Profilul protestatarului de Alba Iulia: Vezi cine sunt oamenii care la minus 10 grade se încălzesc cu lozinci anti-Băsescu

Din rândul protestatarilor albaiulieni care îşi exprimă nemulţumirile legate de actuala guvernare a României s-au decantat câteva feţe fidele, punctuale şi nelipsite de la Monumentul Revoluţiei la ora 16.00, în fiecare zi. Aceştia au pierdut numărătoarea exactă a zilelor de când se protestează în stradă, însă aceste aproape trei săptămâni au reuşit să transforme micul lor grup, de 5-8 persoane, într-o comunitate. Astfel, aceşti oameni se întâlnesc zilnic în acelaşi loc, la aceeaşi oră, îşi dau mâna bucuroşi de revedere, conversează familiar şi, încet-încet, se organizează pentru îndeplinirea scopului oficial al întâlnirii lor. La semnalul unui membru al grupului, toţi încep să intoneze mesaje puternice în rime scurte, care pornesc, din sufletele lor, pe o traiectorie lungă, rătăcindu-se, într-un final, fără ecou, în zări incerte.

Iată cine sunt cei mai fideli protestatari din Alba Iulia:

Andrei Ghib are 26 de ani, este din Alba Iulia şi îşi doreşte ca Traian Băsescu să plece, pentru că nu mai are demnitate. Momentan nu lucrează, îşi caută un loc de muncă, dar nu are mari speranţe, căci, în domeniul studiilor sale, Meteorologie, Hidrologie şi Protecţia Mediului, posturile sunt blocate. Până acum a mai lucrat în topografie, dar este fără loc de muncă din 2009. Este motivat să protesteze pentru că politicienii români nu au coloană vertebrală şi crede că protestul va avea efecte în plus faţă de cele pe care le-a avut deja (retragerea legii sănătăţii, declararea alegerilor comasate ca neconstituţionale, demiterea lui Baconschi din funcţia de ministru de externe). Acesta speră să fie demişi Băsescu şi Boc şi să se organizeze alegeri anticipate. Pentru oameni, el speră ca acestora să le meargă mai bine, să aibă locuri de muncă şi o viaţă decentă, fără grija zilei de mâine.

Daniela Liliana Boţan are 43 de ani şi este din Alba Iulia. După cum s-a exprimat ea însăşi, are o grămadă de probleme, care o scot, zi de zi, la protest: este foarte bolnavă, nu beneficiază de nimic, are un fiu de 22 de ani fără serviciu. Nu lucrează pentru că nu are voie şi ar vrea să aibă parte de un ajutor social sau de ceva asemănător, pentru că are datorii. Înainte cu 15 ani a lucrat ca femeie de serviciu la fabrica de covoare, în amenajarea spaţiilor verzi. Acum nu mai are nicio sursă de venit. „Mi se pare normal şi logic să ies, pentru tineri, că poate eu mor, nu ar fi nicio problemă, dar tinerii care rămân după noi să aibă de mâncare, serviciu şi tot ce au nevoie. Consider că situaţia se va schimba dacă lumea iese şi îşi spune nemulţumirea”, a spus aceasta.

Simion Lazăr are 58 de ani şi locuieşte foarte aproape de punctul de întâlnire a protestatarilor. El este prezent la protest de la început. Sunt cinci persoane în familie şi niciuna nu lucrează. Soţia şi mama copiilor lui are o afecţiune la inimă, iar din această cauză o sumă considerabilă de bani se cheltuieşte, în fiecare lună, pe medicamente. A ieşit în stradă pentru că oamenii nu au locuri de muncă şi nu au ce mânca: „Sperăm să îi dăm jos pe cei care au hoţit ţara, să avem locuri de muncă, ce să mâncăm şi să plătim datoriile”.

Petru Groza are 58 de ani şi lucrează ca lăcătuş mecanic. Îşi iubeşte patronul pentru că acesta îşi cunoaşte meseria, ştie ce este omenia şi respectul. Chiar dacă îşi mai ceartă subalternii din când în când, aceasta nu este o problemă, pentru că el are grijă de ei. Petru Groza este revoluţionar, iar, acum 22 de ani, a ieşit în stradă pentru binele poporului care se trage din nişte daci oneşti, sufletişti şi foarte, foarte primitori. După 22 de ani, vede nişte oameni care şi-au uitat bunul simţ şi respectul de sine, indiferent de şcoala pe care au făcut-o. Astăzi, crede că schimbarea cea mai urgentă de care are nevoie România este ca preşedintele să îşi dea demisia şi să îşi ceară iertare poporului. De asemenea, să se organizeze alegeri anticipate şi să restabilizeze credibilitatea Parlamentului pe care oamenii l-au votat. Acum se simte exact aşa cum se simte acest popor: nedemn: „Am ajuns să îmi fie ruşine de ce am făcut atunci, faţă de acei oameni care nu au locuri de muncă, îmi este ruşine”. În încheierea enumerării succinte a ofurilor personale, Petru Groza a spus: „Îi doresc la domnul care conduce ţara, drum bun la pupa!”.

