Pastorala de Crăciun a ÎPS Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei

Vă prezentăm integral Pastorala de Crăciun a Înalt Preasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei:

Iubiți fii duhovnicești,

La „plinirea vremii” (Gal. 4, 4), Fiul lui Dumnezeu a plecat cerurile și s-a coborât în această lume, născându-Se din Fecioara Maria. Era atunci o noapte adâncă, dar mai adâncă era noaptea care acoperea omenirea ce rătăcea „în întuneric și în umbra morții” (Mt. 4, 16). Noaptea s-a așternut și asupra poporului ales care nu a mai răspuns în spiritul Legii sale și nu a fost gata să-L primească pe Mesia al său (cf. In. 1, 11).

În acea noapte atât de întunecoasă a răsărit Lumina, S-a arătat Soarele dreptății (Mal. 3, 20). În momentul în care ni¬meni nu-L aștepta, „Prunc S-a născut nouă, un Fiu S-a dat nouă” (Is. 9, 5). Acesta este Fiul lui Dumnezeu Care a fost trimis de către Tatăl ceresc în lume, ca să Se nască din femeie și să ne elibereze de păcat și de moarte. Atunci a început răs¬cumpărarea omenirii.

Dreptmăritori creștini,

Cel născut în Betleem pentru mântuirea noastră a pri¬mit numele de Iisus, în limba ebraică Iosua, care înseamnă „Dumnezeu mântuiește” sau „Domnul este mântuirea”. Deci, Iisus înseamnă „Mântuitor”, unul care izbăvește pe semenul său dintr-un necaz, care scapă pe cineva de la înec, din foc sau din alt pericol de moarte.

Când îngerul Gavriil a coborât în Nazaret ca să vestească nașterea Fiului lui Dumnezeu, el a spus Fecioarei Maria că Cel Ce Se va naște din ea va purta acest nume: „Iată vei zămisli în pântecele tău și vei naște fiu și numele Lui îl vei chema Iisus” (Lc. 1, 31). Acest nume propriu exprimă, în ace¬lași timp, identitatea și misiunea lui Hristos.

Oare din ce primejdie avea să mântuiască Cel cu nume¬le pus de către înger? Răspunsul îl găsim în Sfânta Evanghelie după Matei, unde citim că Cel născut din Fecioară Se va numi Iisus, „căci El va mântui pe poporul său de păcatele lor” (Mt. 1, 21). Păcatul era rana de moarte a strămoșului Adam ce infectase tot neamul omenesc. Iisus a venit pe pământ să ne izbăvească de vina păcatelor, „căci sângele lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, ne curățește pe noi de tot păcatul” (1 In. 1, 7).

Iisus este numele divin care singur aduce mântuirea (Fapte 2, 21). El S-a făcut om pentru răscumpărarea universală și definitivă din păcate. De acum înainte, numele Răscumpărătorului nostru poate fi invocat de toți, pentru că, prin Întrupare, Domnul S-a unit cu toți oamenii (cf. Rom. 10, 12-13). Convins de aceasta, Sfântul Apostol Petru spunea: „Sub cer nu este dat între oameni niciun alt nume prin care noi putem să fim mântuiți” (Fapte 4, 12).

Iisus înseamnă „Mântuitor”. El este în stare să izbăvească nu numai de păcatul original în sine, ci și din urmările lui nenorocite: boli, patimi, neputințe și moarte. În această privință, Sfântul Grigorie de Nyssa († 394) scria: „Firea noastră îmbolnăvindu-se, avea nevoie de doctor. Omul căzut avea nevoie de ridicare. Cel ce pierduse viața avea nevoie de dătătorul de viață. Celui din temniță îi trebuia lumină și celui captiv un răscumpărător”. Toate acestea le află credinciosul în Iisus, Mântuitorul dumnezeiesc.
Învierea lui Iisus preamărește numele lui Dumnezeu Mântuitorul (cf. In. 12, 28), pentru că de acum înainte nume¬le lui Iisus este cel care manifestă din plin puterea supremă. Acest nume este un „nume mai presus de orice nume” (Filip. 2, 9-10). Duhurile rele se tem de numele Lui (Fapte 16, 18). În numele Lui, ucenicii lui Iisus fac minuni (cf. Mc. 16, 17). Tot ce noi cerem de la Tatăl ceresc în numele Lui, Acesta ne dă (In. 15, 16).

În centrul rugăciunilor noastre, stă numele lui Iisus prin care, dacă îl invocăm, noi ne purificăm și ne sfințim. Nouă, creștinilor ortodocși, ne este dragă așa-numita rugăciune a lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Despre această rugăciune scurtă, Bătrânul Amfilohie de Patmos († 1970) afirma: „Rugăciunea lui Iisus sfințește locul unde ești și munca ce o faci. Rugăciunea aceasta rezolvă orice lucru. Ea te face să umbli pe mare, scurtează distanțele, schimbă dispoziția oamenilor, dă curaj, credință și răbdare în viață”.

Iubiți credincioși,

Să mulțumim lui Dumnezeu pentru anul care se încheie acum, fiindcă a revărsat asupra poporului dreptcredincios din Arhiepiscopia noastră mare bucurie duhovnicească. În 30 octombrie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a proclamat la Alba Iulia canonizarea Sfântului Mitropolit Simion Ștefan, un mare cărturar și apărător al credinței ortodoxe. De asemenea, cu acest prilej, a fost adus aici Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României. Binecuvântările dumnezeiești au inundat inimile tuturor, umplându-le de har și de sfințenie.
În aceste zile, în mireasma colindelor străbune și a cântărilor bisericești, ne bucurăm că Fiul lui Dumnezeu S-a născut ca Om pentru a transforma viața omenirii. Arătându-ne o iubire nemărginită, Hristos ne-a eliberat din robia păcatului, dându-ne puterea să devenim fii ai lui Dumnezeu (In. 1, 12). Recunoscători pentru darul sublim al mântuirii, să-L lăudăm pe Iisus, Mântuitorul nostru, și să trăim după Legea Evangheliei Sale. Alături de aceste îndemnuri părintești, vă rog să primiți din partea mea și tradiționalele urări: „Sărbători fericite!” și „La mulți ani!”.
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† Irineu
Arhiepiscop al Alba Iuliei