HARTA CASTELELOR din Alba: Reședințe de lux sau ruine. Turul monumentelor arhitecturii de altădată din inima Transilvaniei

În trecut erau adevărate opere de arhitectură, dar astăzi din marea lor majoritate se mai păstrează doar ruinele din ceea ce au fost castelele celor mai bogate familii din Transilvania.

Excepție face doar Castelul Bethlen-Haller care se află în proprietate privată și care este un exemplu de rafinament, eleganță și bun gust pentru felul în care a fost restaurat.

Castelele vechi de sute de ani, care stau mărturie secolelor trecute, și-au schimbat destinația în zilele noastre și au devenit fie reședințe de lux, spitale, locuri pentru degustarea vinurilor sau o mare parte din ele sunt doar ruine.

Castelul Bethlen-Haller de la Cetatea de Baltă, Castelul Kemeny din Sâncrai, Castelul Martinuzzi de la Vințu de Jos, Castelul Teleki din Uioara de Sus, Castelul Mikes de la Cisteiu de Mureș, Castelul de la Botești sau Castelul Kemeny de la Galda de Jos sunt o parte din castelele construite pe teritoriul județului Alba.

Castelul Bethlen-Haller de la Cetatea de Baltă este un castel construit în secolul al XVII-lea în stilul renașterii franceze. Situat la mijlocul distanței dintre Târnăveni și Blaj, pe malul Târnavei mici, castelul a avut mai multe utilizări pe parcursul anilor. De la grădină, închisoare, cantină, carmangerie și până la secție de șampanizare.

Construit după modelul castelului Chambord din Franța, castelul a suferit mai multe schimbări în timp, însă numele construcției vine de la cel căruia îi aparținea domeniul la acea vreme, fratele principelui Transilvaniei, István (Ștefan) Bethlen.

Castelul dispune de patru turnuri circulare în fiecare colț, fără rol defensiv, și un turn secundar alipit uneia dintre fațade și care are în interior o scară.

În prezent imaginea castelului este asociată cu vinurile de Jidvei, deoarece după 1989, castelul a fost retrocedat familiei Haller care l-a vândut deținătorilor firmei de vinuri Jidvei, familia Necșulescu, devenind astfel proprietate privată.

În anul 2003 au început lucrări de restaurare iar proprietarul a ales să păstreze vechile trăsături ale celor două stiluri renascentist şi baroc, iar în interior, s-au adăugat elemente ce creează ambianţa medievală din vechile castele.

Dispune de 8 camere de 4* amenajate în stil tradițional într-o anexă a clădiriii și 4 camere de 5* amplasate în fiecare dintre cele patru turnuri ale castelului. Pentru renovarea castelului, Claudiu Necșulescu a investit peste 2 milioane de euro. În 2020 s-a început renovarea unui alt corp al clădirii.

Castelul  este deschis vizitatorilor și se pot face degustări pentru grupuri organizate.

 

*Degustarea este disponibilă doar pentru cei care au peste 18 ani.

**Pentru a putea respecta normele sanitare în vigoare, rezervarea prealabilă, cu cel puțin 24h înainte, este obligatorie pentru grupurile care depășesc 10 persoane, atât pentru vizite, cât și pentru degustări.

La fiecare dintre pachetele prezentate mai sus puteți adăuga și vizitarea plantației viticole și a cramei Jidvei. Costul vizitelor este de 25 lei/ persoană.

Detalii pentru rezervări și informații AICI

Pentru cei care doresc să ajungă la Cetatea de Baltă pentru a vedea acest castel trebuie precizat faptul că această localitate este situată pe drumul județean DJ 107, la 15 km de Târnăveni și 21 km de Blaj.

Palatul Principilor din Alba Iulia este situat în vecinătatea Catedralei Romano-Catolice, în mijlocul Cetății Alba Carolina, unul dintre cele mai bine conservate monumente istorice din România.

A fost construit în secolul al XV-lea, având rolul de reședință a principilor Transilvaniei, fiind modificat și extins în secolele al XVI-lea–al XVII-lea.

Inițial, clădirea a avut drept destinație de reședință pentru capitulul episcopal, adică locul unde se redactau și se autentificau acte. Din secolul al XVI-lea, a fost reședință princiară, iar pentru o perioadă de 11 luni, în anii 1599 și 1600, edificiul a servit ca reședință a voievodului Mihai Viteazul.

Clădirea a fost grav avariată de turci și tătari, în timpul marilor invazii din 1658 și 1662. În urma cuceririi Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic, palatul a fost transformat în cazarmă, rămânând cu acest statut timp de trei secole. Din secolul al XVII-lea, a găzduit garnizoana austriacă cu arsenalul și cazarma de artilerie, iar în decembrie 1918 a fost atribuit Comenduirii Regimentului 21 Infanterie.

