Connect with us
Publicitate

EVENIMENT

ÎNCEPE ŞCOALA, se golesc buzunarele. Cât îi costă pe părinții elevilor, prima zi din noul an școlar 2015-2016


Publicat

prima zi de scoalaÎn mai puțin de o lună va suna clopoțelul pentru începutul şcolii. Elevii se pregătesc cu temele de vacanță și se încarcă cu energie pentru un nou an alături de colegi și profesori. Părinții se pregătesc și ei din timp pentru ca în prima zi de școală să nu lipsească nimic din ghiozdanele copiilor. Sute de lei vor avea de scos din buzunare pentru rechizite, haine, uniforme sau echipament pentru orele de sport.

Pentru că în el vor fi purtate toate cele necesare unui elev, o sa începem cu ghiozdanul. Prețurile variază în funcție de pretenții. Pentru un ghiozdan simplu, fără foarte multe buzunare și nu foarte mare, ar avea de plătit în jur de 40 de lei. Dar cum niciun copil nu vrea un ghiozdan fără personalitate, este bine de știut că prețul celor care au imprimate diferite personaje se dublează. Un ghiozdan cu eroi din desenele Disney costă aproximativ 170 de lei, iar unul care are penar și rucsac pentru sport poate ajunge și la 300 de lei.

Treninguri, adidasi, ghiozdane pentru școală pe FashionSport.ro. Branduri mari Nike, Adidas, Karrimor, Puma, Brithish Knights, SoulCal, Gelert, Dunlop, Fabric. Prețuri exelente.

Ce spun medicii despre ghiozdane?

Afecțiunile coloanei vertebrale apar în cazul a aproximativ 10% dintre elevi. Ghiozdanul ori este prea greu, ori nu are o formă corespunzătoare. Medicii specialişti le recomandă părinților să cumpere ghiozdane de tip rucsac, cu un interior cât mai spațios pentru cărți și caiete, iar bretelele să fie cât mai late, pentru o susținere comodă. Nici trolerele nu sunt bune pentru copii. Unii au tendința să se întoarcă în spate, spre ghiozdanul pe care îl trag, astfel încât coloana stă mult timp într-o poziție nefirească. Este recomandat ca un ghiozdan tip troller să fie împins, nu tras.

Medicii precizează că un bagaj mai greu de două kilograme deformează, în timp, coloana și poate provoca dureri mari de spate. Greutatea ideală a unui ghiozdan nu trebuie să depășească 10% din greutatea copilului.

Preţuri pentru rechizite

Nici rechizitele nu sunt tocmai ieftine. Un penar echipat costă în jur de 32 de lei, iar unul gol aproximativ 16 lei. Un caiet A4 costă 6 lei, un caiet A5 – 3 lei, un caiet pentru biologie/ geografie/ muzică – 1.60 de lei, un vocabular – 1 leu, un bloc de desen – 6 lei, acuarele – între 6 și 17 lei, creioane colorate – 12 lei, un stilou – 12 lei, ascuțitoare, radieră, corector – în jur de 15 lei toate, trusă pentru matematică – 15 lei. Doar pentru un minimum de rechizite, fără penar, „bugetul” ajunge la 65 de lei.

Buget pentru hainele copiilor

În majoritatea școlilor s-au introdus uniformele, pentru care prețurile nu sunt  tocmai mici. Pentru un sacou, cravată și tricou, părinții plătesc în jur de 100 de lei. Un sacou costă în jur de 90 de lei, o vestă 45 de lei, o cravată 8 lei, fusta sau pantalonii – aproximativ 50 de lei. Se mai adaugă încălțămintea, care ajunge la sute de lei, depinde dacă părintele își permite să-i cumpere copilului produse din piele sau mărci renumite.

Pentru cazurile în care elevii nu sunt obligaţi să poarte uniformă, părinţii trebuie să ţină cont că prețurile pentru haine cresc în funcție de copil și de vârstă. Fără îndoială, elevii de liceu sunt cei mai pretențioși atunci când vine vorba de hainele de purtat la școală și sunt capabili să își convingă părinții să le achiziționeze încălţăminte de peste 200 de lei, plus alte obiecte vestimentare, care depăşesc 300 de lei, preţ per bucată.