Ioan Groza are 48 de ani şi în prezent nu se ocupă de nimic, pentru că nu mai are de ce se ocupa. Din 2004 nu mai lucrează nicăieri. În trecut, el cânta în localuri, dar acum nu mai poate, pentru că patronii de localuri nu îşi mai permit să plătească o formaţie. „Sunt unul dintre cei mai fideli protestatari, pentru că în ’89, când s-a tras împotriva noastră, eu lucram la Cugir şi acolo am fost împuşcat. Dacă atunci am ieşit împotriva armelor, acum de ce să nu ieşim? Ieşim pentru a le arăta că noi nu mai vrem ce au făcut ei. A fost o schimbare de plan în timpul guvernării. Noi am votat pentru platforma care a fost prezentată, nu pentru măsurile pe care le-au luat după aceea. Noi nu ne permitem să plătim taxele pentru utilităţi, gaz, curent. Îi vrem jos şi să dea seama de ce au făcut!”, s-a exprimat Ioan Groza. În plus, acesta l-ar propune, ca o alternativă la guvernare, pe Dan Diaconescu, în care are încredere pentru că „nu a făcut parte din clasa politică de acum şi pentru că este înconjurat de nişte oameni care au capacitatea de a face ceva cu România”. Relaxarea fiscală este prioritatea numărul unu în nevoile românilor, în opinia sa, pentru că aceasta ar crea locuri de muncă şi s-ar ridica nivelul de trai. Prin relaxare fiscală înţelege scăderea nu doar a valorii taxelor şi impozitelor, ci mai ales a numărului acestora. Una dintre acestea ar fi taxa de mediu, mare şi inutilă. Iar prin „Ieşi afară, javră ordinară!”, oamenii se referă la Guvern, la toţi. „Noi sperăm, de-asta ieşim!”

Ioan Lupuleasa are 26 de ani şi a crescut la Casa de Copii, nu are loc de muncă şi nici locuinţă. Din acest motiv a ieşit în stradă din prima zi de când a început protestul în Alba Iulia. A lucrat ca muncitor necalificat la „Salprest” şi acum nu mai lucrează, de 5 ani. Nu are nicio sursă de venit şi locuieşte la aşezământul social din zona Gării. Motivul principal pentru care protestează este să nu se deschidă mina de la Roşia, pentru că ştie ce înseamnă poluarea şi nu este de acord cu ea. Crede că în România ar fi bine dacă ar fi ca pe vremea lui Ceauşescu, când se ofereau locuri de muncă. O altă soluţie ar fi să se desfiinţeze mall-urile şi în locul lor să se construiască fabrici, nu alte prostii. Crede că, atunci când vor fi alegeri, îl va vota pe Crin Antonescu.

Maroszek Alexandru este originar din Târgu Mureş, dar locuieşte în Alba Iulia. Are 53 de ani şi este de meserie sculer-matriţer-lăcătuş-mecanic, foarte conştient că „nici dracul nu îl mai ia la lucru”. S-a autocaracterizat ca fiind cel mai răzvrătit dintre protestatari, pentru că a fost păcălit de Casa de pensii şi de „domnul primar”. Revoluţionar, cu dreptul de a primi un hectar de teren, acesta a primit un loc „dintre cele mai rele”, tocmai în Oarda de Sus, care, din cauza culturilor, are nevoie de 15 ani pentru a fi reecologizat. Alţii au primit locuri frumoase, pe care le-au vândut scump. Nu lucrează, de curând i s-a tăiat ajutorul de şomaj şi nu mai are niciun venit. Este sceptic despre lucrările care se fac în oraş şi în Cetate, mai ales despre eventualele profituri care nu sunt ale oamenilor, chiar dacă sunt plătite din taxele şi impozitele lor.

Anonimul: O altă prezenţă constantă la mitingurile din Alba Iulia este un revoluţionar care a dorit să rămână anonim, să îşi argumenteze fidelitatea de manifestant şi să explice formula care ar putea duce la un protest reuşit: „Am ieşit pentru că ăştia ne-au băgat unghia-n gât! Nu se poate aşa. Ceva ar putea să se schimbe în cazul în care ar ieşi o masă puternică în stradă, nu aşa, câte 2, 3, 4, 7 inşi. Înseamnă că cine nu iese în stradă o duce foarte bine, deci e treaba OK. Cel mai urgent este să schimbăm toată situaţia politică din ţară, pentru că avem tot felul de oameni. Exemple nu putem da. Dar, actuala clasă politică trebuie dată, toată bine, jos”.