Edificiul încă mai păstrează numeroase detalii arhitectonice: portaluri, ancadramente, frontoane, bolţi, reprezentative pentru Renaşterea transilvăneană
În prezent Palatul Princiar se află în administrarea Primăriei Municipiului Alba Iulia care a început un amplu proces de restaurare  cu termen de finalizare vara anului 2021.

Finanţat prin Programul Operaţional Regional 2014-2020, proiectul a avut o valoare totală iniţială de peste 21,7 milioane de lei, din care 20,6 milioane de lei bani nerambursabili.

Odată finalizate conservarea şi restaurarea, Palatul, considerat cea mai importantă  clădire administrativă din Transilvania, ar urma, printre altele, să găzduiască un Muzeu al Principatului Transilvaniei, în care să fie valorificate vestigiile din perioada în care Alba Iulia era capitala Transilvaniei.

Timp de peste 150 de ani, între 1541 şi 1699, „soarta regiunii a fost dirijată” de la Alba Iulia, din acest palat. El îmbină mai multe stiluri arhitectonice – gotic, renascentist şi baroc.

 

Castelul Martinuzzi situat în Vinţu de Jos, comună care se află la doar 13 km de Alba Iulia, este unul dintre cele mai importante monumente ale Renașterii din Transilvania, iar de acest monument se leagă legenda Mariei Tereza.

Castelul a fost construit la mijlocul secolului al XVI-lea peste o veche mănăstire dominicană ca reședință a guvernatorului Transilvaniei, Gheorghe Martinuzzi, însă în prezent se mai păstrează doar ruinele acestui monument istoric.

El a fost construit sub formă de cetate, în a doua jumatate a secolului al XVI-lea și era înconjurat cu șanturi umplute cu apă pe timp de război.

Legenda spune că episcopul Martinuzzi avea o avere însemnată provenită prin confiscarea unei comori descoperite de niște pescari. Moartea episcopului ar fi survenit pentru că ar fi fost blestemat de pescari. Guvernatorul și-a cumpărat numerose proprietăți în Transilvania, fapt care a atras invidia dușmanilor săi. Se spune că de cateva ori pe an, noaptea, guvernatorul Martinuzzi se întoarce încă la castel pentru a-și verifica și căuta comoara.

Castelul se află în proprietatea parohiei reformate însă ceea ce se mai păstrează sunt doar niște ziduri din cauza procesului de degradare la care a fost supus de-a lungul timpului.

Castelul Martinuzzi se află în localitatea Vințu de Jos, comuna situată pe malul stâng al râului Mureș, la aproximativ 10 km de Sebeș pe drumul național DN7 sau la 15 km de Alba Iulia pe drumul județean 107C și drumul național DN1. Ruinele castelului se află la aproximativ 1 km spre stânga de la drumul care străbate comuna, venind dinspre Deva.

Castelul Kemény din localitatea Sâncrai de lângă orașul Aiud, este un castel construit în jurul anilor 1800 de către familia nobiliară Kemény. Construit în stil baroc, în stilul său s-a intervenit totuși și cu elemente din arhitectura transilvană a acelei perioade.

Castelul este structurat în 3 corpuri de clădire iar de-a lungul timpului acesta a avut diferite destinații, printre care și sediu administrativ pentru centrul de plasament din Sâncrai.

Deși în anul 1980 au avut loc diverse reparații la acest castel, el a fost părăsit în anul 1997.

Consiliul Județean Alba a renovat castelul printr-un proiect de 8 milioane de lei . În prezent castelul este folosit pentru organizarea unor evenimente culturale sau de afaceri.

La castelul Kemeny din Sâncrai se ajunge pe E81 până in localitatea Aiud de aici turiștii trebuie să se îndrepte pe DJ 107E până în localitatea Ciumbrud de unde apoi se face dreapta pe DJ 142L Ciumbrud – Zăries până în localitatea Sâncrai.

Din castelul Mikes din Cisteiu de Mureș, de lângă orașul Ocna Mureș, se mai păstrează azi doar ruinele care au reușit să rămână în picioare încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea.

Castelul a aparținut familiei Mikes, una dintre cele mai importante familii secuiești din Transilvania. Întreg ansamblul cuprindea la acea vreme castelul, curia, capela și hambarul însă după anul 1994 clădirea a fost părăsită.

În prezent se mai păstrează din castelul Mikes doar fațada, pivnițele și coloanele de cărămidă de la intrare. Castelul se află în proprietatea statului și este inclus pe lista monumentelor istorice din județul Alba.