Ora de sport face și ea parte din orar și este nevoie de echipament special. Prețurile pentru un trening variază în funcți de model, firmă și calitate și sunt cuprinse între 40 de lei și pot ajunge să treacă de 250 de lei.

Pe lângă hainele „la modă”, părinții care au elevi îl clasa a XII-a vor avea cheltiueli pe tot parcursul anului. Meditațiile care depășesc 50 de lei ora de Limba și Literatura Română sau Matematică, banchet, poze, albume și altele.

Prima zi de școlă mai înseamnă și cadouri sau flori pentru învățătoare sau profesoare, pentru care fiecare plătește cât își permite.

Rechizitele se scumpesc în fiecare an cu câțiva bani, iar hainele un pic mai mult. Dacă ar fi să luăm în considerare un buget minim pentru prima zi de şcoală, părinţii trebuie să îşi pregătească 300 de lei, cel puţin, pentru astfel de cheltuieli.

Prețurile prezentate sunt orientatve și pot varia în funcție de model, marcă și magazin.



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Alba24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Publicitate

EVENIMENT

Doi bibliotecari din Alba Iulia scot la suprafață problemele Bibliotecii Batthyaneum. Scrisoare deschisă către Guvernul României

Publicat

Doi bibliotecari ai Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia au formulat o scrisoare deschisă adresată autorităților în care au subliniat o serie de probleme cu care aceștia se confruntă, dar și decăderea și ruinarea fizică a clădirii care adăpostește un adevărat patrimoniu cultural național. 

Redăm mai jos scrisoarea deschisă, primită pe adresa redacției alba24.ro, exact în forma în care aceasta a fost redactată de cei doi bibliotecari. 

”Odată încheiată agitația specifică alegerilor, de dinainte și după acestea, se poate considera că lumea politică din România se așează/reașează – cu tipicul specific – și își calibrează resursele în vederea implicării directe în îndreptarea, îmbunătățirea și dezvoltarea aspectelor generale, dar și particulare ce țin de starea națiunii și implicit de perspectivele acesteia.

Prezentul demers se vrea a fi un semnal pentru toți cei care au ignorat, au trecut cu vederea și și-au asumat până în prezent destinul distrus al Filialei din Alba Iulia a Bibliotecii Naționale a României.

Sigur nu același lucru se întâmplă în instituțiile de stat, majoritatea fiind continuu supuse unor cutume
(personale și instituționale) de funcționare profund contraproductive, nesustenabile și chiar distructive mai
ales în plan structural și uman.

Aceste cutume, modele deja bine asimilate cu normalitatea instituțională națională se substituie în cele mai multe cazuri regulamentelor și legislației specifice, acestea din urmă devenind în cele mai bune situații formalități care dau cadrul reflexelor cutumiare, personale.

RESPECT instituțiilor și managerilor/angajaților acestora care au reușit să înțeleagă menirea lor și să le
deturneze în sens cât se poate de pozitiv de pe această direcție nocivă (direcție prin care de fiecare dată se
simulează o existență și o funcționalitate de suprafață, confortabilă unor efemere majorități, dar extrem de
perversă în plan productiv și constructiv pentru comunități).

Există și astfel de cazuri fericite.

Sectorul cultural național, regional, județean și local la modul general este cel avut în vedere de această scrisoare deschisă.

Mai exact dorim să vă supunem atenției o situație nu mai puțin importantă decât altele, dintr-o altă
categorie instituțională și profesională din sectorul cultural.

Este vorba despre BIBLIOTECI și bibliotecari (am utilizat această formulă din rațiuni pur generice, fără să neglijăm importanța celorlalte categorii de specialiști care își găsesc locul într-o bibliotecă) o altă categorie care a fost și este profund vulnerabilizată și expusă unei diluări structurale permanente în ceea ce privesc locul, rolul și importanța acesteia/acestora pentru și într-o comunitate:

Nu înainte de a prezenta exact și concret situația specifică trebuie să expunem un moment de referință pentru sectorul cultural și patrimoniul național, prea ușor trecut cu vederea anul trecut de mai toți factorii și actorii din comunitate.

