Roşia Montană rămâne în faza de stopare!

Să ne gândim puţin. Un proiect minier de anvergura Roşia Montană necesită analize, studii şi judecăţi pertinente. Sunt îndreptăţiţi să le facă doar oameni cu ştiinţă de carte. Numai ei se pot pronunţa şi, de ce nu, pot să decidă soarta unei investiţii miniere extrem de scumpă, complexă şi cu unele riscuri. Că sunt geologi, chimişti, mineri, economişti, arheologi, jurişti, experţi, specialişti în mediu şi în patrimoniu cultural, toţi laolaltă aveau şi au un cuvânt de spus referitor la soarta unei investiţii care nu duce lipsă de sincope decizionale. Cu condiţia ca oamenii calificaţi să fie lăsaţi să se pronunţe liber, cu înţelepciune şi argumente, fără îngrădiri sau presiuni de natură politică, înainte de îndrăznela nechibzuită a unora care îşi văd de treabă, pasând responsabilitatea altor funcţionari, situaţi într-o zonă opusă interesului populaţiei din judeţul Alba.

Ţara are academicieni, profesori, cercetători, jurişti şi ingineri capabili să spună ce este bine de făcut şi ce nu. Rareori însă se apelează la serviciile lor cum ar trebui. Sunt daţi la o parte sau nu sunt băgaţi în seamă, pentru că „noi hotărâm că proiectul se amână, ba chiar se suspendă”. Nimeni altcineva. Aşa s-a procedat cu Roşia Montană, unde politicul a pasat responsabilitatera prin amânări decizionale repetate, tratând superficial metodele de analize ştiinţifice în ceea ce priveşte oportunitatea unei expoatări miniere de dimensiunea şi complexitatea celei de la Roşia Montană. Cei 392 de angajaţi ai companiei RMGC, ale căror contracte de muncă au fost suspendate la data 1 martie, ar putea pretinde, asemenea „înaintaşilor” rămaşi fără serviciu în ultimii ani, unele lămuriri referitor la competenţele acelora care risipesc mereu prin presă câteva susţineri în măsură să întărească părerea că proiectul Roşia Montană nu ar fi fezabil.

Angajaţii în cauză nu au auzit niciodată vorbindu-se de vreun studiu elaborat şi dat publicităţii de oamenii de ştiinţă români cu privire la exploatarea aurului folosind tehnologia firmei canadiene. Au auzit doar de nişte puncte de vedere secvenţiale ale unor miniştri, secretari de stat sau funcţionari înregimentaţi politic, care vin, stau puţin şi pleacă repede din funcţii, neavând habar de tehnologia extragerii aurului. Se fac raportări doar la o legislaţie care nu ar permite avizarea proiectului. Mai există câteva remarci nefavorabile, nesusţinute ştiinţific despre proiect, nimic mai mult.

Luarea unei decizii cu bătaie lungă este atributul şi obligaţia conducătorului, în cazul de faţă a premierului. Treci peste păreri şi intervenţii politicianiste şi îţi asumi răspunderea fără să apleci urechea la vocea oamenilor aşa-zişi pricepuţi, care ştiu doar că ziua e lumină şi noaptea întuneric. Atitudinea lor se numeşte sabotaj. Nu vii astăzi în şedinţă şi spui că eşti pentru deschiderea exploatării şi mâine declari că vei vota împotrivă în Parlament. Nu te iei după ce strigă o sută de manifestanţi, care bat cu bidoanele de plastic în caldarâm, declarând că sunt împotrivă fără să ştie exact despre ce este vorba. Viitorul exploatării aurifere şi soarta localnicilor din zona Roşia Montană, aproape sută la sută şomeri, sunt decise oare de cei care se tăvălesc pe bulevardele din Bucureşti? Eu nu judec aici faptul că proiectul este bun sau rău, că tehnologia canadiană este periculoasă sau nu, o pot face doar specialiştii în domeniu, ci doar amatorismul decizional a celor care susţin că gestionează corect prezentul şi viitorul mineritului românesc. Dacă există cineva în stare să creadă că în comisiile de specialitate s-a vorbit şi discutat în cunoştiinţă de cauză despre Roşia Montană, înseamnă că este campion la capitolul naivitate. Toţi miniştii care s-au perindat la Mediu au avut câte o părere. O părere are şi Attila Korodi, revenit în funcţie, conform căreia proiectul rămâne în „faza de stopare” pentru că legislaţia nu permite avizarea investiţiei!

De fapt, ce trebuie să înţeleagă angajaţii companiei Gold Corporation din Roşia Montană cu contractul de muncă suspendat până la 1 aprilie? Că timpul se va consuma cu mărunţişuri, fără implicări majore, cu opinii exprimate în spiritul tradiţiei gata-făcute „nimeni nu poate decide nimic, nimeni nu e vinovat de nimic”. Ştim asta de pe acum. Sunt lucruri care prin alte părţi ale lumii par stranii. Noi alegem altă cale. Subminarea lucrează. Ţi se face niţeluş frică atunci când auzi din gura unui demnitar că proiectul Roşia Montană va rămâne în faza de stopare! Până când?