FOTO: Expediție spectaculoasă de scufundări, în peșterile din zona carstică Gârda – Arieșeni a Munților Apuseni

Zona carstică Gârda – Arieșeni din Munții Apuseni au fost gazda unei expediții susţinută de speologi din Finlanda, cu sprijinul colegilor din România, Polonia şi Ungaria. Aceştia au explorat izbucul Cotețul Dobreștilor, peștera Coiba Mare, cu „Lacul Morţii” şi izbucul Tăuz, încercând să descopere cele mai mari adâncimi.

Iniţiativa a aparţinut Clubului AKPP din Finlanda, fiind organizată de Călin Drăgan (GESS- România) și Adrian Pereț (Finlanda).

În această expediție, echipa din Finlanda a venit peste 2.000 de kilometri şi a transportat circa 2 tone de echipament necesare scufundărilor.

„Echipamentul pentru 3 oameni nu încape într-o dubă. Nu ca spațiu ci ca greutate” a declarat Adrian Pereț.

Scufundarea de peșteră este una dintre cele mai riscante activități. Este pe de o parte o activitate sportivă, dar pe de altă parte și o activitate științifică de explorare și documentare a peșterilor.

Riscul este determinat de faptul că înaintarea se face într-un spațiu închis iar ieșirea trebuie făcută exact pe același traseu. Din acest motiv se instalează un fir ghid, pentru a indică traseul în cazul frecvent în care se tulbură apa. Scufundarea la adâncimi mari (zeci de metri) este mai dificilă deoarece azotul se dizolvă în sânge și dacă se iese brusc la suprafață acesta se transformă în bule de gaz care înfundă vasele de sânge (apare boala de decompresie care poate duce la deces). Pentru adâncimi mari (sub 40 m) nu se folosește aer, ci un gaz în care se introduce Heliu. De asemenea scufundătorii de adâncime folosesc ”Rebreathere” – aparate de respirat cu circuit închis (pentru a folosi mai puține butelii și gaze de respirat). Pentru a se proteja de apa rece (circa 6 grade Celsius) se folosesc costume etanșe (dry suit) cu sisteme de încălzire electrice.

„Cel mai de succes proiect în expediția din anul acesta a fost Cotețul Dobreștilor. Am putut să ajungem la sfârșitul explorărilor anterioare și să continuăm de acolo mai departe. Am prelungit firul ghid de la 70 m adâncime, până la 72 m, când galeria a început să meargă în sus. Lungimea totală de fir ghid nou a fost de 200 m. După o oră de decompresie, am ajuns într-o sală aerată, care nu a mai fost vizitată de nimeni înainte. Din păcate, sala aceasta este plină de prăbușiri, iar apa trece prin mici crăpături pe sub stânci. În timpul cât am stat în sală nu am putut vedea o continuare clară a peșterii. Pentru a putea continua ar trebui să se aducă echipament de scufundare de dimensiuni mai mici, ca să încapi să verifici pârâiașele mici de apă sau să aduci echipament pentru peșteră uscată, ca să vezi dacă peștera continuă în sus”, ne-a declarat Sami Paakkarinen (Finlanda).

Izbucul Cotețul Dobreștilor devenise cel mai adânc sifon din România în anul 1996 când Jean-Jacques Bolanz (Elveția) a atins adâncimea de 76 m, până în anul 2001 când Izbucul Tăuz i-a luat locul cu 87 m adâncime plonjat de Viktor Bolek (Polonia). Ulterior, Cotețul Dobreștilor a fost recartat de Jarek Kur (Polonia) până la adâncimea de 70 m. Atât Jean-Jacques Bolanz cât și Viktor Bolek au decedat din cauza unor accidente de scufundare în străinătate. În Izbucul Cotețul Dobreștilor s-au mai scufundat pe parcursul taberei Adrian Pereţ (Finlanda), Liviu Retegan – Cristian Irimieş (România) și Jarek Kur (Polonia), fără a ajunge însă în partea aerată postsifon.

„Un alt proiect a fost o scufundare în peștera Coiba Mare. Ne-am pregătit o zi întreagă, transportând echipamentul în peșteră. De data aceasta mai mult decât anul trecut deoarece anul trecut am atins adâncimea de 93 m și tunelul continua. Ne-am pregătit pentru o adâncime de 135 m. Deci am avut puțin mai mult echipament cu noi anul acesta. În ziua scufundării totul a mers bine până la adâncimea de 10 m, unde firul ghid era îngropat în pietriș. Deși peștera și-a schimbat forma în acest ultim an, deci a fost adus de apă destul de mult pietriș, am reușit să găsim în 20-30 m firul ghid vechi și am putut continua. Dar următorul obstacol a fost determinat de bușteni. Bușteni care blocau complet galeria. Erau prinși de-a curmezișul, făcând galeria nepenetrabilă cu echipamentul pe care-l aveam. Deși am lucrat o vreme, nu am putut îdepărta buștenii, așa că a trebuit să ne întoarcem. Deci în Coiba Mare nu am avut de data aceasta succes”, a declarat Sami Paakkarinen (Finlanda).

Peștera Coiba Mare este peștera cu cea mai lată intrare din România si de asemenea cu cea mai adâncă galerie înecată din România – 93 m, record realizat de Sami Paakkarinen, Patrik Grönqvist (Finlanda) în anul 2014. Numele de ”Lacul Morții” dat sifonului terminal al peșterii Coiba Mare se datorează numărului mare de bușteni care se afla în derivă, pe suprafață, dar și la diverse nivele în această galerie scufundată. Acești bușteni acoperă în prezent în totalitate suprafața lacului, în așa fel încât pentru a se putea efectua scufundarea au trebuit împinși câţiva pentru a se face un spațiu prin care să se ajungă la apă.

O numeroasă echipă de speologi din România, Finlanda, Ungaria si Polonia au transportat cele peste 250 kg de echipament prin târâșuri, prin semisifoane, peste o cascadă de 7 m pentru ca doi scufundători să se poată scufunda.

”Sifoanele (galeriile scufundate) din România sunt foarte diferite de cele din alte părți ale lumii în care ne-am scufundat. Lucrul rău este vizibilitatea, care poate să devină foarte repede zero, cum s-a întâmplat din nefericire în Izbucul Tăuz”, ne-a declarat Patrik Grönqvist (Finlanda).

Scufundările în Izbucul Tăuz au fost anulate, din cauza vizibilității care tindea de la câțiva centimetri la zero. În această peșteră scufundată, la 4 octombrie 2002 un coleg speolog scufundător din Polonia pe nume Rafal Garski și-a pierdut viața. ”Bineînțeles că aceste piedici te fac să-ți dorești să revii și să încerci din nou. Cred că vom reveni anul viitor pentru a încerca să explorăm peșterile în care nu am avut acum succes, de exempu Izbucul Tăuz și Coiba Mare, care au perspective de explorare”, ne-a declarat Sami Paakkarinen (Finlanda).

”Pentru ca să se realizeze complexitatea unei asemenea operațiuni, practic am avut nevoie de suportul a 14 oameni ca să se scufunde doi”, ne-a declarat Adrian Pereț (Finlanda).

Echipa care a participat la activităţile taberei a fost formată din Liviu Retegan, Cristian Irimieş, Călin Drăgan, Cosmin Oşorhean, Florin Dodea, Claudiu Szabo, Christian Ciubotărescu, Gabriela Cocean, Anca Irimieş, Magdalena Drăgan – din România; Sami Paakkarinen, Patrik Grönqvist, Adrian Pereţ – din Finlanda; Jarek Kur din Polonia şi Andras Kuti din Ungaria.