Pe data de 15 ianuarie 2020, în cadrul evenimentului organizat cu prilejul Zilei Culturii Naționale (Ateneul Român), Domnul Președinte în alocuțiunea susținută a subliniat următoarele:
”Prezervarea și valorificarea patrimoniului cultural va reprezenta, din perspectivă internă, unul dintre
obiectivele naționale de securitate. …

Patrimoniul național, creativitatea și diversitatea expresiilor culturale se află printre resursele strategice ale României normale. Ele pot fi însă fructificate mult mai bine decât până acum.”

O alocuțiune bine punctată și sintetizată în ceea ce privește rolul și importanța culturii pentru și în România.

Resursă strategică a României normale și obiectiv național de securitate sunt mențiunile care ne-au atras atenția și ne-au întărit convingerile noastre de moment și ne-au convins că prezentul demers este potrivit.

De ce de moment ? Deoarece a doua zi ne-am reluat activitatea profesională în cadrul Bibliotecii Batthyaneum (Alba Iulia), Filială a Bibliotecii Naționale a României.

Puțini cunosc, prea mulți vorbesc fără să cunoască, dar și mai mulți, pasivi și complici acceptă și urmăresc de zeci de ani decăderea și ruinarea fizică, morală dar mai ales patrimonială a uneia dintre cele mai reprezentative instituții culturale, de importanță mai ales națională a României: Filiala din Alba Iulia a Bibliotecii Naționale a României.

Realitatea faptică și documentată și documentabilă este de cele mai multe ori greșit și uneori chiar naiv și nevinovat vehiculată inclusiv de angajați, șefi și oficialități din ierarhia instituțională a Bibliotecii Naționale a României ca instituție subordonată, respectiv din Ministerul Culturii ca instituție tutelară.

Motivele sunt multiple și au cauze diverse.

Dar să le luăm pe rând:

Puțini știu și fac legătura (din rândul opiniei publice), uneori chiar sub privirile (surprinzător) Bibliotecii Naționale a României, inclusiv prin concursul responsabililor angajați locali, faptul că Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia este FILIALA locală a instituției naționale de referință.

Din acest aspect aparent formal dar important instituțional și legal, au pornit și au fost impuse voit în timp o serie de
construcții mentale locale transformate în adevărate cutume, reguli și imagini care au pervertit și deraiat FILIALA de pe făgașul firesc ca importanță, mai ales cultural, instituțional național și local.

Tot din această relaxare a comunicării și legăturii structurale cu sediul central au decurs și alte împrejurări și imagini care au privat inclusiv comunitatea locală din Alba Iulia, de prezența și rolul pe care l-ar fi putut juca în deplinătatea capacităților și oportunităților Filiala Biblioteca Batthyaneum în și pentru comunitate.

Biblioteca închisoare a cărților, biblioteca închisă, sărăca bibliotecă bogată, biblioteca sechestrată, vechea bibliotecă, Codex Aureus, bibliotecă dinastiilor locale, bibliotecă personală …, biblioteca lui, sunt doar câteva din și așa puținele accepțiuni locale a și mai puținilor chiar albaiulieni sau vizitatori/cercetători în general care vorbesc, au o părere sau își fac despre FILIALĂ, în caz că au vizitat-o sau au auzit de ea.

Dar cine cunoaște faptul că FILIALA deține un patrimoniu pe cât de divers ca și categorii de obiecte de patrimoniu, cel puțin pe atât de important, relevant și semnificativ ca valoare științifică și patrimonială națională și internațională.Unicatele, cât și edițiile princeps de tipărituri celebre (prima ediție) abundă.

Există alte valori patrimoniale care prin prisma vechimii, conținutului și aspectului reprezintă tot atâtea codex-uri aureus în aceeași sau în alte multe categorii patrimoniale.

Filiala deține pe lângă manuscrise, tipărituri (incunabule, carte veche, …), obiecte muzeale diverse: colecții de tablouri/picturi celebre și unicat, colecții numismatice deosebite (monede), colecții de mostre de dantele faimoase internațional, colecții de minerale care pot concura sau au concurat odinioară cu celebre colecții internaționale, textile aparținând diferetelor personalități și instituții istorice, obiecte de cult, tăblițe cu scrieri vechi (cuneiformă, …), colecție de hărți vechi unice multe dintre ele, vestigii arheologice, gravuri.

