VIDEO: Cum a început Revoluția la Cugir cel mai supravegheat oraș de Securitate din Alba. Mărturii în premieră despre 21 decembrie

Cum a început revoluția la Cugir, cel mai supravegheat oraș de Securitate din Alba. În seara de 21 decembrie 1989 în jurul secției de Miliție din Cugir se dezlănțuia iadul. Zece oameni sunt omorâți, iar 70 răniți, din care unii grav. 

Doi milițieni sunt uciși într-un mod barbar, iar trupurile lor batjocorite în detalii greu de descris în cuvinte. Cugirul avea să fie primul oraș liber din Alba, în timpul Revoluției din 1989. 

Însă cum a început totul? Care au fost primele mișcări ale oamenilor din Cugir și de la ce a pornit ”scânteia revoluției” în orașul controlat în totalitate de Securitate. Reporterii alba24.ro au mers pe străzile din Cugir, la 36 de ani de la Revoluție, alături de trei revoluționari ai orașului: Ioan Groza, Dorel Culda și Gheorghe Glogovețan. Cei trei au fost împușcați în fața Miliției din oraș. Culda și Glogovețan în cap, iar Groza în umăr. 

Culda și Groza au fost cei care au cărat steagul Revoluției, pe străzile din oraș.

La 36 de ani de la Revoluție, reporterul alba24.ro Cristian Panu le-a ascultat declarațiile date în premieră despre primele ore ale Revoluției, înainte ca Iadul să înceapă în secția de miliție.

Zvonul că trei studenți ar fi închiși în beciul miliției

Totul a pornit în dimineața zilei de 21 decembrie, pe secția de Sculărie, a ”fabricii de jos”, adică la Fabrica de Arme Cugir. Acolo mai mulți muncitori au început să vorbească despre ce se întâmpla la Timișoara, cine era cei care scandau împotriva regimului pe malul Begăi. Aceștia știau au aflat ce se întâmplă de la mai mulți studenți care s-au întors de la Timișoara, la Cugir, și le-au povestit muncitorilor.

Apoi zvonurile că trei dintre studenți au fost arestați s-au răspândit printre muncitorii secției Sculărie. La un moment dat, în jurul orei 10.00, se trag sirenele în sculărie, iar muncitorii pleacă pe toate secțiile fabricii.

Aceștia trec pe la secțiile: Pavilion Comercial, Secția Prototipuri, Fabrica de produse tehnice, Turnătoria de fontă, Secția M.U. Montaj, Bobinaj, Mecano-Energetic III, Mecanică IV, Mecanică II și Mecanică VIII, Mașini-Unelte,Cuplaje și Turnătorie de precizie, cerându-le angajaţilor de acolo să li se alăture. Lucru care se și întâmplă.

În scurt timp sute de muncitori pleacă din Fabrica de Arme și încep să mărșăluiască pe străzi.

Dorel Culda se alătură muncitorilor

Coloana de manifestanți trece prin zona pieței, unde se afla și Dorel Culda, care trebuia să intre în schimbul doi la fabrică. Acesta este momentul când Dorel Culda ia steagul revoluției.

”Eram un puști de 21-22 de ani, aveam încă 22 de ani. L-am luat și am mers în fruntea manifestanților, fără frică”, a spus acesta

O oprire a manifestanților a fost la primărie. A fost momentul în care au vrut să discute cu primarul, dar acesta era deja fugit din locație. Mai exact au vrut să îi ceară primarului să îi elibereze pe cei trei.

”N-am mai găsit pe nimeni. Primăria era goală, erau doar soldații”, a mai declarat Culda.

Coloana pleacă spre ”Fabrica de Sus”: Se alegea praful de tot Cugirul

Muncitorii din fabrica de jos au plecat spre fabrica de sus pentru a-i lua pe colegii lor în marș.

Culda spune că a fost un moment destul de tensionat, deoarece în uzină erau mii de butoaie cu pulbere și praf de pușcă.

”O singură țigară aprinsă putea provoca un dezastru. Când am ajuns la poartă, în zona unde era pulberea și se făcea muniția și cartușele, fiindcă erau și fumători printre ei, am reușit să întoarcem toată coloana ca să nu intre în zonă. Dacă intrau cu țigări acolo, se alegea praful de tot Cugirul.

Atunci era praf de pușcă și muniție, nu ca acum. Și am întors înapoi”, a spus Dorel Culda.

Mai exact, intrarea în IMC II, coloana manifestanţilor parcurge traseul secţiilor Mecanica V, Mecanică VII, Mecano-Energetic II, Mecanica VI, pavilionul tehnic şi administrativ, manifestanții cerându-le colegiilor lor să li se alăture.

Ieșirea din fabircă coincide cu ajungerea trenului de navetiști Cugireana.

Ioan Groza se alătură protestului

Din trenul Cugireana coboară restul muncitorilor. Printre ei se afla și Ioan Groza. Mulțimea mii de muncitori și locuitori ai orașului se îndreaptă către fântâna arteziană din fața fabricii de armament.

Ajunși acolo, toți muncitorii fac o horă în mijlocul străzii. Erau ultimele momente de liniște din Cugir, înainte de pornirea iadului. Este și momentul în care Groza ia steagul de la Culda și continuă să îl țină pe timpul manifestării.

