FOTO-VIDEO: Izbucul Tăuzului – „Lacul zânelor” din Munţii Apuseni, cea mai mare peşteră scufundată din România

Izbucul Tăuzului – „Lacul zânelor” din Munţii Apuseni, cea mai mare peşteră scufundată din România. În Munții Apuseni, la circa 10 – 15 minute de mers pe jos din drumul ce leagă localitatea Gârda de Sus de cătunul Casa de Piatră se află Izbucul Tăuzului – cea mai adâncă peșteră scufundată din România. Cunoscut în legende drept „lacul în care înoată zânele”, locul este de o frumusețe care îți taie răsuflarea, apa având o culoare verde azur fermecătoare.

La Izbucul Tăuzului ies la suprafață apele ce au intrat în subteran prin peșterile Coiba Mare și Coiba Mică, distanța în linie dreaptă fiind de circa 2,5 kilometri. Izbucul a fost vizitat și de celebrul Bear Grylls, care la finalul „peripețiilor” din Apuseni ajunge pe marginea stâncilor sub care se află izbucul și sare de la înălțime în el.

Izbucul Tăuzului – „Lacul zânelor” din Munţii Apuseni

Izbucul Tăuzului a fost declarat arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr. 152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate și are o suprafață de 1 ha.

Rezervația naturală (inclusă în Parcul Natural Apuseni) reprezintă o zonă montană în al cărei areal se află un izvor cu activitate intermitentă (izbuc), ce funcționează pe principiul sifonului (cu o adâncime de 85 m), unde ies la suprafață apele pierdute în peșterile Coiba Mică și Coiba Mare, formând un adevărat râu, care după un parcurs de circa 100 metri intră în apele pârâului Gârda Seacă, un afluent al Arieșului Mare.

Izbucul Tăuzului sau izbucul de la Moara lui Filea se află la o altitudine de 850 de metri, la poalele versantului abrupt al Pietrei Tăuzului (1.140 m). La el se ajunge pe valea Gârda Seacă, pe drumul ce duce spre cătunul Casa de Piatră şi peşterile Coiba Mare din inima platoului carstic ce formează partea sudică a Masivului Bihor.

Izbucul oferă cel mai adânc pasaj subacvatic de pe teritoriul țării (- 85 metri). Oricât ar fi de splendid, lacul nu este deloc potrivit pentru înot. Este atât de adânc și de rece încât doar scafandrii se pot aventura în apele lui. E alimentat pe fund de către apele pierdute în peșterile Coiba Mică și Coiba Mare, precum și de cele care au creat peștera Hodobana. Debitul izbucului e ridicat, apele sale alimentând din plin Gârda Seacă, afluent de dreapta al Arieșului.

„Apa este azurie şi foarte limpede, cu o temperatură medie de 4 – 6 grade, chiar şi pe timpul verii. Asta pentru că stagnează mult timp, o zi şi jumătate, şi preia temperatura rocii pe unde trece. Vorbim de nişte rezervoare mari de ape subterane.

Roca are o temperatură medie în peşteră, temperatura altitudinii la care se află, undeva în jur de 6 – 6,5 grade”, declara în urmă cu câțiva ani Christian Ciubotărescu, un medic pasionat de speologie, președinte al Asociaţiei de Speologie „Sfinx”.

Cum ajungi la Izbucul Tăuzului – „Lacul zânelor” din Munţii Apuseni

Accesul către micul ochi verde de apă este relativ ușor. Din centrul comunei Gârda de Sus, de pe drumul național DN 75, direcția Câmpeni – Ștei, se virează dreapta pe drumul județean DJ 750, iar mai apoi se urmează drumul spre satul Casa de Piatră.

La circa 9 km față de intersecția cu DN 75, după ultima casă aflată pe partea stângă a Văii Gârda Seacă (Fileşti), o inscripție scrisă cu albastru pe un stâlp indică direcția de deplasare. În zonă pot fi văzute și ruinele unei construcții, din pietre de râu, care a fost odată Moara lui Filea. Din drum se urmează apoi, pe partea stângă, marcajul turistic punct albastru, ce va duce paralel cu valea.

Se merge pe o potecă îngustă, printr-o pădure de foioase și rășinoase de o frumusețe aparte, printre pietre de diverse dimensiuni, pline de mușchi și licheni, ferigi sau trunchiuri de copaci.

Pe traseu, turiștii vor putea admira o frumoasă cascadă și vor avea de traversat două podețe din bușteni, presărate de-a lungul apei.

Izbucul Tăuz se arată în final, înconjurat de trei pereți stâncoși.

Peisajul este unul superb, micul lac cu apă cristalină având o culoare verde azur, luminat fiind de razele soarelui care răzbat printre stânci și copaci.

Lacul fermecat în care se scăldau zânele

Una din legendele locului spune că izbucul ar fi chiar „Lacul fermecat” în care se scăldau odinioară zânele, cunoscute de localnici ca „cele frumoase”.

Și nu este de mirare, căci zona este de o frumusețe răpitoare, apa lacului având o culoare deosebită iar peisajul natural care îl înconjoară este rupt parcă dintr-un basm.