Toate respectând prevederile legale ar fi putut și pot să delecteze, lumineze, entuziasmeze orice vizitator/cercetător din orice colț al lumii.

Ar fi putut și ar putea să reprezinte o (altă) carte de vizită mondială pentru România și Alba Iulia, o sursă și resursă indirectă de bunăstare pentru comunitatea locală și pentru țară.

Toate acestea în condițiile existenței în proximitate a unor modele de succes similare din țară (paradoxal și surprinzător chiar bine cunoscute de responsabilii instituției din Alba Iulia), care au demonstrat, demonstrează că se poate și atrag atenția ori de câte ori sunt pomenite sau vizitate.

Mă refer cel puțin la cele două instituții similare, de aceeași generație și cu același profil cu care se mândrește România:

Muzeul Național Brukenthal din Sibiu (galerii de artă, bibliotecă, muzee, …) și Biblioteca Teleki și Muzeul Bolyai din Târgu Mureș. Toate au trecut prin încercări, dar într-un final au reușit.

La Alba Iulia, nu s-a putut și nu se poate. Se schimbă orice, se face orice și cât de des trebuie de la schimbatul managerului la …. schimbatul regulamentelor și organigramelor, dar rezultatele rămân … aceleași de zeci de ani.

Filiala din Alba Iulia, pe lângă multe alte bunuri patrimoniale și oportunități deține și un Observator unic atât prin scop în peisajul regional și național, dar mai ales prin dotări încă existente și avantajele oferite de
poziția acesteia în peisajul urban al municipiului Alba Iulia.

De asemenea observatoare din aceeași generație din țară și străinătate atrag mii, zeci de mii de vizitatori anual. La Alba Iulia nu s-a putut, nu se poate.

Modele există. Sunt cunoscute. Nici nu trebuie descoperite sau inventate.

Dar succesul modelelor prezentate mai sus a presupus la un moment dat o decizie fermă și o conjugare a mai multor eforturi și a mai mulți factori pentru decât împotrivă.

Întrebarea principală și cea mai importantă în cazul situației din Alba Iulia este firească: DE CE și CUM se poate ca având cel puțin același număr de obiecte patrimoniale și cu cel puțin aceeași valoare patrimonială ca instituțiile amintite din Sibiu și Târgu Mureș, FILIALA Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia a Bibliotecii Naționale a României a rămas și după 1989 pe mai multe paliere la nivelul evidențelor, gestionării, valorificării și promovării ca în deceniul opt și nouă al secolului trecut ?

Răspunsurile le dețin în primul rând responsabilii locali și naționali ai instituției, ai autorităților și nu în ultimul rând toți cei care s-au intersectat voit sau nu cu destinele FILIALEI din ALBA IULIA.

În condițiile în care vorbim de sectoare încadrate în obiective naționale de securitate și considerate resurse naționale strategice ale României perpetuarea situației Filialei Bibliotecii Naționale a României împreună cu multe alte asemenea cazuri vor menține tot atâtea găuri în imaginea, în veșnică (re)construcție, a credibilității factorului politic și instituțional național.

Dar sigur nu factorul politic și nici cel instituțional sunt cei care primează și în cazul de față. Vorbim de bunuri ce aparțin și sunt destinate comunităților, publicului, oamenilor. Aceștia direct sau indirect trebuiau de mai bine de 25 de ani să beneficieze și să aprecieze prezența unei astfel de instituții atât la nivel local, cât și național. Dar cum să se întâmple astfel de lucruri, când Filiala din Alba Iulia al Bibliotecii Naționale a României sigur este cea mai vitregită instituție de profil din țară (ținând cont mai ales de valorile patrimoniale deținute), de tot ceea ce înseamnă dezvoltare, valorificare, vizibilitate, interes.

