Festivalul Internațional de Teatru „Povești” și-a încheiat ediția a VII-a. Ce a însemnat evenimentul pentru Alba Iulia?

Festivalul Internațional de Teatru „Povești” de la Alba Iulia s-a încheiat duminică, 7 octombrie 2012, după 5 zile de spectacole și concerte, văzute, ascultate și aplaudate de mii de oameni. Ce înseamnă pentru un oraș să găzduiască un festival, să îl crească, să îl dezvolte? Ce aduce un festival de acest gen unui oraș și cetățenilor?

A organiza un festival internațional de teatru este cel puțin un „must do” pentru un oraș care are pretenția de a exista pe harta artei și a culturii din Europa și din lume. Cuvântul „festival” te duce direct cu gândul la ideea de „festiv”, ceea ce înseamnă că printre primele caracteristici ale unui astfel de eveniment este atmosfera. Prin ce a fost diferită atmosfera din Alba Iulia de miercuri până duminică, în timp ce se desfășurau „Poveștile”?

Cert este că marea majoritate a spectacolelor de teatru și muzică au umplut până la refuz sălile Caselor de Cultură și pe cea a Teatrului „Prichindel”, ca dovadă că oamenii și-au dorit să vadă piese și concerte, actori și artiști. Totuși, despre străzile orașului, sau mai ales despre zonele istorice ale Cetății, nu putem spune neapărat că „au respirat teatru” în aceste zile, cum se întâmplă în alte părți, unde străzile colcăie de actori, scenete, personaje, măști, păpuși și …teatru, cu toate că evenimentul ar fi permis și ar fi chiar cerut și o astfel de promovare.

Festivalul de teatru de la Alba Iulia i-a avut printre participanți și pe unii dintre cei mai „grei” reprezentanți ai teatrului și filmului din România: Marcel Iureș, care, deși nu a jucat, a oferit albaiulienilor o oră de „povești” din timpul său, Maia Morgenstern, care a avut o reprezentație spectaculoasă în rolul lui Miss Daisy. De asemenea, mulți dintre invitați (Marius Florea Vizante, Pavel Bartoș, Octavio de la Roza și Camilla Colella din spectacolul „Tango, mon amour” și alții) au participat și la Cafeneaua cu Tâlc, dând albaiulienilor prilejul de a sta de povești cu ei.

O altă caracteristică a unui festival, indiferent de dimensiuni, este multilateralitatea. La Alba Iulia, la Festivalul de Teatru, pe lângă piese puse în scenă de Teatre din România, Elveția, Republica Moldova, am avut parte și de muzică (blues cu A.G. Weinberger, gospel cu un cor american, flamenco și folk cu Silvan Stâncel și Ovidiu Scridon, dar și rock cu Vunk), dans (step, în spectacolul din prefața festivalului și tango, în „Tango, mon Amour) și literatură, prin lansarea câtorva volume și un spectacol-lectură.

Ce i-a încurajat pe oameni să meargă la spectacolele din Festival? În primul rând, încrederea pe care o au în ceea ce cunosc, adică o piesă de teatru tradițională, clasică. Totuși, aceștia au avut ocazia și să își extindă universul cultural-artistic cu genuri de evenimente la care au participat, poate, pentru prima dată, cum ar fi un concert de gospel american, o idee curajoasă și inspirată în programul festivalului. De asemenea, multe dintre evenimente au constituit o provocare acceptată, pentru publicul albaiulian (cum ar fi și spectacolul de step din prefață sau cel de tango). Un alt motiv care i-a încurajat probabil pe oameni să iasă la teatru a fost prețul unic de 10 lei pe eveniment, un preț mic, comparativ cu ce tarife se percep la teatrele din România pentru aceste spectacole (de exemplu, pentru spectacolul „Cometa, Cățelul și Copilul, un spectator din București plătește aproximativ 30 de lei, iar un preț asemănător se plătește și la spectacolele „Cină cu prietenii”).

După cea de-a VII-a ediție, în Alba Iulia putem vedea cum un festival se construiește în timp și crește de la un an la altul, atât ca dimensiune cât și în percepția localnicilor. Cum spunea unul dintre organizatorii evenimentului în urmă cu câtva timp, că „un eveniment cu viziune, odată ce ajunge mare, aduce după sine și infrastructură”, ceea ce înseamnă că cel mai probabil, pentru că avem Festival de Teatru la Alba Iulia, vom avea toate șansele să primim și un teatru în oraș, și atunci să ne permitem să scăpăm de complexul de inferioritate pe care l-am dobândit față de „marile orașe” ale României.

În cursul zilei de marți, organizatorii evenimentului au invitat presa la o ultimă Cafenea cu Tâlc, în cadrul căreia se vor schimba impresii și se vor analiza elementele Festivalului. Revenim cu amănunte.