Cum au „cucerit” speologii Izbucul Tăuzului

Primele tentative de depăşire a izbucului şi pătrunderea în acest mare sistem de peşteri, din care mai fac parte şi peşterile Coiba Mare şi Coiba Mică, au fost făcute în 1982, când scufundatorul maghiar Czako Laszlo, sprijinit de Liviu Vălenaş şi Halasi Gábor, reuşeşte să treacă de primul sifon, ajunge într-un clopot de aer şi parcurge şi al doilea sifon până la adâncimea de 47 de metri. Reuşeşte să mai vadă continuarea până la cota de -55 metri. Peştera atinge o lungime scufundată de 105 de metri.

Următoarele tentative aparţin unui grup de scufundători cehi, care ating prin Lubomir Benysek adâncimea de 70 de metri, după ce au avut de-a face cu mici îngustări ale galeriei în zona dintre cotele -60 si -70 metri. Aceasta se întâmpla în anul 1988.

În anul 1993, Jean-Jaques Bolanz vizitează România şi se scufundă şi la Tăuz până la adâncimea de 32 de metri.

Cercetările sunt reluate mulţi ani mai târziu, când polonezii conduşi de Wiktor Bolek preiau iniţiativa cu sprijinul A.S. Sfinx Gârda.

La începutul anului 2001, când iarna era încă în toi, au loc primele incursiuni ale polonezilor, soldate cu un record naţional de adâncime, 79,4 metri atinşi de Bolek. Acesta revine în luna august a aceluiaşi an şi reuşeste să-şi depăşească recordul anterior, înaintând până la adâncimea de 85 metri, aflată la 250 metri de la intrare. Şi peştera continuă. La această adâncime însă se schimba şi morfologia, galeria lărgindu-se, iar tavanul nu se mai vede.

În luna octombrie 2002 grupul revine, fără Bolek. În condiţii asupra cărora încă se mai pot face speculaţii, Rafał Garsk, un “veteran” al Tăuzului şi conducător al expediţiei, îşi pierde viaţa şi este recuperat câteva zile mai târziu de la adâncimea de 78 metri. În aceste condiţii explorările sunt momentan întrerupte.

Eforturile sunt reluate în august 2003, când echipa lui Bolek nu reuşeşte sa depăşească zona deja cunoscută a peşterii.

Anul 2004 aduce o altă veste teribilă: Wiktor Bolek, liderul scafandrilor speologi din Polonia, suferă un accident fatal de scufundare. La data de 1 mai, în timpul unei scufundări de antrenament cu rebreather în Germania, care pregătea revenirea la Tăuz, acesta încetează din viaţă după ce revine cu succes dintr-o scufundare la -70 metri şi aşteptă pe palierul de decompresie de la -6 metri. Cauzele decesului n-au fost elucidate.

Cu toate acestea, polonezii nu cedează. În toamna lui 2004 un alt cunoscător al locului, Włodzmierz Szymanowski depăşeşte vechiul terminus, şi străbate sala de la -85 metri, care se înalţă vertiginos. Reuşeşte să urce în hornul scufundat, cu un diametru de 20 metri, până la circa -50 metri.

În ianuarie 2005 Szymanowski revine si reuşeşte să urce până la adâncimea de -30 metri. Depăşirea sifonului pare să fie aproape. Dar atât de departe. Din nefericire, în 6 aprilie a aceluiaşi an, Szymanowski piere la rândul său într-un accident de scufundare.

„Distanța dintre Tăuz și sifonul final din Coiba Mare este de 2,5 km, iar denivelarea +110 m. Joncționând Coiba Mare – Coiba Mică, Tăuz și Hodobana ar rezulta un sistem de peste 50 km cu o deniverare totală de 350 m”, spunea Wlodzimierz Szymanowski.

În septembrie 2014, în cadrul unei tabere de explorare româno-finlandeze organizată de Societatea Naţională de Speologie, Sami Paakkarinen şi Patrik Grönqvist reuşesc trecerea sifonului 2. După parcurgerea unei scurte galerii aerate ajung la sifonul 3, adânc de circa 5 metri şi lung de 20 de metri. Explorarea s-a oprit după 300 metri în sifonul 4, la adâncimea de 60 metri.

Vezi și FOTO: Expediţie finlandeză peste 80 de metri adâncime în Munţii Apuseni. Scufundări în „Lacul Morţii” din Peştera Coiba Mare, pe locul trei în Europa

Izbucul Tăuzului, vizitat și de Bear Grylls

Pe la Izbucul Tăuzului a trecut în 2009 şi celebrul „supravieţuitor” Bear Grylls, în timpul filmărilor pentru documentarul „Man vs. Wild” realizat de Discovery Channel.

La finalul „peripeţiilor” din Munții Apuseni, acesta a ajuns pe marginea stâncilor sub care se află izbucul şi s-a aruncat de la înălţime în apă.

sursa: speosub.ro, speologie.org, Județul Alba – Ghid Turistic