În secolul XXI când deja vorbim de lumi și medii inclusiv științifice fizice și digitale, Filiala din Alba Iulia nu beneficiază de nici un instrument digital de accesare a patrimoniul deținut, chiar dacă au existat și momente când s-au cheltuit sume însemnate din resurse publice pentru digitizarea unei părți infime din patrimoniul scris și tipărit al acesteia.

Cu toate aceste neajunsuri volumul digitizat – într-un fel sau altul, conform prevederilor legale sau nu – de-a lungul timpului ajunge la peste 170.000 de pagini fără ca acestea să fie cunoscute și accesibile (doar parțial) online publicului larg. Încasările prevăzute de lege și pe acest segment de activități dovedesc lipsa de viziune și de eficiență din punctul de vedere al valorificării științifice, financiar-economice și instituționale a instituției tutelare și a factorilor de conducere.

Faptul că semnalările punctuale și calculele minimale prezentate nu au fost luate în calcul nici măcar în ultimii 5 ani nu surprind, deoarece la o simplă și firească solicitare de a atribui și filialei copiile unităților bibliografice digitizate conform legii și de a le expune digital în totalitate pe pagina web a instituției tutelare răspunsul a fost unul șocant: nu se mai găsesc.

Într-o eră a digitizării, într-un secol al vitezei de diseminare a informației și a valorificării eficiente a resurselor, situații cum este cea de la Filiala din Alba Iulia sunt inadmisibile.

Inadmisibil este și modul în care veleități locale prin invocări de mărețe fapte naționale și internaționale de rezonanță profesională, dar mai ales personală/individuală au reușit să limiteze, chiar să monopolizeze prin control direct și discreționar cunoașterea și accesul la patrimoniul existent – conform registrelor încă neactualizate în 2021 – la filială.
Nu este deloc greu de înțeles de ce digitizarea – resurselor, a patrimoniului existent -, respectiv deschiderea pentru acces online deschis opiniei publice, inclusiv mediului științific național și internațional ar fi grevat și redus valoric prezența și existența unor actori, mai degrabă tributari unor lumi statice, demult apuse, sufocate de impresiile imaginilor auto impuse.

Acest nou și grav exemplu al modului în care nevoile de adaptare, conlucrare și dezvoltare, în directă relație cu vremurile pe care le trăim și așteptările specifice, au fost și sunt încă sabotate la propriu în instituțiile de stat prin incompetență, impostura obraznică, iresponsabilitate, intrigi dovedește măsura cu care sunt tratate de vreo 30 de ani astfel de situații.

Recunoaștem, am susținut și susținem în egală măsură faptul că resursa umană și în cazul dat, preponderent sau chiar covârșitor este responsabilă de situația prezentă.

Se poate dovedi și în acest caz faptul că remedierea unor astfel de situații nu se mai poate face în România decât cu o decizie fermă, punctuală, transparentă, responsabilă și asumată a tuturor factorilor implicați menționați și nemenționați de la nivel național și local.

În caz contrar perpetuarea în cazul de față și în multe alte cazuri și nu doar în sectorul cultural a unor:

– interferențe directe de natură politică națională (miniștrii – comisii angajări) și locală (administrații, instituții) directă în funcționalizarea unor instituții de specialitate cum este și în cazul prezentat:

