Urmările sărăciei din copilărie se resimt în viața de adult. Salvați Copiii: O treime dintre copiii români, în zona de risc

Urmările sărăciei din copilărie se resimt în viața de adult: O treime dintre copiii români, adică 1,255 milioane de copii, erau în risc de sărăcie sau excluziune socială în 2024, peste media din Uniunea Europeană, de 24,2%. România se plasează pe locul trei în topul UE al celei mai mari rate de sărăcie în rândul copiilor, după Bulgaria (35,1%) și, în mod surprinzător, Spania (34,6%). La polul opus se află Slovenia (11,8%), Cipru (14,8%) și Cehia (15,4%).

Între 2019 și 2024, în loc să asistăm la scăderea acestui fenomen, am observat că numărul copiilor săraci din Europa a crescut cu 446.000 – echivalentul unei medii zilnice de 244, arată un comunicat al Salvați Copiii.

Adulții care și-au petrecut copilăria în sărăcie au șanse mai mici de a participa pe piața muncii, câștigă cu circa 20% mai puțin și au o stare de sănătate mai proastă, echivalentul pierderii anuale a două săptămâni din speranța de viață.

Mai mult de o treime (33,8%) dintre copiii români trăiau în continuare în risc de sărăcie sau excluziune socială în 2024, peste media din Uniunea Europeană, de 24,2%.

Vulnerabilitățile structurale generează inechitate crescută – copiii din mediul rural au un risc mult mai ridicat de sărăcie sau excluziune socială, de 41,7%1, iar situația copiilor ai căror părinți au un nivel scăzut de educație este dramatică: 75,8% dintre ei se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, în comparație cu 5,9% dintre copiii ai căror părinți au studii universitare.

La nivelul Uniunii Europene, aproape 1 din 4 copii din Uniune – 19,5 milioane în total – continuă să fie expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială, arată datele celui mai recent raport lansat de Save the Children.

La nivelul UE, România se plasează pe locul trei în topul celei mai mari rate de sărăcie în rândul copiilor, după Bulgaria (35,1%) și Spania (34,6%).

Cel mai mic risc de sărăcie și excluziune socială îl înregistrează copiii din Slovenia (11,8%), Cipru (14,8%) și Cehia (15,4%), potrivit Eurostat pentru 2024.

Raportul este lansat în cadrul dezbaterii „Sărăcia copiilor – un cost pe care Europa nu și-l poate permite”, organizată de Victor Negrescu, vicepreşedinte al Parlamentului European şi Save the Children, la Parlamentul European, Bruxelles.

Evenimentul se bucură şi de prezenţa Roxanei Mînzatu, Comisar European, vicepreședinta executivă a Comisiei Europene pentru drepturi sociale și competențe, locuri de muncă de calitate și pregătire.

Dezbaterea reunește factori de decizie la nivel european și național, lideri ai societății civile și experți pentru a:

• Evalua stadiul actual al sărăciei copiilor în Europa;
• Analiza progresele și lacunele în politicile UE de combatere a sărăciei copiilor și, în special, implementarea Garanției Europene pentru Copii;
• Identifica acțiuni concrete pentru a garanta că fiecare copil crește liber de sărăcie și excluziune socială.

Pentru 1,255 milioane de copii din țara noastră, asigurarea resurselor necesare pentru un trai sănătos este problematică – copiii români continuă să fie mult mai afectați de sărăcie în comparație cu adulții, riscul de sărăcie sau excluziune socială în rândul copiilor fiind cu șapte puncte procentuale mai mare decât în rândul adulților.

Un studiu realizat de Salvați Copiii România în vara anului 2025 arată că aproape trei din cinci (58%) dintre familiile ai căror copii sunt integrați în programele educaționale ale organizației nu pot acoperi cheltuielile legate de participarea copiilor la educație, în absența unui sprijin extern, procentul crescând dramatic, la 87%, în rândul celor care se află în stare de sărăcie subiectivă și în rândul celor cu nivel educațional scăzut – 70%.

Cele mai afectate categorii de copii:

• Copiii din familiile rome (cu un risc de sărăcie de 78%)
• Copiii din mediul rural (cu un risc de sărăcie sau excluziune socială de 41,7% )
• Copiii din familii monoparentale (36,5%) sau din familiile numeroase (50.9% AROPE)
• Copiii din familiile refugiate în urma izbucnirii războiului din Ucraina: sub o treime dintre aceste familii (28,4%) afirmând că pot face față tuturor nevoilor sau celor mai multe dintre acestea

Copiii ai căror părinți au un nivel scăzut de educație: 75,8% dintre ei se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, în comparație cu 5,9% dintre copiii ai căror părinți au studii universitare.

Cauzele majore ale sărăciei în rândul copiilor rămân:

Insuficiente investiții în copii: Cheltuielile României pentru protecție socială (12,8% din PIB), educație (3,3%) și sănătate (4,7%) rămân cu mult sub media Uniunii Europene.

Lipsuri în procesul de colectare a datelor și monitorizare: Sistemele oficiale care au ca scop monitorizarea factorilor de vulnerabilitate (cum ar fi apartenența etnică, plecarea părinților în străinătate etc) nu sunt suficient de bine folosite sau implementate.

Lipsa de predictibilitate a fondurilor: Fondurile de la bugetul de stat sau din surse europene nu beneficiază de o planificare multianuală sau de predictibilitate, ceea ce limitează sustenabilitatea intervențiilor.

„Datele arată, o dată în plus, că vulnerabilitățile socio-economice se transmit de multe ori de la o generație la alta, iar veriga principală prin care aceste dezavantaje se propagă este educația, atât sub aspectul participării, cât și sub aspectul relevanței/calității.

