Eveniment
VIDEO: Alexandru Mihai Dan, micul pianist din Alba Iulia pasionat de Mozart, bicicletă și Xbox. Visează să urmeze Conservatorul
Alexandru Mihai Dan are 11 ani și o pasiune mare: muzica. A terminat clasa a IV-a la Liceul de Arte ”Regina Maria” Alba Iulia, unde studiază pianul.
Micul pianist a câștigat deja multe premii, cel mai recent fiind premiul al doilea la categoria sa de vârstă, la Concursul Internațional ”ProPiano România 2020 online”. Din cauza epidemiei de coronavirus, concursul s-a desfășurat online.
”De mic am avut înclinații spre muzică; dar nu e de mirare ținând cont că în familia noastră sunt mulți muzicieni: mătușa mea este profesoară de pusn și canto la o școală de profil din Franța, verișoara mea cânta în New York la vioară, tatăl meu cântă la pian iar unchiul meu la chitară. Mama nu are nici o înclinație spre muzică. Am început să mă joc la pian devreme, având o pianină în casă, dar serios am început să studiez pianul de la 6 ani” spune Alex Dan.
Anul trecut, Alex a cântat în cadrul festivalului Graf – Art Gura Râului – Sibiu, pe aceeași scenă cu mătușa și verișoara lui. Trei generații pe aceeași scenă și multă emoție din partea copilului.
Din clasa I, Alex s-a mutat la Liceul de Arte ”Regina Maria” din Alba Iulia, pentru a studia serios acest instrument. Acolo a fost descoperit de profesorul Ovidiu Pârjol.
”Între noi există o adevărată chimie, el fiindu-mi un adevărat mentor și model. Începutul a fost greu, am avut mult de recuperat față de colegii mei care erau de un an la liceu. A contat foarte mult sprijinul profesorului și al părinților dar și faptul că sunt într-o clasă cu colegi foarte talentați și astfel nivelul de pregătire este unul ridicat” spune Alex.
A început să participe la concursuri din clasa a II-a, câștigând de la primul concurs premiul întâi.
Ulterior a obținut premiul I la Festivalul J.S.Bach, concursul Pro Piano, concursul internațional de interpretare ”Piano Modus Vivendi”.
”În clasa a III-a, la concursul național de pian ”Prietenii Muzicii Pro Piano pe lângă premiul I la categoria mea de vârstă am luat și Premiul Special pentru cea mai bună interpretare din concurs a unei piese din secolul XX (Prokofiev)” își amintește Alex.
A mai cântat și la Sinagoga din Alba Iulia, în cadrul unui proiect muzical susținut în parteneriat cu Liceul de Arte, Lions Club și Comunitatea Evreilor din Alba Iulia și anul trecut a fost premiat în cadrul Galei Performerilor din învățământ.
Micul muzician studiază în fiecare zi cam o oră și jumătate, până la 2 ore, dar, spune el, ”am și zile în care trag chiulul și nu studiez”.
Compozitorul lui preferat este Mozart; îi plac sonatele lui, în special Rondo Alla Turca. Ascultă însă și alt fel de muzică: ”Începând cu Queen, eternul Queen – după cum spune mama, U2, Scorpions dar și Bruno Mars, Marhmello, Travis Scott”.
La școală pe lângă pian îi plac o serie de materii: Limba Română, Științele Naturii și Istoria. Îi mai place să joace tenis, să înoate, să se dea cu bicicleta sau trotineta dar și să se joace pe Xbox.
Visul său este să urmeze conservatorul, dar nu i-ar displăcea să fie bucătar.
”În perioada pandemiei a fost greu pentru că am făcut școală online, inclusiv orele de pian. A fost greu atât pentru mine cât și pentru domnul profesor.
Este dificil să predai și să înveți online, să nu se audă perfect notele sau nuanțele pe care le cânt, să văd prin telefon cum trebuiesă apăs pedala.
Dar în ciuda acestui aspect, în iunie am participat la Concursul Internațional ”ProPiano România 2020 online” și spre bucuria mea am luat premiul 2 la categoria mea de vârstă. Sunt mulțumit dar m-am și ambiționat ca la anul să iau premiul 1” adaugă Alex.
;
Foarte importantă este înțelegerea dintre profesor și elev dar și sprijinul părinților.
Am noroc cu domnul profesor Ovidiu Pârjol pentru că el știe cum să mă ia, când mai tare, când mai încet.
