Lingvista Rodica Zafiu: Spaima de cacofonii e absurdă, nu există în alte limbi. Nu e o greșeală de limbă, nici de gramatică

Lingvista Rodica Zafiu spune că ”spaima de cacofonii e absurdă” și că ea nu există în alte limbi. Nu este nici o greșeală de gramatică, mai afirmă aceasta. 

Românii tind să simplifice modul cum vorbesc și folosesc prescurtări precum „csf-ncsf”- ce să faci, n-ai ce să faci, dar acestea vor rămâne până când lumea se va plictisi de ele, arată lingvista Rodica Zafiu, profesoară la Facultatea de Litere a Universității din București, într-un interviu pentru Europa Liberă.

Limba română, la fel ca toate celelalte limbi, se află într-o schimbare continuă, dar nu e în nici un pericol, chiar dacă nu toți românii vorbesc corect gramatical, spune cercetătoarea în lingvistică Rodica Zafiu într-un interviu pentru Europa Liberă.

Cuvintele împrumutate din limba engleză, care sunt deja în DOOM3, „nu strică” limba română, ci limba le strică pe ele, pentru că ele se depărtează de fapt de original prin adaptare, a mai spus Rodica Zafiu.

Să ne ferim de cacofonii sau de „ca și”? a întrebat reporterul Europei Libere. 

”Am spus la un moment dat că aș înființa o ligă de apărare a cacofoniei în limbă, pentru că e foarte ciudat ce s-a întâmplat la noi.

În fond, cacofonia nu e o greșeală de limbă propriu-zisă, nici de gramatică, nici de lexic. E pur și simplu, o inabilitate stilistică, deci se plasează doar la nivel stilistic.

E cu totul altceva decât virgula dintre subiect și predicat, care e o normă de punctuație întemeiată pe gramatică.

E cu totul altceva decât scrierea cu mai mulți sau mai puțini „i” sau cu absența cratimei. N-o să găsiți niciodată în cărțile serioase de lingvistică vreo vorbă împotriva cacofoniei.

S-a creat un fel de folclor, dar foarte puternic și care s-a amplificat văzând cu ochii. Ceea ce acum 30 de ani nu se gândea nimeni că ar fi caracterizat drept cacofonie, încet, încet a ajuns să fie, pentru că au ajuns unii să vadă cacofonii grafice acolo unde poate se face o pauză, nu se pronunță secvențele respective cu c.

După cum spun stiliștii, cacofonia n-are nimic de-a face cu cuvinte vulgare sau cu anumite sau câteva cuvinte tabu, ci e pur și simplu o repetare neplăcută auzului de sunete.

Dar asemenea cacofonii sunt inerente în limbă, pentru că gândiți-vă la multe verbe, la mai mult ca perfectul românesc- merseserăm -asta e o cacofonie într-un anumit sens.

Ce-o să facem? O să schimbăm structura gramaticală a cuvântului ca să evităm niște sunete care ni se par nouă că sună repetitiv sau urât? E absurd!

E o spaimă absurdă care nu există în alte limbi. Căutați în cazul limbii engleze sau franceze dacă există asemenea reguli să vedeți că ele nu există. De fapt, ele nu există nici în cazul limbii române decât într-un fel de folclor.

Așa-numita excepție la cacofonie umblă prin școli de decenii, și anume faptul că trebuie evitate cacofoniile, dar că sunt niște cazuri precum Biserica Catolică ce sunt acceptate.

N-o să găsiți asta în nici o carte serioasă de lingvistică. Se întâmplă, din păcate, în orice limbă, ca aceste idei false să aibă efect, pentru că oamenii le iau în serios” răspuns Rodica Zafiu.

Interviul integral, care abordează și alte aspecte la zi ale modului în care se exprimă românii, poate fi citit pe siteul Europei Libere.