Este crucială incluziunea educațională a tuturor copiilor vulnerabili, dar ca parte a unor politici sociale integrate, care să-i sprijine activ pe copii și pe părinții acestora. Sărăcia ucide educația”, a explicat Gabriela Alexandrescu, președinte executiv Salvați Copiii România.

Contextul european

În 2019, Uniunea Europeană s-a angajat să scoată din sărăcie 5 milioane de copiii din cei 19,1 milioane aflați la acea vreme în risc de sărăcie sau excluziune socială, termenul pentru realizarea acestui angajament fiind anul 2030.

Cu toate acestea, între 2019 și 2024, în loc să asistăm la scăderea acestui fenomen, am observat că numărul copiilor săraci din Europa a crescut cu 446.000 – echivalentul unei medii zilnice de 244.

Noul raport al Save the Children „Sărăcia copilului: Costul pe care Europa nu și-l poate permite” demonstrează că sărăcia în rândul copiilor nu reprezintă o consecință de neevitat a schimbărilor economice sau a presiunilor puse pe bugetul Uniunii. În schimb, este rezultatul deciziilor luate, al lipsei de investiții și al unei neglijențe sistemice.

„Sărăcia unui copil nu este o statistică, este un eșec colectiv. Astăzi, aproape 1 din 4 copii din Uniunea Europeană trăiește în risc de sărăcie sau excluziune socială.

Europa nu își mai poate permite să trateze lipsa de investiții în copii ca pe o opțiune bugetară, ci trebuie să o vadă ca pe o urgență morală și economică.

De aceea, am susținut crearea Garanției Europene pentru Copii, am obținut fonduri europene suplimentare pentru tineri în negocierile bugetare și solicit creșterea fondurilor pentru copii în bugetul UE post-2028.

Fiecare copil exclus astăzi înseamnă o Europă mai săracă mâine”, a declarat europarlamentarul Victor Negrescu, vicepreședinte al Parlamentului European.

Vezi și: Părinții copiilor cu dizabilități pot lucra de acasă 8 zile pe lună. Legea a fost promulgată de președintele Nicușor Dan

„Investiția în copii nu este o cheltuială, ci o datorie morală și cea mai înțeleaptă decizie economică pentru viitorul nostru comun.

Noua Strategie europeană de combatere a sărăciei trebuie să abordeze cauzele profunde ale inegalității: nu putem scoate copiii din sărăcie atâta timp cât părinții lor trăiesc în sărăcie.

Sprijinul pentru familii, locuri de muncă decente și servicii publice de calitate reprezintă temelia unei Europe echitabile, în care fiecare copil are o șansă reală la o viață demnă”, a completat Roxana Mînzatu, Comisar European, vicepreședinta executivă a Comisiei Europene pentru drepturi sociale și competențe, locuri de muncă de calitate și pregătire.

Raportul Save the Children pune sub semnul întrebării mitul conform căruia sărăcia în rândul copiilor reprezintă o problemă inevitabilă, pentru rezolvarea căreia Europa nu are suficiente resurse.

Raportul prezintă date, analiza cadrului juridic relevant, evaluarea uriașelor costuri sociale și economice ale fenomenului, precum și soluții care s-au dovedit eficiente în combaterea sărăciei în rândul copiilor. Pentru a atinge obiectivul de eradicare a sărăciei până în anul 2050, UE trebuie să acorde prioritate consolidării agendei sale sociale și să asigure suficiente investiții pentru copii.

Această problemă persistentă vine la pachet cu pierderi substanțiale pentru bugetele naționale și pentru productivitate, la fel ca o ”taxă invizibilă”, dar persistentă la adresa întregii societăți.

Povara economică anuală a sărăciei în rândul copiilor este estimată la un nivel de 3,4% din PIB la nivelul statelor membre OCDE, generând reducerea participării pe piața muncii, câștiguri mai mici și un nivel mai redus al indicatorilor privind starea de sănătate.

Efectele cumulate ale deprivării economice, locuirii inadecvate, accesului limitat la educație și problemelor de nutriție creează o ”avalanșă” care afectează copiii în anii formativi, cu efecte de durată asupra sănătății lor fizice și mintale.

Urmările sărăciei din copilărie se resimt în viața de adult

Consecințele sărăciei în rândul copiilor se manifestă pe termen lung, dincolo de dificultățile imediate, creând o capcană economică auto-propagată din generație în generație.

S-a demonstrat că adulții care și-au petrecut copilăria în sărăcie au șanse mai mici de a participa pe piața muncii, câștigă cu circa 20% mai puțin și au o stare de sănătate mai proastă, echivalentul pierderii anuale a două săptămâni din speranța de viață.

Acest cerc vicios al dezavantajului produce efecte asupra performanțelor școlare și oportunităților de angajare, contribuind la decese timpurii și prevenibile.

Acestea ne demonstrează că măsurile de intervenție nu trebuie doar să atenueze sărăcia existentă, ci și să aibă în vedere întreruperea acestui cerc vicios inter-generațional.

Astfel, în condițiile în care asistăm deja la apariția costurilor uriașe ale lipsei de acțiune, întrebarea care se pune nu mai este dacă Europa își permite să investească, ci dacă Europa își permite să nu investească.

Cu viziunea și angajamentele adecvate, Europa poate răsturna această tendință, plasând copiii în centrul politicilor economice și sociale, consolidând instrumentele bazate pe drepturi, cum este Garanția Europeană pentru Copil și asigurându-se că niciun copil nu este lăsat în urmă.

Instrumentele există, cunoașterea există, este nevoie de curajul politic necesar pentru a trata sărăcia în rândul copiilor nu ca pe o statistică, ci ca pe o injustiție care poate fi corectată.

Foto: Salvați Copiii