea Arieșului, legând orașul Turda de Câmpeni și mai apoi de Abrud.

Circulând timp de 85 de ani, această Mocăniță a avut roluri multiple, ajungând în scurt timp să fie un ”simbol” al văii, ”sufletul moților”, ceva ce reprezenta localnicii.

În anul 1998 a urmat închiderea ei pe motive de nerentabilitate, urmând ca toată linia să fie lăsată în paragină și a fost descompusă pe tronsoane de hoţii care au vândut-o la fier vechi.

Traseul Mocăniței din Apuseni: trenul trecea prin 4 gări și 23 de halte

Mocăniţa a fost pusă în funcţiune oficial la data de 20 iunie 1912 şi a fost scoasă din uz în anul 1997. Linia îngustă avea 27 de staţii, din care 4 gări (Turda, Baia de Arieş, Câmpeni, Abrud) şi 23 halte: Turda-Transbordare, Mihai Viteazu (Sânmihaiu de Sus), Corneşti (Plăeşti), Moldoveneşti, Buru, Lungeşti Ocolişel, Vidolm, Ocoliş, Lunca-Poşaga (Lunca Arieşului), Sălciua de Jos, Sălciua, Brăzeşti, Sartăş, Muncel, Valea Lupşii, Hădărău (Hădăreni), Lupşa, Muşca, Gîrde, Bistra, Podu Mijii şi Roşia Montană.

Între Turda şi Cîmpeni erau 22 de treceri la nivel cu cale ferată, cu şi fară barieră (majoritatea fiind fără barieră). Până în anii 70, trenul era acţionat cu locomotive pe aburi.

Evoluţia tehnologică a adus şi pentru moţi, trenuri moderne, echivalentul la scară mai mică a celor care circulau pe liniile normale. Acestea au fost ultimele trenuri care au circulat pe Valea Arieşului.

În ultimii ani de funcţionare, pe această rută circulau zilnic (dus-întors) trei trenuri cu două clase. Trenul parcurgea cei 94 km în circa 6 ore şi 30 minute, oprind în toate staţiile). Mocăniţa oprea însă şi între staţii, când pasagerii ocazionali făceau semne cu mâna.

Trenul a devenit nerentabil pe fondul dezvoltăii transportului auto, dar şi a scăderii activităţii agenţilor economici din Apuseni: exploatările miniere de la Baia de Arieş, Roşia Montană şi Abrud şi fabrica de prelucrare a lemnului din Cîmpeni.

Calea ferată îngustă a fost declarată monument istoric, situaţie care a salvat ceva din trecutul Mocăniţei, dar nu a readus-o pe şine decât sporadic şi pe o distanţă scurtă (11 kilometri) între Abrud şi Cîmpeni.

Recordul de prezență la Târgul de fete de pe muntele Găina

În 1963 se înregistra un record de prezență la Târgul de Fete de pe Muntele Găina din Apuseni. Printre cei care au urcat pe muntele moților s-a aflat și liderul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej.

A fost un spectacol uriaș, cu participarea ansamblului „Ciocârlia” având în rândurile sale mari vedete ale acelor ani.

Au cântat Benone Sinulescu, Irina Loghin, Maria Butaciu, Maria Ciobanu, Dumitru Constantin, Maria Păunescu, Ilie Udilă, Aurelia Fătu Răduțu, Ion Cristoreanu, Ion Oprea și Angela Moldovan.

Numărul de spectatori estimata fost uriaș și a fost estinat între 60.000 și 150.000 de persoane, în funcție de sursă.

A participat întregul ansamblu „Ciocîrlia”. Au venit formațiile artistice din cele trei regiuni învecinate: Hunedoara, Crișana și Cluj.

La sărbătoarea moților a fost prezent și liderul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej care a venit cu elicopterul.

Târgul de fete de pe Muntele Găina

În trecut, locuitorii din peste 80 de sate ale Apusenilor se adunau pe platoul de la Găina pentru a-şi schimba produsele. Sătenii care urcau pe munte îi duceau cu ei și pe cei tineri, pentru a se cunoaște și, dacă se plăceau, se puteau căsători.

Târgul a făcut posibilă întâlnirea şi căsătoria tinerilor din zone îndepărtate, evitându-se astfel încrucişările dintre rudele apropriate.

Se spune că târgul există încă de când poporul proslăvea Soarele. Era o întâlnire a tuturor muntenilor risipiţi pe văi, dornici să aducă mulţumire marelui astru pentru roadele pământului.

Mai târziu apoi, marele platou de la Găina a devenit locul unde se strângeau locuitorii din peste 80 de sate ale Apusenilor, pentru schimb de produse.

Se zice că mândrele, sperând că îşi găsesc soţ, veneau cu zestrea gata așezată pe cai, iar preoţii săvârşeau cununiile acolo, pe Muntele Găina. Ceremonia era însoţită de cântece şi jocuri cu „strigături”, iar fetele „se luau”, nu se cumpărau.

Fetele se pregăteau ani întregi pentru ziua cea mare de pe munte. Fiecare familie, care avea fată de măritat, îşi ridica un cort pe munte, în care scotea zestrea la vedere şi îi aştepta pe peţitori. Nici feciorii nu se lăsau mai prejos.

Se adunau însoţiţi de familiile lor şi aduceau ceea ce era mai bun, mai ales o curea frumoasă plină de argint şi aur. Iar după ce îşi alegeau mireasa, urma o „încredinţare“ înaintea publicului, ce consta în schimbarea de năfrămi numite „credinţe“.

După încredinţare, se lua prânzul, apoi se încingea hora peste târg, formată din moţi şi crişeni, care îşi adresau tot felul de satire.

AICI: Mai multe despre Târgul de Fete de pe muntele Găina