Pentru a ajunge la castelul Mikes din Cisteiu de Mureș se face dreapta la intrarea în oraşul Ocna Mureş de unde se parcurge apoi un drum comunal de aproximativ doi kilometri.

Castelul Teleki din Uioara de Sus, Ocna Mureș, a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1290.

Castelul medieval a fost construit din ordinul regalității maghiare cu scopul de a proteja salina ce se află în apropiere.

Clădirea castelului a fost dărâmată parțial, iar în locul ei s-a ridicat în perioada 1850-1860 un castel neogotic pentru familia nobiliară Banfy însă mai târziu edificiul a intrat în proprietatea conților Teleki.

La acea vreme a fost amenajat în jurul castelului un parc cu alei şi arbori, printre care specii aclimatizate, unele fiind rarităţi dendrologice.

Se spune că pe vremea când era locuit, castelul adăpostea un număr foarte mare de butoaie de o dimensiune semnficantă în care se putea intra chiar și în picioare de către un om. De asemena, în beci se intra chiar și cu carul cu boi pentru a transporta butoaiele cu vin și alte provizii.

În prezent, castelul se află într-un proces de revendicare ce durează de peste 10 ani, iar de când s-au demarat aceste procese domeniul Teleki se află într-o ruinare continuă.

La castelul Teleki din Uioara de Sus se ajunge parcurgând drumul de la ieșirea din Ocna Mureș spre Noșlac pe DJ 107 D.

Castelul de la Botești, situat în satul Botești de lângă Zlatna, a fost construit în perioada interbelică de mai mulți proprietari de mine, care s-au îmbogățit peste noapte după ce au dat de câteva filoane mari de aur.

După al doilea război mondial, castelul a fost naționalizat și transformat, în internat și tabără pentru elevi sau unitate militară. Castelul este structurat cu demisol, parter, un etaj și foișor iar întreg imobilul are nu mai puțin de 20 de camere.

La început, castelul a fost folosit ca reședință de vară pentru familia lui Ion Gigurtu, fost premier al României și mare om de afaceri în perioada interbelică.

Acest edificiu a suferit distrugeri considerabile în anul 1985 din cauza filmărilor la „Noi, cei din linia întâi”, un film românesc realizat de Sergiu Nicolaescu în 1986.

Acțiunea filmului se petrece în octombrie 1944 (prima parte) și decembrie 1944 – ianuarie 1945 (a doua parte) pe fronturile din Transilvania, Ungaria și Cehoslovacia.  Pentru a fi filmată o scenă din film castelul a fost incendiat.

Consiliul Județean Alba a vândut în anul 2004 castelul în schimbul sumei de 4,6 milioane de lei unui om de afaceri italian care deține o firmă în Alba Iulia, ca acesta să transforme clădirea în hotel. Omul de afaceri a realizat unele lucrări de consolidare însă apoi a decis punerea în vânzare a castelului pentru suma de 350.000 de euro. La ultimul anunț de vânzare, o casa de licitații din România a anunțat  ca preț de pornire suma de 295.000 de euro.

Pentru a ajunge la castelul de la Botești trebuie parcurși 10 km de la Zlatna pe DN 74 Alba Iulia – Abrud, în direcția Izvorul Ampoiului.

Despre existența inițială a Castelului Kemény din Galda de Jos nu se cunosc nici acum foarte multe lucruri deoarece castelul în incinta căruia funcționează în prezent Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Alba este doar o urmă a construcției inițiale care a fost distrusă. Actuala clădire este ceea ce s-a reușit să se construiască în secolul XIX. Se spune că nu a supraviețuit nicio descriere sau gravură a construcției inițiale însă ceea ce se știe este că acesta avea un domeniu întins, o așezare care a aparținut unor maghiari din familia Kemeny. Așezarea a fost una destul de importantă în Evul Mediu, pentru că administra principalele terenuri din zonă, adică întreaga vale a Gălzii, de la Intregalde până la vărsare. În trecut castelul a mai fost folosit și ca punct de reprimare a mișcărilor țărănești din Transilvania.

În anul 2007 castelul a trecut din domeniul public în domeniul privat însă proprietarul a ales să nu schimbe destinația acestei clădiri unde funcționează un centru de recuperare pentru bolnavi cu afecțiuni psihice.

La castelul Kemeny de la Galda de Jos se poate ajunge de pe E 81 (tronsonul Alba Iulia – Teiuș) pe drumul DJ 107 K Galda de Joș – Intregalde – Mogoș.

Castelul Mitropolitan din Blaj a fost construit in anul 1535, de catre Georgiu Bagdi. Timp de mai multi ani a fost resedinta ultimului principe al Transilvaniei Mihail Apafi al II-lea.

