VIDEO REPORTAJ: ”Înmormântarea Fărşangului” la Rimetea. Ziua în care iarna, gândurile rele și disputele din comună se îngroapă

De mai bine de 300 de ani, iarna, gândurile rele, și cam tot ce a fost rău în comună se îngroapă la Rimetea, în a treia zi de primăvară. 

Este vorba despre o tradiție străveche, despre „Înmormântarea Fărşangului”. Este ziua în care regulile dispar din comună și fiecare devine un personaj din viața de zi cu zi. 

Este și ultima zi în care tinerii mai mai pot petrecere până după terminarea postului Paștelui. 

Obiceiul străvechi este dus mai departe an de an de băieții neînsurați ai comunei. Doar ei au voie să participe la alai. Pentru o zi se îmbracă în ce vor: preoți, diaconi, polițiști, mieasă și mire, draci, clovni sau cerșetori.

Ei sunt cei care duc la groapă sicriul, ei merg cu ”Fărșanagul” pe ultimul lui drum în acest an.

În alai, un măgar trage pe ulițele satului un sicriu alb în care stau înmormântate toate relele de peste an. Bocitoarele două la număr stau în spatele sicriului și îl plâng.

Pe lângă alai tineri îmbrăcați în haine populare specifice zonei pocnesc din bici pentru a speria duhurile rele. Cei mici aleargă din poarta în poartă și primesc daruri de la săteni.

Ulițele comunei sunt pline ochi de localnici sau oameni veniți din alte zone pentru a asista la eveniment. Automat dacă te afli în primele rânduri vei fi uns pe frunte cu diverse culori pentru a fi protejat de cele rele.

Ce înseamnă Fărșanagul și ce se ”îngroapă”

Fărşangul în sine înseamnă perioada de distracţie, de la Bobotează până la prinderea postului Paştelui, în care băieţii se duceau la fete, le făceau curte şi petreceau.

Îmnormântarea Fărşangului înseamnă terminarea acestei perioade şi semnifică trecerea de la rău la bine, de la iarnă la primăvară.

De aceea, odată cu înmormântarea Făşangului se îngroapă şi anul vechi – privit din punct de vedere agrar, nu calendaristic – cu toate relele sale şi se lasă locul pentru noul an care trebuie să fie mai bun decât precedentul.

În carul mortuar se află păpuşa Dome, ce închipuie Fărşangul, ce trebuie îngropat.

Tradiţia spune că mascaţii nu au voie să comunice întrei ei, decât prin pantomimă. Şi, asta pentru a nu fi recunoscuţi de localnici. Drept răsplată plecau acasă cu cârnaţi, mere, nuci, vin şi ţuică.

După ce alaiul trece pe toate uliţele satului, flăcăul care joacă rolul preotului citeşte la izvorul din mijlocul comunei un fel de analiză a necazurilor şi bucuriillor din anul care a trecut.

Sicriul în care este închisă simbolic iarna este distrus de flăcăii satului cu bâtele, ca mod de alungare a duhurilor rele, de îngropare a anului vechi,  lăsând libertate renaşterii lumii în primăvară.

Obiceiul se încheie seara cu un spectacol la căminul cultural din sat.

Un video reportaj de Daniel Bloss.