– organigrame suplimentate la nevoie dar neeficiente și neeficientizate nici până azi
interimate susținute, condiționate și refuzate
– comisii de examinare favorabile pentru angajări cu tâlc sau chiar fără concurs
– comisii și contra comisii ministeriale cu puteri depline, punificatoare și batjocoritoare fără finalități legale și documentate
– predestinări la angajări ….
– simulări de îndepliniri de activități obligatorii (prin lege), de siguranță individuală, instituțională și patrimonială interne
– gestionări, evidențe și manipulări improprii a patrimoniului național de mai multe decenii
– acțiuni de conservare și restaurare improprii a patrimoniului cultural, autorizări / atestări / acreditări ulterior dobândite (post-factum) …
– simulări de activități și rapoarte hilare instituționale care camuflează realitățile sensibile din teren
– abuzuri de putere, amenințări, hărțuiri morale, presiuni continue, repetate și documentate,
semnalate, dar ignorate în relațiile ierarhice instituționale
– limitări, discriminări atât a publicului larg, cât și a instituțiilor privind accesul în instituție, pe
motive subiective, personale și chiar instituțional nejustificate
– măsuri administrative (camuflate) îngăduite cu potențial penalizator în caz de nevoie …
– transformări de realități grave în realități acceptabile și impuse ….
– încălcări ale unor drepturi civile și contractuale, discriminări fățișe ocolite în soluționare și verdict
chiar de instituții naționale specializate, pe invocări legale (!) în vigoare gen ”excepție de
necompetență materială …”, chiar dacă în cauză este o hotărâre judecătorească definitivă ….
– situații de conducători de instituții fricoși, neimplicați datorită ignorării, implicit a necunoașterii
realităților sau din contră de conducători de instituții agresivi instituționali și amenințători (”dacă
nu altfel, administrativ putem găsi soluții și închide problema”, ….), și alte caractere …
– acceptări de delegări pentru îndeplinirea unor activități specifice importante unor persoane nici tangențial calificate sau de specialitate
– delegări ani la rând a unor atribuții de conducere cheie unor persoane cu experiență în orb (chiar
fără experiență în câmpul muncii), în specialitate nicidecum …
– implicări a unor aspecte individuale, personale și private tendențioase ce țin de religie, etnie în
generarea unor contexte favorabile sau nefavorabile intereselor personale
– ignorări continue a unor comunicări repetate de situații și contexte cel puțin sensibile instituțional
– transferări continue (de mai multe decenii) de responsabilități pe situații/contexte ipotetice și mai
mult sau mai puțin îndepărtate, pe oricine sau orice
– acreditări de imagini / realități incorecte sau corecte parțial pentru a evita răspunderi directe
– situații de a ”nu scoate din zona de confort pe cineva ….”, de complacere în contexte date, de ani
sau zeci de ani
– ….,
VOR DUCE la permanentizarea unor realități improprii, incorecte și nelegale existente în prezent, la sedimentarea unor percepții false cu privire la rolul și rostul statutului și a instituțiilor acestuia, toate aceste aspecte, situații, în mod clar, nu vor contribui la bunăstarea și dezvoltarea comunităților și implicit a României.

În condițiile extrem de obiective, documentate și documentabile în care o instituție publică de cultură poate să se transforme cu un efort sporit, chiar dacă temporar cu aceleași remunerări a resursei umane, dintr-o instituție consumatoare și întreținută într-o instituție sustenabilă, care întrun timp corect și justificat poate să se autofinanțeze în ceea mai mare parte, considerăm că instituțiile statului sunt obligate să întreprindă măsuri clare și ferme în legătură cu aspectele menționate anterior, măsuri care pot avea o importanță capitală atât pentru actul cultural
din România, dar mai ales pentru dezvoltarea culturală și implicit economică a acesteia”, au susținut aceștia într-o scrisoare deschisă adresată autorităților din țară.

Cu încredere,
Ana-Maria Grigoruț Vasile-Zsolt Grigoruț – Bibliotecari ai Bibliotecii Naționale a României, Filiala Biblioteca Batthyaneum Alba Iulia

CITEȘTE ȘI: Procesul pentru retrocedarea Bibliotecii Batthyaneum va fi reluat la sfârșitul anului 2021. Termen la ÎCCJ

Reaminim că instanța superioară, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, în 4 iulie 2018, solicitarea de anulare a deciziei prin care Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor minorităţilor naţionale din România respingea, în 2015, cererea de retrocedare a Bibliotecii „Batthyaneum”, formulată de Arhiepiscopie.

Judecarea la Înalta Curte de Casație și Justiție a dosarului în legătură cu retrocedarea Bibliotecii Batthyaneum va începe în doi ani. Recursul formulat de Arhiepiscopia Romano-Catolică, după ce a pierdut procesul la Curtea de Apel Alba Iulia, a primit un prim termen de judecată în data de 9 noiembrie 2021.

Procesul nu a avut ca obiectiv retrocedarea clădirii „Batthyaneum”, ci doar anularea deciziei Comisiei speciale de retrocedare amintită. În urma deciziei din iulie 2018, Arhiepiscopia Romano-Catolică a formulat recurs, iar dosarul a ajuns pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a României.