Sediul Consiliului Popular este luat cu asalt

Sediul Consiliului Popular este luat cu asalt de manifestanţi la ora 16.00 , lozincile „Trăiască RSR” sunt aruncate de pe faţada clădirii, iar sediul este incendiat.

Pompierii militari, două maşini din Orăştie şi două din Alba Iulia, nu pot interveni. Abia în jurul orei 24.00, focul este stins.

Coloana merge spre miliție

Între timp, în jurul orei 17.30, coloana de manifestanți ajunge în fața sediului miliției. Muncitorii și locuitorii orașului cer să intre în arestul miliției pentru a vedea dacă cei trei studenți sunt arestați sau nu.

Se dezlănțuie iadul la Cugir

Comandantul Miliției, Valentin Pop, care deținea funcția de doar 6 luni nu le oferă accesul acestora. Atunci încep primele momente tensionate.

Manifestanții încep să arunce cu pietre și lemne înspre sediul poliției. Pop și mai mulți milițieni se blochează în sediu. Parte din ei deschid trag focuri de avertisment în plan vertical, dar mulțimea, se revoltă și mai tare și apar primele sticlele incendiare.

Mulțimea începe să arunce cu sticle incendiare. Persoane neidentificate au tăiat legăturile telefonice şi au întrerupt alimentarea cu energie electrică a clădirii.

Culda, Groza și Glogvețan sunt împușcați în diferite locații, în jurul miliției și sunt transportați la spital.

Milițienii se retrag la etajul I, dar mulțimea forțează uşile de la intrare au fost forţate şi, pentru a da o mai mare putere focului, persoane au vărsat un bidon de aproximativ 50 litri plin cu toluen, toate acestea în scopul de a determina pe cei care se refugiaseră la etaj, datorită căldurii şi gazelor toxice emanate, să părăsească clădirea.

Pop Valentin și Staicu Ilie sar pe geam pentru a se salva.

Orori în timpul Revoluției la Cugir

Pop Valentin, după ce a ieşit pe fereastră, a sărit pe o platformă amplasată deasupra sălii de aşteptare şi, în faţa atacatorilor, a aruncat pe platformă pistolul mitralieră pentru a demonstra că nu are intenţii agresive.

În momentul în care acesta a coborât în curte, a fost lovit de mai mulți protestatari apoi după  a căzut la pământ, cât încă mai trăia, corpul a fost stropit cu benzină şi incendiat. Staicu, sare și el pe platformă, iar apoi în curte. Când a aterizat pe pământ a fost lovit cu o secure în cap, iar după ce corpul a lovit pământul a fost lovit în repetate rânduri cu securea până când a fost ucis.  De asemenea și cadavrul său a fost incendiat.

Ce a urmat este greu de descris în cuvinte: Organele genitale ale acestora sunt tăiate, trupurile profanate, iar unul dintre manifestanți, Popa Alexandru mănâncă urechea unuia dintre milițieni. În capul comandantului miliției este înfipt un steag.

Condamnări printre revoluționari

Abia în 2002, patru dintre revoluționarii care au comis crimele au fost condamnați: Sivera Dumitru, Carica Adrian, Mihu Aurel şi Muntean Petru, au fost condamnați la pedepse cuprinse între zece și 13 ani de închisoare.

Cel care a mușcat din urechea milițianului, Popa Alexandru, s-a sinucis in 1993.

Cugirul cel mai supravegheat oraș de Securitate din Alba

Cugirul în perioada comunistă era cel mai supravegheat și controlat oraș din Alba dat find faptul că în oraș funcționau cele două fabrici de armament și muniție.

Mai mult de atât, pe unele hărți Cugirul nu era trecut. De asemenea, la intrarea în oraș, era un semn cu ”fotografiatul intezis”. Se spune că în gara CFR din Cugir erau persoane care îi filau pe cei care coborau din trenuri.

Fostul dictator și președinte al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, a vizitat de mai multe ori orașul Cugir: prima dată în anul 1972, iar a doua oară în 1974. A treia vizită și ultima a lui Nicolae Ceaușescu, la Cugir, are loc în anul 1984.

În perioada comunistă, toți cei care intrau și ieșeau din oraș erau controlați, iar legenda spune că în oraș se putea intra doar cu permis special.

Atunci, Cugirul avea 31.100 de locuitori, cei mai mulți veniți să muncească la cele două fabrici existente în oraș.

Cugirul era o localitate urbană prosperă, cu cartiere de locuințe însumând 5.800 de apartamente, dar și spații comerciale pe 11.500 metri pătrați.

Viața socială gravita în jurul celor două fabrici (Întreprinderea Mecanică Cugir I și Întreprinderea Mecanică Cugir II ). Cele doi coloși industriali aveau, în decembrie 1989, 18.760 de angajați.

Cele două întreprinderi erau structurate pe ramuri de producție: Produse Tehnice, Șecția Mașini – Unelte, Fabrica de Mașini – Electrocasnice, Fabrica de Produse Speciale (Fabrica de "sus"), Compartimentele de Cercetare, proiectare, Direcția Comercială și cea Economică.