Mona Dan, mama băiatului: ”Este destul de greu să ai o pianină acasă, a ta personală, atât din punct de vedere financiar, fiind destul de scumpă cât și din punct de vedere al spațiului. Dar dacă vrei să faci performanță sau să profesezi în acest domeniu, este absut necesară”.
”Majoritatea elevilor bănuiesc (nu am cum să știu, decontul îl vom putea evalua mai sigur după o anumită detașare în timp) că au avut o scădere a rezultatelor învățării în noul mediu online.
E de așteptat pentru că ar fi o listă imensă de motive perfect legitime pentru a justifica această tendință. Așadar nu m-aș fi putut supăra prea tare dacă și cu Alex s-ar fi întâmplat astfel.
E crucial să înțelegem că nu ne putem plânge de copii, întotdeauna pentru eșecul unui copil vina este a adulților. Ne putem plânge între noi, profesorii de părinți și părinții de profesori, restul este, cred, sub demnitatea unui adult.
Alex însă a progresat online într-un ritm mai rapid decât offline. Explicația? Foarte simplă. Pentru a desfășura o oră de pian online cu elevi mai mici e de mare folos asistența părinților. Se poate și fără dar e mult mai greu.
Camera telefonului trebuie destul de des mutată de pe elevul în fața claviaturii pe partitură și înapoi pentru că unele detalii din partitură trebuie să mi le poată arăta elevul cu mâna lui pe partitură pentru a mă convinge că a înțeles despre ce vorbim. Ăsta e doar unul dintre multele „detalii tehnice“ ale orei de pian online.
Nu e ușor, dar nici imposibil nu e. Știți gluma aceea „de sezon pandemic“ care sună cam așa: „Mulți părinți o iau razna în perioada asta, în casă cu copiii lor. Sunt obligați să suporte educația pe care le-au dat-o…“. Nu a fost chiar așa cu părinții lui Alex, dar au fost nevoiți să asiste la ora de pian. Au înțeles măcar parțial pe ce insist și prin urmare l-au supravegheat altfel în timpul studiului individual din fiecare zi.
Au contat enorm și privirile mamei din spatele camerei. Nu le vedeam, dar le intuiam din reacția lui Alex.
Răbdarea mamei a fost pusă la încercare mai mult decât a mea și astfel s-a mai întâmplat ceva bun în tot răul pandemiei: au înțeles mai bine și părinții cât de greu e să cânți la pian și ce presupune mai exact asimilarea unei lucrări muzicale.
Să ne înțelegem: întotdeauna voi prefera ora offline. Se pierde mult, în multe sensuri, când desfășori ora online. Ora online este pentru mine învățământ „pe modul avarie“. Dar nu e imposibil.
Însă Alex este unul din fericiții elevi cu acces la tehnologie și internet, cu părinți care îi pot acorda mult timp pentru a-l asista și supraveghea, cu o curte în care să se poată juca în aer liber pentru a compensa măcar un pic expunerea zilnică pentru mai multe ore la un ecran.
Mă miră ipocrizia cu care s-a schimbat instant percepția lucrurilor: până acum ecranul era o plagă în creșterea sănătoasă a copilului, iar acum expunerea susținută și îndelungată la el este „noua normalitate“…
La ora de pian măcar nu e expus la ecran, elevul cântă, deci e cu ochii în partitură sau pe claviatură. Sunt liniștit măcar în acest sens. Despre viteza internetului în 2020 nu vreau să încep să vorbesc pentru că nu mai termin. Oare cum își imaginează cineva că avem, realist, destulă viteză și lățime de bandă pentru a garanta online dreptul constituțional al fiecăruia la educație? De aceea insist pe faptul că Alex este un caz excepțional.
Mă bucur nespus că am reușit împreună cu Alex și părinții lui (cărora nu le pot mulțumi destul pentru cum s-au implicat) să scoatem tot ce e mai bun dintr-o situație extrem de rea în atât de multe sensuri.
Bucuria lui Alex de a cânta la pian face parte dintr-un alt ordin de existență, mult deasupra virusului și a întregii crize pe care a generat-o. Această bucurie a muzicii mă ține și pe mine în viață și este încă și mai deplină când văd că mai reușesc din când în când să-i mai „virusez“ și pe alții, mici sau mari”.
Urmăriți Alba24.ro și pe Google News