Muzeul, clădirea paraclis și centrala termică a Mănăstirii Râmeț vor fi restaurate și modernizate. Licitație, lansată de CNI

Muzeul, clădirea paraclis și centrala termică din cadrul Ansamblului Mănăstirii Râmeț vor fi restaurate și modernizate printr-o investiție de peste 3,7 milioane de lei. 

Compania Națională de Investiții a lansat joi în Sistemul Electronic de Achiziții Publice o licitație pentru execuția lucrărilor la obiectivul de investitii: „Restaurarea – consolidarea muzeului, a clădirii paraclis – aflată în imediata apropiere a muzeului – din cadrul Ansamblului Mănăstirii Râmeț, reamenajarea spațiilor de expoziție și depozitare a obiectelor de cult, precum și realizarea unor lucrări de amenajare exterioară – Ansamblul Mănăstirii Râmeț, sat Valea Mănăstirii nr. 15, comuna Râmeț”.

Valoarea totală estimată este de 3.759.919,64 de lei, fără TVA.

Potrivit caietului de sarcini, imobilul este amplasat în intravilanul localităţii Valea Mănăstirii, comuna Rimet, judet Alba, fiind înscris în lista de monumente istorice cu codul AB-II-m-A-00386.01 (biserica „Izvorul Tămăduirii”) şi AB-II-m-A-00386.02 (muzeu), formând ansamblul istoric Mănăstirea Rîmeţ, având codul AB-II-a-A-00386, biserica şi muzeul sunt amplasate în zona centrală a incintei. Din suprafața totală de 44.471 mp, suprafața de teren pe care beneficiarul are posibilitatea să o predea (și să o pună la dispoziție pe perioada lucrărilor de execuție) în vederea realizării acestor lucrări de restaurare – consolidare a imobilelor propuse, este de 1061,49 mp. 

Pe terenul în cauză există în prezent un ansamblu de clădiri cu diferite destinaţii, executate în perioade istorice diferite.

Imobilele ce se vor cuprinde în acest proiect, aflate pe suprafața de teren pusă la dispozitie pentru efectuarea lucrarilor de interventie și pentru care se solicită finanțarea, sunt identificate în planul cadastral după cum urmează: clădirea care adăpostește colecția muzeală – Muzeul – denumit actual Corp 3, fost Corp 1 în studiile si proiectele anterioare, în suprafață construită de 153 mp, clădirea paraclis – Corp 9, în suprafață construită de 319 mp și centrala termică – Corp 10, anexă a paraclisului, în suprafață construită de 41 mp.

Accesul în incintă se realizează din DJ 750C.

Istoricul, descrierea clădirii si deficiențele constatate

Clădirea Muzeului – corp 3

Clădirea este un monument istoric de valoare națională și universală, înscris în LMI sub codul nr. AB-II-m-A-00386.02, care se află în imediata vecinătate a Bisericii “Izvorul Tămăduirii”, clasificat monument istoric, înscris sub codul AB-II-m-A-00386.01.

Conform studiului istoric, clădirea școala – muzeu a fost construită în mai multe etape. Iniţial imobilul a fost destinat a fi stăreţie. Construcţia lui se estimează a fi fost la jumătatea sec XVIII, fiind distrus ulterior de Generalul Bucow în 1762 şi apoi în 1785. Şcoala funcţiona încă înainte de 1762 când este închisă forţat de ocupaţia habsburgică. În 1821, sătenii fac cereri insistente şi primesc îngăduinţa de a folosi drept şcoală pentru copii lor „prânzitorul monahilor”. Şcoala a fost amintită în documente din sec. XIX şi XX.

Clădirea a fost reconstruită cu funcţiunea de şcoală între 1818-1819, probabil pe forma planului iniţial, extins cu încă două încăperi, pentru a răspunde noii funcţiuni. Imobilul va funcţiona ca şcoală, inclusiv în perioada când patrimoniul mânăstirii a trecut în proprietatea Bisericii greco-catolice, până în 1940, când va deveni din nou stăreţie.

În această perioadă s-au făcut modificări la acoperiş, s-a schimbat forma şarpantei, s-a schimbat învelitoarea şi s-a extins cu o „verandă“ închisă spre Nord. Între 1930-1931, cu ocazia reparaţiilor bisericii – şef de lucrări fiind arh. Wagner, s-a executat un zid de piatră care delimitează curtea bisericii, s-a construit cu canal din ciment de drenaj acoperit cu pietriş.