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

Câte imobile s-au vândut în județul Alba și în țară, în luna februarie a anului 2021. Date oficiale legate de piața imobiliară

Publicat

imobiliare

Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) a transmis o informare legată de evoluția pieței imobiliare, în luna februarie a anului 2021. În județul Alba s-au tranzacționat 626 de imobile în intravilan și în extravilan, dintre care 172 de terenuri cu construcții. 

De asemenea, s-au înregistrat tranzacții cu 164 de terenuri agricole.

În luna februarie 2021 au fost vândute, la nivelul întregii țări, 50.147 de imobile, cu 1.411 mai multe față de luna ianuarie. Numărul caselor, terenurilor și apartamentelor care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare în luna februarie, este cu 576 mai mare față de perioada similară a anului 2020.

Cele mai multe vânzări de imobile au fost înregistrate, în februarie 2021, în București – 8.592, Ilfov – 3.986 și Brașov – 2.781. Județele cu cele mai puține imobile vândute în aceeași perioadă sunt Covasna – 159, Caraș Severin – 245 și Sălaj – 344.

Citește și: Piața imobiliară: Cât costă apartamentele la Alba Iulia, Sebeș, Aiud și Blaj. Prețuri de până la 1.450 de euro pe metrul pătrat

Numărul ipotecilor, la nivel național, în februarie 2021, a fost de 24.890, cu 5.289 mai mare față de ianuarie 2020. Cele mai multe operațiuni de acest gen au fost înregistrate în București – 5.509, Ilfov – 2.046 și Cluj 1.610. La polul opus se află județele Harghita – 52, Caraș Severin – 61 și Gorj – 81.

Județele în care au fost vândute cele mai multe terenuri agricole în a doua lună a anului 2021 sunt  Arad – 742, Dolj – 481 și Timiș – 398.

Nr. crt.JudețNumăr terenuriNr. Unități IndividualeTotal Imobile
ExtravilanIntravilan
AgricolNeagricolCu construcțiiFără construcții
1ALBA164217219197626
2ARAD74273572022371,545
3ARGEȘ114213284183121,193
4BACAU718217200222718
5BIHOR394254144172671,517
6BISTRIȚA NĂSĂUD39412413072369
7BOTOȘANI120214213492490
8BRĂILA19821102264396
9BRAȘOV9209099877932,781
10BUCUREȘTI002,4902,5593,5438,592
11BUZĂU3126287149102856
12CĂLĂRAȘI120015012044434
13CARAȘ SEVERIN523714673245
14CLUJ21268667218912,696
15CONSTANȚA31127894507842,336
16COVASNA251593737159
17DAMBOVIȚA17973743401411,041
18DOLJ481163273312561,411
19GALAȚI2459184147235820
20GIURGIU65214618629428
21GORJ125111279797457
22HARGHITA892724113893588
23HUNEDOARA1515157146296755
24IALOMIȚA38611676547666
25IASI9466189626382,318
26ILFOV9699682,2206933,986
27MARAMUREȘ484183190180605
28MEHEDINȚI10571419980432
29MUREȘ9513299160229796
30NEAMȚ11812225252187794
31OLT21581399579536
32PRAHOVA12735724443051,451
33SĂLAJ42312410768344
34SATU MARE24013238197161849
35SIBIU1791242120225767
36SUCEAVA235223224841701,233
37TELEORMAN140111162851346
38TIMIȘ39858335068592,601
39TULCEA19921106259432
40VÂLCEA492193162142548
41VASLUI12931449995470
42VRANCEA180712114369520
 TOTAL7,37629814,79614,56313,11450,147

Sursă: ANCPI

Citeste mai mult
Publicitate

CÂMPENI

VIDEO CHEFI la CUȚITE: O antreprenoare din Arieșeni i-a impresionat pe jurați cu preparate tradiționale și un afrodisiac moțesc

Publicat

O antreprenoare din Arieșeni i-a impresionat pe jurații emisiunii „Chefi la cuțite” cu o rețetă specială. La ediția a 5-a din sezonul 9 aceasta a pregătit plăcinte pe lespede și drob de aur și le-a oferit celor trei jurați un „afrodisiac moțesc”. Concurenta a primit trei cuțite și șansa de-a merge mai departe, în sezonul 9 „Chefi la cuțite”.

