Muzeul Național al Unirii Alba Iulia aniversează 137 de ani de la înființare. Intrare liberă pentru vizitatori, în 9 noiembrie

Muzeul Național al Unirii Alba Iulia aniversează 137 de ani de la înființare. Cu acest prilej, intrarea va fi liberă duminică, 9 noiembrie.

”Duminică, 9 noiembrie 2025, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia sărbătorește 137 de ani de existență. Pentru a marca această zi specială, intrarea va fi liberă pe tot parcursul zilei de duminică.

Vă așteptăm cu drag să descoperiți patrimoniul istoric și cultural al unuia dintre cele mai importante muzee din România”, este mesaju reprezentanților instituției.

Colecțiile muzeului

Muzeul Național al Unirii din Alba iulia prezintă publicului exponate de arheologie:

• preistorică dacică ce provine de la cetăţile dacice Craiva, Cugir şi Căpâlna
• romană, ce provine din marele centru urban Apulum
• medievală
• periodice, colecţii de etnografie şi artă populară, numismatică
• o bibliotecă ce conţine 55.000 volume.

Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. Clădirea Babilon

Muzeul Unirii din Alba Iulia este situat în clădirea „Babilon”, faţă în faţă cu Sala Unirii. Edificiul a fost construit în spiritul arhitecturii romantice între anii 1851 şi 1853, cu destinaţie militară. Cele două etaje cu peste 100 de încăperi ale clădirii au fost folosite ca pavilion de locuinţe pentru ofiţeri, apoi reamenajate ca spaţiu muzeal în perioada 1967-1968.

Sala Unirii se află în incita fostei Case a Armatei, ridicată între anii 1898 şi 1900, şi reprezintă încăperea în care la 1 Decembrie 1918 s-au întrunit cei 1228 de delegaţi care au votat unireaTransilvaniei, Banatului, Maramureşului şi părţilor ungureşti cu România.

Colecţiile muzeului numără circa 200.000 de obiecte de patrimoniu, iar biblioteca sa deţine în jur de 70.000 de volume. Muzeul editează anual publicaţia „Apvlvm. Acta Musei Apulensis”, iar din 1994 a început publicarea seriei de specialitate „Bibliotecha Musei Apulensis”.

Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. Istoric

În 1887, la iniţiativa profesorului Sigismund Reiner, a fost înfiinţată „Societatea de istorie, arheologie şi ştiinţe naturale din comitatul Alba”, care avea drept scop adunarea şi expunerea vestigiilor istorice ale zonei într-un viitor muzeu. Inaugurarea acestuia a avut loc în 1888, în clădirea actuală a Şcolii generale nr. 3. În două încăperi erau adăpostite 662 de piese arheologice şi circa 1000 numismatice, alături de sute de cărţi donate de Sigismund Reiner.

Primul custode şi mai apoi director al muzeului a fost arheologul şi profesorul ceh Adalbert Cserny (1842-1916).

Încă din 1889 a început săpăturile arheologice în oraş, la thermele romane, în paralel cu o susţinută acţiune de strângere a pieselor de interes istoric de la diferiţi locuitori din Alba Iulia şi din comitat.

În 1897 Cserny a descoperit un fragment din zidul castrului Legiunii a XIII-a Gemina în interiorul cazărmii pionierilor din cetate. În anii următori au fost descoperite şi alte vestigii antice pe Dealul Furcilor şi în cartierul Partoş. Rezultatele cercetărilor sale au fost expuse în mai multe studii. În 1901 Adalbert Cserny a publicat o amplă sinteză referitoare la cetatea romană Apulum şi la celelalte fortificaţii antice ale comitatului Alba.

La moartea sa, în 1916, a lăsat muzeul mult îmbogăţit cu rezultatele muncii sale: 5865 piese preistorice, 6544 romane, 679 medievale, 3937 monede, 7267 obiecte de ştiinţe naturale şi 4634 volume de carte, se menționează în prezentarea muzeului.

Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. Extinderea colecțiilor și cercetărilor arheologice

În timpul Primului Război Mondial o parte a colecţiei muzeului a fost furată sau risipită. După Unirea Transilvaniei cu România din 1918, muzeul a intrat sub egida asociaţiei Astra. A fost mutat în aripa nord-estică a complexului Catedralei Reîntregirii Neamului, inaugurarea fiind la 20 mai 1929 sub numele de Muzeul Unirii.

Colecţia a fost extinsă cu numeroase piese legate de revoluţia din 1848 şi actul Marii Uniri din 1918. Dintre cele mai importante sunt de menţionat obiectele personale şi scrisorile lui Avram Iancu, adresele colective de aderenţă la mişcarea memorandistă din 1894, cele 6 volume în piele tricoloră conţinând Documentele Unirii de la 1 Decembrie 1918, manuscrisul original al cuvântării susţinute de Vasile Goldiş în Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia precum şi drapelele şi eşarfele tricolore purtate de către delegaţi şi participanţi la adunarea populară de pe Platoul Romanilor.

După inaugurarea noului muzeu, acesta a intrat treptat în declin, din cauza lipsei fondurilor necesare întreţinerii. Instituţia a supravieţuit totuşi prin efortul voluntar al unor intelectuali locali, care au lucrat în cadrul muzeului cu toate că nu erau remuneraţi.

Muzeul regional de la Alba Iulia

În 1938, la intervenţia lui Nicolae Iorga, preşedintele Comisiei Monumentelor Istorice din România, la conducerea muzeului a ajuns profesorul Ion Berciu. Acesta a avut la dispoziţie sprijinul ştiinţific al Institutului de Studii Clasice din Cluj, precum şi pe cel material, prin includerea muzeului în bugetul ţinutului Mureş.

Instituţia a fost redenumită „Muzeul Regional Alba Iulia”, iar din 22 august 1939 a început editarea primului număr al buletinului „Apvlvm. Acta Musei Apulensis”.

În 1939 şi mai apoi în 1942 au fost realizate săpături sistematice la cetatea dacică de la Căpâlna. Între anii 1942 şi 1944 au fost cercetări la aşezarea neolitică din cartierul „Lumea Nouă”, la cele preistorice din Ţelna, Ighiel, Cetea şi Petreşti, a vestigiilor daco-romane de la Ighiu şi a celor romane din Alba Iulia.

În această perioadă au intrat în patrimoniul muzeului două tezaure monetare romane şi mai multe mărturii documentare privind pregătirea şi realizarea Marii Uniri din 1918.

Istoric recent

După preluarea puterii de către comunişti, muzeul a fost naţionalizat şi finanţat în totalitate de către statul român. În 1958, muzeului i-a fost atribuită vechea Casă a Armatei, în care se afla şi Sala Unirii. În 1967, aripa principală a muzeului a fost mutată în clădirea „Babilon”.

În 1975 muzeul a fost reorganizat într-o formă asemănătoare celei de astăzi, exponatele fiind prezentate cronologic pe parcursul a 64 de săli ale clădirii „Babilon” şi în Sala Unirii din fosta Casă a Armatei. Cercetările arheologice postbelice au fost reluate în 1957.