Din cauza depunerilor aluvionare s-a schimbat echilibrul hidrologic a pârâului Pleaşa (albia Geoagiului), pânza freatică ajungând la 15-20 cm sub pardoseala. Atunci când situaţia financiară a localnicilor nu a mai putut permite plătirea a doi învăţători, s-a hotărât funcţionarea doar a unei şcoli cu sediu diferit în fiecare an.

Construcţia a făcut obiectul unui proiect de restaurarea în 1989. Execuţia lucrărilor s-a făcut după 1990 şi a constat în subzidiri la pardoseala pivniţelor vizitabile în acel moment şi amenajarea pavimentului de acces la pivniţă.

În 2003 s-au efectuat lucrările de modificare a şarpantei şi înlocuirea învelitorii de ţiglă cu o învelitoare din tablă de cupru, cu păstrarea cotelor de înălţime la streaşină și cu forma geometriei schimbată. Muzeul s-a (re)înfiinţat în 1969.

 

Conform inventarului patrimoniului adăpostit, spaţiul actual este neîncăpător, iar condiţiile de expunere precum şi starea de degradare a clădirii, impun o reconsiderare a muzeului atât din punct de vedere al modului de expunere cât şi din punct de vedere a o restaurării/consolidării clădirii.

 

În prezent clădirea muzeului este formată din 4 încăperi şi un hol /verandă şi adăposteşte valori de artă bisericească şi artă populară, icoane vechi pe lemn şi sticlă, colecţii de carte, numismatică, unelte de lucru, etc. Regimul de înălţime este de subsol, parter şi pod. Construcţia este executată din piatră de râu, cu liant din mortar de var, nisip şi pământ, cu grosime de 60-70 cm.

Zidăria este tencuită la interior şi exterior, cu tencuială pe bază de var şi pământ lutos spoit. Pardoselile sunt din duşumele de lemn, şi prezintă un grad avansat de degradare.

Plafonul este realizat din grinzi de lemn, din care una longitudinala este aparentă în interiorul camerei principale (P02). Plafonul este finisat cu acelaşi glet de var şi lut ca şi pereţii, aplicat pe o reţea de stuf prinsă de dulapi de lemn care închid parterul la partea superioară. Tâmplăria exterioară este de lemn cu ferestre duble în 2 canate (cu deschidere exterioară şi interioară), vopsite la interior în alb şi băiţuite la exterior, protejate cu grilaj metalic la camerele P02, P03, P04, P05 şi o fereastră simplă gen „veranda” din lemn, băiţuită la camera de intrare P01. Uşile interioare sunt pe căptuşeli, realizate din rame şi tăblii şi/sau cu ochiuri de geam. În patru din încăperi sunt păstrate 4 sobe de cărămidă văruite, care prin autenticitatea formei reprezintă elemente de valoare ambientală.

În subsol, în încăperile în care există acces (S01, S02, S03) pardoseala este din ciment sclivisit iar ferestrele sunt simple din lemn. O încăpere S04 este în prezent inaccesibilă din cauza depunerilor de aluviuni.

Clădirea este acoperită cu şarpantă din lemn ignifugată, cu sistem de popi, căpriori şi tălpi şi învelitoare de tablă de cupru. Forma acoperişului a fost modificată pe parcursul intervenţiilor şi reparaţiilor clădirii.

Deficiente identificate :

• Spatiul actual este neîndestulător pentru bogăția de obiecte de care dispune mănăstirea
• Starea de degradare a clădirii este îngrijorătoare, clădirea muzeului fiind realizată din bolovani de râu și prezentând numeroase avarii, care pot pune în pericol colecția muzeală și chiar viețile persoanelor care vizitează muzeul.

Lucrări identificate ca fiind necesare:

• consolidarea structurii de rezistență a complexului muzeal;
• refacerea finisajelor interioare si exterioare; refacerea și modernizarea instalației electrice;
• modificarea designului interior;
• dotarea cu mobilier adecvat expunerii obiectelor;
• sistem de alarmă și pază;
• sistem de iluminat general și expozițional corespunzător;
• amenajarea unui spațiu de depozitare a obiectelor ce urmează a fi expuse;
• înlocuirea tâmplariei;