OPINIE – Lucian Urcan: Cum manipulezi c-o sticlă de lapte

Mi s-a întâmplat de mai multe ori să citesc aceeași știre, redactată în mod diferit. Aceleași fapte, expuse însă în lumini diferite (sau umbre diferite, dacă vreți), menite să influențeze decisiv percepția cititorului. Și am văzut cum, pas cu pas, oamenii își schimbă părerea în legătură cu un subiect sau altul în funcție de tonul știrilor citite pe acele subiecte. Așadar, am ales să descriu aceeași situație banală în mai multe moduri, care influențează diferit cititorul. Că să demonstrez modul în care poate fi făcută manipularea. Cu infuzie de pamflet, ca să decurgă totul mai ușor.

Să presupunem că vorbim de cetățeanul Xulescu, persoană publică. Zic să presupunem, de dragul poveștii – prin urmare Xulescu poate deveni orice persoană publică dorește cititorul. Să mai presupunem că cetățeanul Xulescu a fost surprins de cineva în timp ce cumpăra un litru de lapte, de la magazinul de la colț.

Până aici, situația este absolut banală, așa cum spuneam mai sus. Banalitatea se transformă însă într-un exercițiu de manipulare, în funcție de lentilele prin care e prezentată.

Dușmanul de clasă

Dacă tu-l vezi pe Xulescu ca pe un dușman de clasă, atunci știrea redactată în modul prezentat mai jos o să-ți alimenteze imaginea asta. Practic, dacă deja îl urai, după ce citești o să-l urăști și mai mult.

“Era miezul zilei. Soarele dogorea peste șantiere și fabrici, unde oamenii de rând își rupeau spinarea pentru o pâine și un trai cât de cât decent. Iar în tot acest timp, chiaburul, bine hrănit și fără griji, își făcea apariția la alimentară – nu pentru nevoi, ci pentru mofturi. Lapte. Un lux, în vremurile astea, când prețurile mari nu mai iartă pe nimeni.
A stat la coadă cu un aer sfidător, țînând sticla de lapte ca pe un trofeu. Zâmbea. Nu oamenilor, ci în ciuda lor. Știa că îl vedem. Și voia să fie văzut.”

Situația lacrimogenă

Dacă ești ușor manipulabil prin emoția indusă de articolele lacrimogene, atunci aceeași știre – redactată însă în modul următor – o să-ți producă simpatie față de situația lui Xulescu.

“Zile întregi, cetățeanul Xulescu a adunat fiecare bănuț că pe niște fărâme de speranță. A răscolit prin buzunare uitate, prin cutii prăfuite, prin colțuri de sertare, ca și cum ar fi căutat aur. Nu strângea doar mărunțiș – strângea răbdare, dorință, nevoia de a simți că mai poate decide ceva pentru el.

Când, în sfârșit, a avut destul, și-a așezat bănuții pe masă și i-a numărat încet, cu mâinile tremurânde. Era acolo toată așteptarea lui. Toată voința. Apoi a plecat spre magazinul de la colț, cu pașii calculați și cu inima grea, ca și cum mergea spre ceva ce poate nu va mai prinde prea curând.

L-am văzut cum ținea sticla de lapte ca pe un obiect de preț. Cum îi căuta data expirării c-o atenție aproape religioasă. Nu voia doar să-l bea. Voia să-l păstreze. Să-l prelungească. Să se bucure de fiecare picătură, pentru că știa cât de greu se poate cumpăra din nou.”

Românul verde, care consumă doar produse românești

Dacă cei care scriu știrea vor să-l prezinte pe Xulescu prin lentila naționalistă, e posibil ca textul lor să sune după cum urmează.

“Cu o hotărâre rară în zilele noastre, cetățeanul Xulescu a ales să rămână credincios convingerii sale: aceea de a consuma doar produse românești 100%. Nu din snobism, nu din orgoliu, ci dintr-un atașament profund față de țara în care s-a născut.

A stat ore întregi la o coadă ce părea nesfârșită, alături de alți oameni simpli, răbdători, fiecare cu propria sa poveste. Nu a cedat tentației de a cumpără UHT sau alte ambalaje colorate din Vest. Nu, el voia laptele românesc, acela cu gustul copilăriei, al vacii de acasă, al lucrului bine făcut.

Când i-a venit în sfârșit rândul, s-a apropiat de raft c-o emoție greu de descris. Ochii i s-au umezit ușor. Era, poate, bucuria reușitei. Sau liniștea omului care știe că și-a respectat principiile, chiar și atunci când era mai ușor să le abandoneze.

Priviți-l cum ține sticla aceea albă în mâini — nu ca pe un simplu produs, ci ca pe o mică victorie personală. O dovadă că, în ciuda greutăților, încă mai putem alege să fim ai noștri.”

Adeptul teoriilor conspiraționiste

Nu în ultimul rând, dacă ești adeptul teoriilor conspiraționiste, atunci textul scris ca să te prindă poate arăta ca mai jos.

“Cu tichia din folie de aluminiu atent ascunsă sub șapca de vară, ca să nu poată fi supus controlului forțelor oculte, Xulescu s-a dus direct la raftul cu lapte. A scanat atent codurile de bare, cu telefonul, ca să fie sigur că alege o sticlă din lotul fără microcipuri.

Fotograful nostru l-a surprins în timp ce ieșea fericit, convins fiind că sticla cumpărată conținea lapte curat, fără nanotehnologie care i-ar putea influența deciziile pe viitor. Însă… de unde știm noi că Xulescu și-a luat absolut toate măsurile de precauție? Putem doar spera c-a fost vigilent, pentru binele lui.”

Realitatea e însă simplă

În realitate, Xulescu a fost până la magazinul de la colț – că să cumpere un litru de lapte. 

Restul e… aceeași poveste scrisă cu cuvinte diferite, menite să te facă să vezi situația așa cum dorește autorul.