Viața, sentimentele și trăirile unei persoane transgender din Alba Iulia. Cum trăiește într-un oraș relativ mic și conservator

Identitate de gen, transgender, gen binar sau non-binar, termeni folosiți pentru a descrie o persoană care născută femeie sau bărbat se identifică cu genul opus. 

Sunt termeni folosiți din ce în ce mai mult în spațiul public, însă în spatele unor ”termeni reci”  stau povești de viață ale unor persoane.

Povești de viața ale unor persoane care fac parte și din viața noastră de zi cu zi, cu care poate relaționăm, dar nu le știm sentimentele și trăirile.

Am stat de vorbă cu o persoană transgender din Alba Iulia pentru a înțelege trăirile și sentimentele unui om care se identifică cu genul opus față de cel în care s-a născut. 

O să îi spunem Andrei*, un nume fictiv pentru a proteja identitatea persoanei cu care am discutat. 

Dacă în orașele mai mari precum București, Cluj, Timișoara sau Iași există comunități destul de mari ale persoanelor LGBTQ, în orașele mai mici și axate pe tradiții sau mai conservatoare precum Alba Iulia nu se vorbește deschis despre acest fenomen social.

Cât despre o comunitate nici nu poate fi vorba.

Lipsa unor comunități LGBTQ vizibilă în orașele mai mici pleacă de la discriminarea din societate, de la ideea de este bine sau este rău, iar ”coming out-ul” (momentul în care o persoană își face publică orientarea sexuală sau identitatea de gen) poate aduce asupra sa un val de discriminare sau ură.

”Simțeam că m-am născut într-un corp greșit”

L-am văzut pe Andrei* pe stradă de mai multe ori, fie la plimbări prin Cetatea Alba Carolina, fie la o simplă trecere de pietoni, în timp ce fiecare dintre noi așteptam să mergem în sens opus.

O persoană din mulțime, dar care are o poveste.

În cazul lui Andrei* gândurile că se identifică cu genul unei persoane de sex opus au început încă din copilărie.

Simțea că s-a născut într-un corp greșit, a precizat. Apoi, în timp, la adolescență și pubertate, sentimentul s-a accentuat și a realizat acest fapt: că se identifică cu sexul opus.

Grupurile care promovează feminismul, dar și varietatea de informații care există pe internet au ajutat să înțeleagă mai bine fenomenul și să își înțeleagă trăirile.

Totuși cum este să trăiești în Alba Iulia ca persoană transgender

Alba Iulia este un oraș relativ mic, tradiționalist, cu fundație religioasă puternică și unde poveștile și informațiile despre oameni circulă relativ repede.

Zilnic, fie că ești la muncă, sau doar la o simplă cafea, poți auzi despre aventurile unei persoane, despre cine pe cine a mai înșelat sau ce relații noi s-au format. Oamenii se cunosc unii pe alții, iar dacă aventurile nu pot fi ținute bine ascunse, o orientare de gen diferit este și mai greu de ținut în privat.

În cazul lui Andrei acesta a făcut ”coming out-ul”, adică a spus familiei despre orientarea și identitate de gen, dar ideea a fost acceptată destul de greu.

Nu a venit brusc acest moment ci în mai multe etape.

Dacă pentru un tânăr tipic adolescența este o perioadă cu o mare încărcătură emoțională, pentru o persoană care se identifică cu un alt gen este și mai complicat.

Sunt multe trăiri la mijloc și de asemenea multe sentimente, la care se mai adaugă și discriminarea societății.

La fel ca și în cazul familiei, momentul de destăinuire către cercul de prieteni a fost primit în mare parte într-o notă pozitivă.

Unii au fost pozitivi din prima, alții au fost un pic șocați, dar în timp s-au obișnuit.

Viața în societate din Alba Iulia

La fel ca și în cazul persoanelor lesbiene sau gay și în cazul persoanelor transgender există discriminare, ură sau fenomenul de bullying.

Este o persoană normală în viața de zi cu zi, pentru cei cărora nu s-a destăinuit. Nu iese în evidență ci este doar o persoană din mulțime. În mediul social în care trăiește există bârfe despre identitatea de gen pe care o are și există și discriminare, dar le ignoră pe toate.

Fenomentul de discriminare este mai accentuat în unitățile de învățământ, acolo unde și bullyingul este foarte prezent în diferite forme. Fie vorbim de fizionomia unui elev, de situația materială a părinților, de mediul social din care vine, de hainele pe care le poartă sau de telefonul pe care îl are în buzunar, elevii tind să râdă unii de alții, iar acest lucru poate duce la stări de depresie și chiar tragedii.

Este de la sine înțeles că o persoană cu o identitate de gen diferită ar fi ținta unui fenomen de bullying accentuat în incinta unei școli.

Însă sentimentul de frustrare există și probabil este cel mai accentuat. Zilele lui Andrei* sunt la fel ca persoanelor dintr-o societate. Se trezește dimineața, merge pe stradă, ajunge în locurile în care își petrece mare parte din zi, este cineva din mulțime. Însă, zilnic are o frustrare: frustrarea că societatea discriminează pe cei cu o orientare diferită, cu o gândire diferită, și probabil asta este și cel mai puternic sentiment, frustrarea.

Pe viitor se gândește să meargă spre un alt oraș din România, Sibiu sau Iași, unde există comunități mai mari de persoane trans și în care discriminarea ca într-un oraș mai mic de provincie nu este atât de accentuată.

Andrei* este un nume fictiv ales de autorul materialului pentru a proteja identitatea persoanei cu care a discutat.