Gaudeamus – să (nu) ne bucurăm! Scrisoare deschisă către absolvenții claselor a XII-a din Alba Iulia

Dragi prieteni care vă pregătiți să vă aruncați în sus șepcile cântând ”Gaudeamus – Să ne bucurăm!”, am un sfat: plecați! Plecați la o facultate din alt oraș și rămâneți acolo! Degeaba știți ceva matematică, vă place să citiți, aveți habar de informatică și engleză și vă considerați pregătiți pentru viață. Viața e una, Alba Iulia e alta! Aici matematica voastră nu valorează niciodată cât o adeziune de partid, cu cititul chiar păreți fraieri și nu găsiți de lucru, iar cu limba maternă a prințului Charles, tot ce puteți face în viitor este să traduceți pentru vreun politician care primește spamuri în engleză și nu e sigur ce înseamnă ”enlarge”.

Nici dacă părinții voștri ”are dă toate și v-a dat și voo ore particulare și mașină”, n-are rost să rămâneți. La ce ofertă prezintă Alba pentru tineri, sigur aterizați în vreo instituție unde ”bătrânii” vă pot rezolva un post, că doar n-o să mergeți la muncă pe minimul pe economie la vreo firmă de lohn, ca ultimul sărac. Mai bine plecați, poate, în contact cu altă lume, chiar vă prindeți până la urmă despre ce e vorba.

Plecați cu toții, pentru că Alba Iulia este, așa cum spun broșurile turistice, o doamnă veche. Și, ca orice doamnă veche, are nevoie de farduri: un pic de ”smartcity” pe buze, ”albafest” pe la ochi, ceva ”gustos de alba” pe la nas și multe altele… Asta ca să nu se vadă ridurile cele multe. Dacă ești licean, dar nu te cheamă Macron, doamna asta chiar nu prezintă interes.

N-aveți viitor aici, așa cum nici noi n-avem prezent… asta e! Puteți lucra 25 de ani într-o instituție publică (sună nașpa, nu?), n-o să ajungeți șeful ei oricât de bun ați fi, pentru că va exista întotdeauna un văr, un nepot sau un coleg de partid al cuiva care va fi mai bun decât voi.

Aaa, în naivitatea voastră normală, ținând cont de vârstă, vreți să faceți afaceri? Lumea pestriță a afaceriștilor locali e populată de latifundiari imobiliaro-aroganți care au pus mâna pe mai toate grădinile de la marginea orașului și au profitat de relațiile cu șefi de poliție, procurori, judecători, avocați și prefecți, ca să nu pățească nimic. Au vândut și vând încă metri pătrați la prețuri rușinoase. Din nimic, cât aveau inițial, au făcut mult. Au făcut milioane de euro, dar n-are rost să vă gândiți, nișa e ocupată!

Dacă vreți ca tot din nimic să aveți dintr-o dată, să spunem, un hotel… ghinion! Și nișa asta e ocupată. Sau poate una-două firme de construcții, cu care să asfaltați și pavați orașul pe toate părțile? S-au gândit și alții, și nici măcar nu le-a trebuit liceul pentru asta!

Să fim corecți: există unu-doi oameni de afaceri în Alba Iulia, care și-au construit afaceri prin muncă și talent și pe care îi recunoașteți prin aceea că nu se amestecă cu ceilalți, dar asta e o chestiune pe care trebuie să insistați vreo 15-20 de ani.

Așa că mai bine plecați la facultate în altă parte, la o facultate serioasă, la care să nu aveți de făcut ”referate de pe net”. Așa ar fi o șansă.

Până atunci, fiți atenți la Gaudeamus. Acest cântec nu e chiar ce pare a fi și nu este despre vreo bucurie, așa cum ați fi tentați să credeți. Atunci când colegii de clasă care n-au citit acest text își vor arunca șepcile în sus și vor aplauda, amintiți-vă care este mesajul lui. Pe bune, chiar așa se traduce în românește ceea ce cântați voi la finalul clasei a XII-a:

”Să ne bucurăm, așadar,
Cât încă suntem tineri
Fiindcă dup-o tinerețe agitată,
Și-o bătrânețe-ngreunată,
Țărâna ne va avea pe toți.

Unde-s, oare
Cei ce-au trait înainte-ne?
Poți s-ajungi până-n Ceruri
Sau să pășești prin Iad
De dorești să-i revezi.

Viața ne este scurtă
Va fi terminată prea curând,
Moartea vine fulgerător
Atroce ne agață-n ghearele-i.
Nimeni nu-i cruțat de-aceasta.”