În timp ce a pregătit plăcinte pe lespede și drob de aur, îmbrăcată în straie tradiționale, Cristina Nicola a dezvăluit numeroase detalii despre tradițiile și obiceiurile din Țara Moților. Potrivit acesteia, fiecare familie de moți are costume populare de la cei mai mici și până la cei mai mari.

Așezând cu grijă preparatele în farfurie, concurenta a așteptat apoi cu sufletul la gură verdictul dat de către cei trei jurați.

Sorin Bontea, Florin Dumitrescu și Cătălin Scărlătescu au fost mai mult decât impresionați de ceea ce au descoperit în farfurii. Aceștia au încercat să își dea seama despre ce rețete este vorba și cine ar fi putut găti o astfel de mâncare.

Apoi, cei trei au degustat din paharele cu băutură, în care se afla „un afrodisiac moțesc”, așa cum a dezvăluit concurenta din culise.

Pentru preparatul său deosebit, concurenta a primit trei cuțite și șansa de-a merge mai departe, în sezonul 9 „Chefi la cuțite”

Cristina Nicola împreună cu soţul său au în Munţii Apuseni, la Arieşeni, un complex turistic. La plecare le ofereau turiştilor drept suveniruri borcane cu dulceaţă, compot ori zacuscă. Cererea pentru astfel de preparate a crescut, iar aşa s-a născut în toamna anului 2016 Cămara Moţului, un business care realizează manual produse tradiţionale româneşti după reţete vechi adaptate cerinţelor actuale.

Cristina Nicola este la bază economist, însă s-a specializat în producţia de dulceţuri, siropuri, zacuscă ori zarzava­turi, dar şi caşcaval, produse din fructe şi legume sau lapte adunate de prin Munţii Apuseni ori colectate de la producă­torii din zonă. De primăvara devreme până toamna târziu ea reuşeşte să pună pe rafturile din Cămara Moţului peste 190 de sortimente de produse tradiţionale.

sursa: a1.ro, zf.ro

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

Electrica Furnizare îți oferă cele mai simple fluxuri de contractare în piața liberă! Vezi cum poți încheia un contract (P)

Publicat

Electrica Furnizare îți oferă cele mai simple fluxuri de contractare în piața liberă! Vezi cum poți încheia un contract de energie electrică:

Prin Poștă, pentru clienții Electrica Furnizare:

  • Completezi și semnezi „Formularul de selecție ofertă” primit de la noi în plicul cu factura de energie electrică
  • Introduci „Formularul de selecție ofertăîn plicul care nu necesită timbru, primit odată cu acesta
  • Depui plicul la cel mai apropiat Oficiu Poștal
  • Semnezi contractul de furnizare a energiei electrice pe care îl vei primi împreună cu următoarea factură de energie electrică
  • Introduci un exemplar semnat al contractului în plicul care nu necesită timbru, primit odată cu acesta
  • Depui plicul la cel mai apropiat Oficiu Poștal

Online, pentru toți clienții:

  • Pe site-ul https://www.electricafurnizare.ro/contract-online/, selectezi varianta aplicabilă ție: CLIENT NOU sau CLIENT EXISTENT
  • Completezi informații despre locul și estimarea de consum
  • Alegi oferta potrivită, după consultarea simulărilor
  • Completezi și încarci documentele solicitate
  • Primești contractul online

În centrele de relații cu clienții Electrica Furnizare, pentru toți clienții:

  • Vii în agențiile noastre cu actul de identitate
  • Dacă ești client nou, aduci și o factură de energie + o copie a actului legal de deținere a spațiului (sau o declarație pe proprie răspundere)
  • Alegi oferta potrivită, consiliat de un reprezentant Electrica Furnizare
  • Dacă ești client existent, vei fi contactat de noi pentru semnarea contractului
  • Dacă ești client nou, semnezi contractul pe loc, alături de notificarea de schimbare a furnizorului

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate

Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate