Infirmierii Voluntari de la Spitalul de Urgenţă din Alba Iulia. Muncesc gratis sperând că, într-o zi, vor deveni asistenți medicali

Majoritatea voluntarilor care activează în secţiile Spitalului de Urgenţă din Alba Iulia sunt cursanţi şi absolvenţi ai Şcolii Postliceale Sanitare. Dau o mână de ajutor celor aflaţi în suferinţă, dar, în acelaşi timp, câştigă şi experienţă de pe urma muncii în folosul celor din jur. Nu ascund faptul că, în viitor, şi-ar dori să fie asistenţi medicali cu acte în regulă.

La secția ORL a spitalului l-am găsit pe Aurelian Bîrluț, de 32 de ani, din orașul Teiuș. Lucrează în vânzări la o firmă care comercializează materiale de construcții, iar, în paralel, urmează Școala Posliceală Sanitară din Alba Iulia. „A fost o dorință veche, care a început încă de la grădiniță, pot să spun. Am aflat că voluntariatul îl ajută atât pe cel căruia îi dai o mână, dar și pe cel care îl practică. Fiecare dintre noi are acumulate niște cunoștințe teoretice, dar când de vorba de punerea lor în practică mai întâmpinăm și dificultăți. În cazul meu, una e să citești cum se pune o branulă și alta e să o pui, să și faci acest lucru, să simți vena pacientului. Prima mea manoperă medicală aici, pe secția ORL, a fost tocmai montarea unei branule. A fost o reușită, a contat psihologic pentru mine, am început cu dreptul“, ne spune Aurelian.

Voluntarii au atribuții de infirmieri

„La societatea la care lucrez, în vânzări, am program pe două schimburi. Așa că, atunci când nu sunt la serviciu, fac voluntariat la Spitalul de Urgență din Alba Iulia. Vin aici aproape în fiecare zi“, subliniază tânărul.

Munca lui pe secția ORL este similară cu a unui infirmier. „Aproape zilnic, pacienții sunt programați la investigații medicale. Ajutorul meu practic se poate traduce prin însoțirea pacienților, la orele stabilite, la diferite investigații medicale care le sunt recomandate de medicul specialist. Sunt multe cazuri în care trebuie să ducem pacienții cu căruciorul. Așteptăm până analizele, investigațiile sunt gata. Ulterior, fie îi aducem în salonul din care i-am preluat, fie pe o altă secție, dacă se impune. Sunt alte cazuri în care, în urma unor intervenții chirurgicale complicate, trebuie să-i ducem pe secția de Anestezie Terapie Intensivă (ATI)“, ne explică tânărul.

„Sunt pacienți care nu se pot alimenta singuri, ca atare trebuie să-i ajutăm. În plus, e dovedit că o vorbă bună, o simplă întrebare «Cum vă simțiți?» ajută la însănătoșirea pacientului“, susține cu convingere Aurelian.

Întrebat ce caz medical de pe secția ORL l-a impresionat până acum, a ales fără ezitare: „Este unul recent. E vorba de un bărbat care avea tumori în zona gâtului, care au fost extirpate de medicul Dan Chisnoiu. N-am mai văzut până acum așa ceva, doar am citit în cărțile de specialitate. M-am bucurat alături de pacient, când am văzut că poate vorbi după o intervenție așa complexă, că starea sa se îmbunățea de la o zi la alta“.

Pe o altă secție, de Gastroenterologie, am întâlnit un alt voluntar, Gabriela Mihălțan, care este în ultimul an la Școala Postliceală Sanitară. Nu este la prima tangență cu munca în folosul celor din jur.  În urmă cu zece ani, a fost pentru o perioadă voluntar al Crucii Roșii.

„Cum în această perioadă nu am un loc de muncă, m-am decis să fac voluntariat la Spitalul de Urgență, mai ales că urmez și şcoala sanitară. Vin aproape în fiecare zi, dimineața, după ce îmi duc fetița la școală. După ce ajung pe secție, mă interesez cu ce asistentă lucrez și ce am de făcut. Este momentul zilei când se recoltează probe de la pacienți,  așa că trebuie duse la laborator. Îi însoțesc pe pacienții internați la alte investigații “, își descrie Gabriela munca de voluntar.

Pas spre angajare

Vede voluntariatul util pentru ambele părți: „Ceea ce fac, ce văd, mă ajută să-mi fixez mai bine cunoștințele acumulate la școală. Pe de altă parte, pot să dau o mână de ajutor celor care nu se pot descurca singuri, dar și infirmierelor de aici. Până la urmă, dacă tot am câteva ore libere, decât să le pierd în fața televizorului și a calculatorului, mai bine vin și fac ceva folositor aici“.

Voluntarii speră ca experiența acumulată pe secțiile spitalului să-i ajute, în viitor, la angajare pe un post de asistent medical. „Avem în jur de 40 de voluntari pe secțiile spitalului. Unii reușesc să vină câteva ore pe săptămână, alții sunt prezenți aproape zilnic. Voluntarii au atribuțiile infirmierilor, categorie de personal la care avem cel mai mare deficit. Absolvenții şcolilor postliceale sanitare care primesc derogare de la Ordinul Asistenților pot face voluntariat cu atribuții specifice asistenților medicali. Fiecare voluntar poartă costumație distinctivă, de culoare vișiniu, dar și ecuson, pe care este trecut numele, prenumele și cuvântul «voluntar». Fiecare va primi la sfârșit o adeverință din care va rezulta munca sa în folosul pacienților Spitalului Județean de Urgență“, precizează Monica Onețiu, directorul de îngrijiri medicale a Spitalului.

Portretul-robot al voluntarului român

Un studiu al Centrului de Marketing şi Prognoză Socială, „Responsabilitatea socială individuală în România”, arată că principalele motive pentru care nu ne implicăm în acţiuni de voluntariat sunt lipsa de timp (34%), informaţiile limitate privind oportunităţile de voluntariat (34%) şi dificultatea de a găsi o cauză în care să creadă (16%). Cercetarea a identificat şi „portretul-robot” al voluntarului român: tânăr, student sau angajat cu studii superioare, motivat de solidaritate (40%) şi de dorinţa de îmbunătăţire a experienţei profesionale (15%), implicat în servicii sociale (25%), protecţia mediului (18%), educaţie (13%) şi sănătate (11%).
Asociațiile de voluntariat încearcă să schimbe legea astfel încât cei care lucrează pentru comunitate să aibă avantajul vechimii în muncă.

Nicu NEAG