Ulterior a fost sediul mai multor institutii: Episcopia greco-catolica, Mitropolia si Muzeul de Istorie din Blaj. Castelul se află situat pe strada Aron Petru Pavel nr.1-2, din Blaj.

Construcția este făcută cu patru niveluri (subsol, parter si doua etaje) în formă de cruce asimetrica.

Odata cu interzicerea Bisericii Greco-Catolice imobilul, confiscat de catre stat , a primit diverse destinatii.

Între anii 1997-2001 a fost supus unui amplu proces de restaurare, prin inlocuirea invelitorii din tigla, a tamplariei, refacerea tencuielilor interioare si exterioare, inlocuirea pardoselilor, placarea coridorului si a scarilor, inlocuirea tuturor instalatiilor utilitare, drenarea apelor pluviale si refacerea curtii.

Constructia a fost realizată în jurul unui turn numit Cetatea Rosie, arhitectura sa fiind detaliată într-o gravura facută pe lemn ce datează din anul 1760.

Fațadele actuale ale constructiei au fost realizate in stil clasicist tarziu cu porticuri si frontoane, pastrandu-si forma originala. Alte elemente care si-au pastrat forma initiala sunt cele trei incaperi care alcatuiesc beciul.
Fosta poarta de acces si latura de sud-vest a castelului au fost folosite la construirea Manastirii Buna Vestire, precum si a incaperilor adiacente edificiului.  A fost multă vreme resedința tuturor mitropolitilor Bisericii Greco Catolice din Romania.

În prezent este reședința Cardinalului Lucian Muresan – arhiepiscop major al Arhieparhiei de Făgăraș și Alba Iulia.

Palatul Bethlen de la Sânmiclăuș este o construcție unică în genul ei: aflată la limita dintre Renaștere și Baroc, clădirea a fost ridicată de Miklós Bethlen (1642-1716) după planurile pe care el însuși le-a realizat.

Tatăl lui Miklós Bethlen , János Bethlen,  a fost om de încredere al principilor György (Gheorghe) Rákóczi I si György Rákóczi II și cancelar al Transilvaniei.

Într-o perioadă în care Transilvania se afla într-o poziție delicată, prinsă la mijloc între cele două mari imperii, Otoman și Habsburgic, fiind în plus tulburată de conflictele religioase dintre catolici și protestanți, János Bethlen și apoi Miklós Bethlen, au jucat un rol determinant în viața Principatului, luptând pentru păstrarea independenței Transilvaniei și drepturile protestanților din Principat.

Planul palatului, un pătrat fără curte interioară, cu colțurile marcate de volume asemănătore unor turnuri, amintește de planurile de factură renascentista ale castelului de la Cetatea de Baltă .

În 1765, clădirea primește câteva elemente decorative baroce. Ancadramentele renascentiste de la parter sunt ornate cu scoici sculptate în piatră iar sub geamurile de la etaj sunt realizate decorațiuni în tencuială specifice barocului.

Frontonul accesului în castel este ornat cu o scoică similară celor din ancadramente iar loggia primește un parapet cu baluștri. Arhitectul responsabil de aceste lucrări a fost Franz Schweininger, însă comanditarul rămâne necunoscut.

În 1856 domeniul trece din posesia familiei Bethlen în posesia familiei Brukenthal, care renovează palatul și îl transformă în școală agricolă. Blazonul familiei este încă vizibil. În 1918 domeniul intră în posesia statului, iar în timpul regimului comunist palatul devine parte a IAS-ului Jidvei, aceeași soartă pe care a avut-o și castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă. Astăzi palatul este în proprietate privată, dar neutilizat.

Aparține, la fel ca ansamblul din Cetatea de Baltă, companiei Jidvei care a început recent lucrări în vederea restaurării lui.( sursa : arh. Cristina Chira) Mai multe informații și foto aici despre Castelul de la Sânmiclăuș.

Castelul Wesselenyi din Obreja. Tipică pentru barocul din Transilvania, construcția datează din prima jumătate a secolului XVIII. Este considerat cel mai frumos castel baroc din Europa Centrală.

Construcţia castelului a fost începută în 1778, de Wesselenyi Miklos. Din planul castelului iniţial a fost realizat doar corpul principal, lucrarea întinzându-se pe 30 de ani. Clădirea a fost inaugurată în 1807.

Alte castele se află la Şard (Castelul Esterházy), la Stremţ şi la Aiud (Castelul Bethlen).

Vezi şi Top 10 – Cele mai frumoase locuri de vizitat din județul Alba recomandate de cititorii Alba24