Moș Sâvu, veteranul de război din Ciugud, s-a stins la vârsta de 100 de ani. Povestea unui erou care a privit moartea în ochi

Iosif Cozma Roman sau Moș Sâvu, veteranul de război din Ciugud, s-a stins la vârsta de 100 de ani. A fost din toate punctele de vedere un erou.

Pe front, a fost rănit și a privit moartea în ochi. Într-un secol de viață, a fost martor la istoria modernă a României. 

Povestea lui Moș Sâvu, erou de război

S-a născut la Ciugud, județul Alba, la final de martie (28 martie 1923) și a copilărit alături de alți trei frați mai mari.

Tatăl lor a fost în America, ca mulți alți români care au trecut Atlanticul la început de veac XX, în căutarea unei vieți materiale mai bune.

Întors de pe acele tărâmuri, se căsătorește și are patru fii, care aveau să participe toți în al Doilea Război Mondial. Unul dintre ei, Amos, a fost luat prizonier la ruși și acasă nu s-a mai întors nicicând.

Iosif sau Sâvu, cum îi spuneau cei dragi, era cel mai mic și la nici 20 de ani avea să fie înrolat în cadrul Regimentului 91 Infanterie, chiar în contigentul 45 în care fratele său, Simion, era sergent: „Pentru mine era foarte bine că fratele meu m-a luat în contigentul lui. Nu am primit bătaie niciodată, cum o luau alți soldați”, povestea el.

A participat la luptele duse împotriva armatei ungare, timp de două săptămâni, în zona Aiudului. Acolo ar fi existat cuiburi de mitraliere maghiară și care opuneau rezistență.

În această luptă, fratele său, sergentul Simion, este împușcat grav la picior, pe raza localității Livezile, iar din cauza rănilor nu va mai participa în război.

Tot atunci și veteranul nostru a fost rănit la ambele mâini, însă după refacere în spitalul din Craiova, este înrolat din nou, iar contigentul său ajunge la Oarba de Mureș după luptele sângeroase cunoscute.

Este luat pe front și ajunge cu camarazii săi până în Munții Tatra, din Cehoslovacia. Povestea că pericolul morții l-a însoțit pe toată durata războiului. În Ungaria, o schijă l-a rănit la cap, iar rănile i-au fost oblojite de o rusoaică soldat.

Pe lângă pericolul morții iminente, a suferit de foame, alături de camarazii săi. Chinuiți au fost și de păduchi, numiți de soldați „partizani” și care stăteau pe ei în strat gros: „Îi luam cu mâna cum iei în palme nisipul”.

Din Cehoslovacia s-au întors pe jos timp de câteva luni. După eliberare, s-a întors acasă, s-a căsătorit și a avut doi copii, o fată și un băiat, decedat de mai mulți ani.

Și-a construit casă în Alba Iulia, fiind mulți ani vecin cu fotograful Marii Uniri, Samoilă Mârza: „Era bătrân când l-am cunoscut și am povestit cu el despre Unire și despre război. Mi-a arătat aparatul cu care a făcut poze la Unire și care acum e la muzeu”.

Despre experiența sa în război ne mărturisea că oamenii de azi nici nu își pot imagina cât de greu a fost. Fratele său Simion a trăit până acum șapte ani, iar întâlnirile lor se lăsau cu povești despre amintiri din război.

Veteranul de război maior (rtg) Iosif Cosma Roman a fost vizitat des în ultimii ani, în special de elevii militari din cadrul Colegiului Național Militar „Mihai Viteazul ” din Alba Iulia, în cadrul proiectului omagial dedicat veteranilor de război din județul Alba și inițiat de Cercul Militar Alba Iulia.

Înzestrat cu mult haz, întalnirile acestea erau deosebite, iar amintirile din război mărturisite adevărate lecții de istorie.

Trupul neînsuflețit al veteranului de război se află depus la capela cimitirului Chip din Alba Iulia, iar slujba înmormântării va fi mâine, vineri, de la ora 13.00. Va fi înmormântat cu onoruri militare de către un pluton de militari din cadrul Batalionului 136 Geniu „Apulum”.

Mulțumim, moș Sâvu pentru jertfa de armă din război și pentru întâlnirile istorice de neuitat!

Dumnezeu să-l ierte și să-i așeze sufletul deosebit în Rai, alături de camarazii săi plecați, rând pe rând, să întregească Oastea Cerească!

Când a fost recunoscut termenul de ”veteran”

Titlul de ”veteran de război” a fost recunoscut pentru prima dată în ziua de 29 aprilie a anului 1902, când regele Carol I a promulgat, la solicitarea supraviețuitorilor, Înaltul Decret prin care s-a instituit acest titlu, în conformitate cu Convenția Statelor Europene de la Geneva, în onoarea combatanților acoperiți de glorie pe redutele Războiului de Independență (1877-1878).

La articolul 2, Înaltul Decret Regal din 29 aprilie 1902, prevedea: ”Pentru ca fiecărui ostaș veteran să i se asigure liniștea și ocupațiunea pentru restul de viață, i se vor pune la dispoziție cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generațiile viitoare”, notează site-ul oficial al Asociației Naționale a Veteranilor de Război.

Astfel, participanților la Războiul de Independență li s-au asigurat, pe lângă acest onorant statut, mijloace pentru un trai decent și diferite înlesniri, în semn de recunoaștere a sacrificiilor lor pe câmpul de luptă.

Text: Petruța Pop
Foto: Cercul Militar Alba Iulia