Se împlinesc 27 de ani de la Revoluţia din 1989. Procurorii iau în calcul varianta unei lovituri de stat

La 27 de ani de la Revoluţie, procurorii vorbesc despre o lovitură de stat. „Pentru păstrarea puterii, noua conducere politică și militară instaurată pe 22 decembrie a determinat uciderea și rănirea prin împușcare a mii de români”, spun aceştia.

Pe 16 decembrie 1989, la Timişoara s-a strigat pentru prima dată ,,Libertate” și ,,Jos comunismul”. În17 decembrie s-au înregistrat primele victime ale represiunii, în mai puţin de două săptămâni întreaga structură a sistemului comunist se va prăbuşi, iar cuplul Ceauşescu va fi executat.

16 decembrie 1989, câteva zeci de manifestanţi, enoriaşi şi simpatizanţ ai pastorului reformat Laszlo Tokes, cereau trecătorilor să se alăture. Aceştia se opuneau evacuării acestuia din casa parohială. Pierderea parohiei era modul prin care autorităţile comuniste îl pedepseau pe Laszlo Tokes pentru că vorbea împotriva regimului Ceauşescu.

Protestul timişorenilor în favoarea lui Laszlo Tokes a devenit scânteia care a declanşat Revoluţia. Oameni de toate confesiunile şi etniile au început să strige „Jos Ceauşescu” şi „Jos comunismul”. Soldaţii şi miliţienii îi bat pe protestatari şi arestează mai mult de 200.

În ciuda brutalităţii autorităţilor, pe 17 decembrie, timişorenii ies în număr şi mai mare pe străzi. Armata, Securitatea şi Miliţia deschid focul împotriva protestatarilor. Zeci de oameni sunt ucişi şi sute sunt răniţi.

Pe 18 decembrie, România Socialistă îşi închide graniţele, iar Nicolae Ceauşescu pleacă în Iran – o vizită planificată cu mult timp înainte. Resposabili rămân soţia sa, Elena Ceauşescu, prim-viceprim-ministru şi Manea Manescu, un fidel oficial comunist. La Timișoara mor alți români.

Îngrijorarea, dar şi sentimentul că dictatura se va prăbuşi ca peste tot în Est, îi determină pe muncitorii timişoreni să intre la 19 decembrie în grevă generală. Generalul Guşă este nevoit să declare că Armata nu va trage în popor.

A doua zi, 20 decembrie, în faţa şuvoiului de manifestanţi, militarii se retrag în cazărmi. Timişoara devine primul oraş liber de comunism din România. Timișorenii cer demisia lui Nicolae Ceauşescu şi a guvernului, eliberarea deţinuţilor politici, pedepsirea celor vinovaţi de uciderea a zeci de protestatari şi alegeri libere.

Seara, întors de la Teheran, Nicolae Ceauşescu ordonă un nou val de represiune. La Timişoara sunt trimişi inclusiv muncitori din sudul ţării înarmaţi cu bâte. Dar ajunşi în oraş, pe 21 decembrie, aceştia fie fraternizează cu timişorenii, fie se întorc acasă pe cont propriu.

În ciuda riscurilor, revoluţia se extinde la Arad, Sibiu, Târgu Mureş şi Braşov. În Bucureşti, rupt de realitate, dar şi prost sfătuit, Nicolae Ceauşescu cere să vorbească în faţa unei mari adunări a oamenilor muncii.

„Adresez mulţumiri organizatorilor acestei mare adunări”, își începe Nicolae Ceaușescu discursul înainte să fie acoperit de urletele oamenilor.

Oprirea transmisiunii TVR dă de înţeles tuturor că revolta a izbucnit şi la Bucureşti. Străzile din centrul oraşului sunt inundate de cei care se pleacă de la mitingul oficial, dar şi de cei care rămân sau se adună contra regimului.

Manifestanţii se strâng în Piața Universității şi rezistă cu ajutorul unei baricade în dreptul hotelului Intercontinental, hotel unde se aflau jurnalişti străini. Odată cu lăsarea întunericului, în jur de cinci după-amiază, se dezlănţuie represiunea. Mor oameni împuşcaţi pe caldarâm, câteva zeci sunt răniţi şi sute de protestari sunt arestaţi şi bătuţi crunt. Baricada de la Inter rezistă totuşi până târziu în noapte, iar autorităţile încearcă să şteargă urmele măcelului spălând carosabilul şi trotuarele.

În zorii zilei de 22 decembrie, regimul comunist pierduse însă orice şansă. Bucureşteni din toate colţurile oraşului se indreapta spre Comitetul Central al Partidului Comunist din Piaţa Palatului.

Speriat, Nicolae Ceauşescu aruncă vina uciderii zecilor de protestatari pe umerii ministrului apărării, Vasile Milea, care, potrivit unui comunicat oficial reluat obsesiv la radio şi tv, s-ar fi sinucis.

Când manifestanţii încep să forţeze uşile Comitetului Central cuplul Ceauşescu şi câţiva apropiati fug cu elicopterul. România începea să redevină o ţară liberă.

La represiunea de la Timişoara soldată cu sute de victime a participat atât Armata, cât şi Securitatea. La procesul soţilor Ceauşescu a fost prezent şi Virgil Măgureanu, cel care avea să devină primul şef al Serviciului Român de Informaţii.

Cine sunt cei care au hotărât desfăşurarea acestui proces? „În orice caz, deasupra mea. Ion Iliescu, alături de el, l-aş putea numi pe Petre Roman, Silviu Brucan, Voican Voiculescu, care, de altfel, a fost şi participant la proces. A făcut parte şi, după aceea, i s-a încredinţat desfăşurarea acelui proces generalului Victor Stănculescu”, răspunde Virgil Măgureanu, fost profesor la „Ştefan Gheorghiu” , primul şef al SRI.

Evenimentele din Decembrie 1989 reprezintă un episod sângeros din istoria românilor. La Alba, 23 de persoane au murit pentru libertate, iar alte 111 au fost rănite. Prea puţini dintre vinovaţii crimelor de la Alba Iulia au fost descoperiţi.

sursa: digi24.ro