Tradiții și superstiții de Înălțarea Domnului 2023: Ce este bine să faci: Ultima zi în care se mai pot vopsi și mânca ouă roșii

Hristos s-a Înălţat! este salutul pe care credincioșii îl spun în 25 mai de Înălțarea Domnului. Astăzi, credincioşii ortodocși sărbătoresc Înălţarea Domnului, prăznuită la 40 de zile dupa Înviere, în Joia din săptămâna a VI-a, după Paşti.

Este cunoscută în popor şi sub denumirea de Ispas. În această zi, creştinii se salută cu „Hristos S-a Înălţat!” şi „Adevărat S-a Înălţat!”. IPS Bartolomeu Anania afirmă că noi folosim acest salut fie din neștiință, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Biserica.

De Înălțarea Domnului, la fiecare Sfântă Liturghie săvârşită în bisericile ortodoxe sunt pomeniţi eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei creştine, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.

Ce reprezintă Înălţarea Domnului, sărbătorită la 40 de zile după Paşte

Cea mai veche mențiune despre sărbătoarea Înălțării Domnuluio găsim la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea „Despre sărbătoarea Paștilor”, compusă în anul 332.

Din această lucrare reiese că Înălțarea Domnului era sărbătorită în acea vreme odată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos. Spre sfârșitul secolului al IV-lea, începutul secolului V, sărbătoarea Înălțării s-a despărțit de cea a Pogorarii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuită în a 40-a zi după Înviere, potrivit crestinortodox.ro.

”Înălțarea cu trupul la cer este o mărturie a faptului că omul a fost creat pentru veșnicie, căci Fiul nu Se înfățișează Tatălui numai că Dumnezeu, ci și că Om.” Hristos prin Înălțarea Să, nu arată doar unde trebuie să ajungă omul. El locuiește în inima celor ce-L iubesc, spun mai marii bisericii.

Tradiții de Ispas / Înălțarea Domnului

Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut şi uimit, şi mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate.

Ispas este perceput ca un om vesel şi din această cauză oamenii care ţin această tradiţie încearcă să fie cât mai veseli în această zi. De asemenea, de Ispas se presupune că sufletele morţilor se pot rătăci în drumul lor spre cer, devenind strigoi pe pământ şi provocând rele oamenilor şi animalelor.

De Înălţarea Domnului, oamenii îşi pun la brâu frunze de nuc pentru că se crede că şi Iisus ar fi avut când s-a înălţat la ceruri şi se bat cu leuştean ca să fie feriţi de rele şi de boli.

În această zi este strict interzis să se împrumute sare şi foc pentru că aduce ghinion.

La fel şi vitele sunt bătute cu leuştean, ca să se îngraşe, să fie sănătoase şi ferite de vrăjitorii. De asemenea, la Înălţare, se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar, cu urarea: „Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în acest furnicar!”.

Tot în această zi se sfinţesc plantele de leac – leuşteanul, paltinul, alunul. Se crede că cine moare de Ispas ajunge în Rai.

Se fac pomeni şi se împarte pentru morţi, mai ales brânză, ceapă verde, pâine caldă şi rachiu. Este ultima zi când se mai pot mânca ouă roşii. Bătrânii spun că, pentru a avea recoltă bogată, semănătorile se fac până în ziua de Înălţare.

În tradiția populară se spune că cine moarte în această zi de mare sărbătoare ajunge direct în Rai. Înălțarea este ultima zi în care se vopsesc și se mănâncă ouă roșii.

Rugăciune de Înălțarea Domnului. Se spune că face minuni

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-te din înălțimile cereșți pentru mântuirea noastră și hrănindu-te cu bucurie duhovnicească în sfintele și prealuminoasele zile ale învierii Tale pământești, Te-ai înălțat cu slavă de la noi la ceruri și ai sezul la dreapta lui Dumnezeu și Tatălui!

În această senină și atotluminoasa zi a Dumnezeieștii Tale înălțări la ceruri, pământul praznuieste și saltă. Cerul se bucură astăzi de înălțarea Ziditorului făpturii. Oamenii savoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită și căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată și înălțată la ceruri.

Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte și tare în războaie? Acesta este cu adevărat împăratul Slavei?

Învrednicește-ne și pe noi, neputinciosii, care gândim încă la cele pământeșți și savasim neîncetat cele plăcute trupului. Să cugetăm la înfricoșătoarea Ta înălțare la cer.

Grijile cele trupești și cele lumești să le lepădam și împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer. Și cu toată inima și cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălașul nostru.

Iar aici pe pământ suntem numai străini și călători, plecați din casă Părintească în țară îndepărtată a păcatului.

Pentru această te rugăm cu osardie, Doamne, că, prin preaslăvită înălțarea Ta, să insufletesti conștiința noastră. Să ne scoți din robia acestui trup și a acestei lumi păcătoase și să ne învredniceșți să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământești.

Că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci ție, Domnului și Dumnezeului nostru, să-ti slujim și să lucrăm, până când, dezlegandu-ne de legăturile trupului și trecând vămile văzduhului, să dobândim cereștile tale locașuri, unde stand de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii și îngerii și cu toți Sfinții, vom proslăvi Preasfant Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început și cu Preasfantul și Bunul și de Viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.