VIDEO: Sidonia Nicola, noul șef ATI la Spitalul Județean Alba, după revocarea lui Ionel Mucea. Firul scandalului, povestit de managerul spitalului

Condoleante doamna , aveti perfecta dreptate . In spitalul din Alba Iulia sunt , ca peste tot , oameni si oameni .

Interesant ce prevede Art.4 din Legea nr.1284/2012. In ultimii 3 ani am frecventat des mai multe sectii ale Spitalului Judetean Alba. La fel ca majoritatea celor ce trec pragul acestuia, nu din placere ci datorita faptului ca parintii mei, oameni in varsta de 78 ani mama si 83 ani tata- acum 3 ani, dupa o viata in care au muncit pe branci si au facut fiecarui copil cate o casa pe bani cinstiti, punand fiecare banut de-o parte, s-au imbolnavit si ei, ca tot omu. Singura sectie in care am intampinat probleme a fost sectia ATI. Atunci cand mama mea era pe patul de moarte si acuza dureri ingrozitoare, din cauza ca medicul de familie care nu locuieste in sat ne-a spus ca e normal sa ai astfel de dureri, ne-am simtit obligati sa apelam la o unitate spitaliceasca (bineinteles cu acordul dumneaei) doar pentru a-i face niste calmante pentru a-i face mai usoara trecerea pe cealalta lume. Culmea e ca in urma cu 50 de ani, mama mea a stat la capataiul socrului ei bolnav de cancer si moasa din sat mergea din ora in ora si ii administra calmante. Dorinta ei a fost sa moara in casa si in patul ei si e adevarat ca am adus-o la spital intr-o stare grava si nu pentru a o salva ca era paralizata in urma unui accident vascular, de 6 luni si nu isi mai dorea sa traiasca in starea in care se afla inca de pe atunci, ci pur si simplu pentru a-i calma durerile. A fost tinuta la urgenta mai multe ore, ceea ce nu mi s-a parut iesit din comun pentru ca a fost nevoie sa fie vazuta de mai multi medici, dupa care un medic cu suflet care a inteles situatia a internat-o la cardiologie, ramanand cu ea nepoata pe timpul noptii. Datorita starii grave in care se afla a fost mutata la ATI si acolo a inceput cosmarul vietii mele. A stat acolo 3 zile in care am vizitat-o cat ni s-a dat voie, iar in ultima, am fost sunata de medicul de garda, un adevarat medic pe care am avut ocazia sa il cunosc si cu o luna inainte, cand tatal meu a suferit o interventie chirurgicala. Auzisem ca e o persoana demna, cu suflet, iar faptul ca m-a sunat sa imi aduca la cunostinta faptul ca starea mamei mele s-a agravat si ca pot merge sa o vad, mi-a confirmat acest lucru. Am ajuns imediat, ca ma aflam deja in drum spre spital si acest OM a luat un scaun, l-a pus la capataiul mamei mele si a spus sa iau loc, dupa care domnia sa a plecat la o interventie chirurgicala si dupa cateva minute a venit langa mine o d-soara asistenta care mi-a cerut sa parasesc sectia ca nu am voie sa stau acolo, dupa care a mai venit inca una. Le-am spus ca d-nul doctor mi-a dat voie si ca starea mamei este grava, la care ultima venita a inceput sa urle in gura mare si sa spuna ca toti pacientii din acea incapere sunt grav bolnavi si ca vor muri. Oare chiar asa e? si tata fusese acolo, si totusi traia. Deasemenea, au mai spus ca daca vreau ca pana la ora 22 sa mai intru, sa am grija cum vorbesc. Am iesit afara, pe hol si m-am gandit ca mama mea se afla pe mana lor si poate nici macar ceea ce ne-am dorit aducand-o la spital nu ii mai pot acorda, m-a determinat sa imi cer scuze si sa le relatez situatia in care ma aflam. De cand mama paralizase (6 luni) tatal meu a suferit 3 interventii chirurgicale grave, de fiecare data fiind nevoie sa il ingrijesc ca pe un copil pana l-am pus pe picioare si mai aveam si un copil de 2 ani pe care il alaptam. Am uitat sa specific faptul ca langa patul in care se afla mama, se afla mama unui medic din spital, langa care statea aproape tot timpul o persoana. Mama mea a vazut-o si i-am explicat care e situatia si anume ca nu avem voie sa stam langa ea iar doamna are copilul medic si nu am spus-o din rautate ci doar sa inteleaga. Biata femeie muribunda m-a auzit si a spus suparata: "Doamna!!!". Dansa putea vorbi, mama mea nu, doar ma privea. Mi-am cerut scuze si i-am spus ca doar ii explicam mamei situatia. Dupa ce mi-am cerut scuze au spus sa stau linistita ca au numarul meu de telefon si daca starea se agraveaza ma anunta, de parca nu de aceea am fost chemata. Am mai stat putin langa mama, timp in care s-au adunat o gramada de asistente la o masa si au inceput sa schimbe impresii din concedii, razand in gura mare, fara sa se gandeasca ca persoanele pe care le asistau aveau nevoie de liniste. De exemplu, mama mea nu a fost niciodata intr-un concediu. A facut sacrificii o viata intreaga pentru copii ei. Am plecat acasa, iar dimineata la prima ora am fost anuntata ca mama murise. Cand am mers sa solicit certificatul de deces Dumnezeu mi-a scos-o in cale pe cea mai inversunata dintre ele, care se afla acolo pentru obtinerea pasaportului pentru a merge in concediul despre care discuta inainte cu o zi. I-am spus ca sigur mama mea mi-a scos-o in cale si i-am sugerat sa nu mai repete aceasta greseala niciodata, dupa care a inceput sa ma ameninte ca sotul ei este avocat si o sa vad eu ce patesc. De cate ori ieseam in oras vreo 2-3 luni dupa moartea mamei ma intalneam de fiecare data cu cate una dintre cele doua asistente. Am fost si voi ramane marcata pe viata de acest incident. Am vrut sa fac public de multe ori acest caz dar imi era teama ca ii voi face rau acelui medic, crezand ca a incalcat anumite reguli, insa acum consider ca e momentul sa ma eliberez de acest cosmar pentru mama mea care a fost asemeni acestuia. Un om frumos, bland, intelept, harnic, care a muncit toata viata pentru a le asigura copiilor si nepotilor o viata lipsita de griji. Cate persoane care au fost intreaga lor viata demne ajung pe un pat de spital, poate ca si mama, doar inainte de moarte si in loc sa primeasca o vorba buna si un simplu zambet sincer, din partea personalului medical, sunt tratati cu indiferenta. Ceea ce trebuia sa stie aceste domnisoare nu se invata la scoala sanitara ci in cei 7 ani de acasa, si anume sa respecti persoanele cu care intri in contact oriunde te-ai afla, cu atat mai mult cu cat acesti bieti oameni mai au putin de trait si ele sunt ultimele persoane pe care le vad, in majoritatea cazurilor. Ma intreb ce o fi fost in sufletul mamei mele simtind acele dureri care in urma cu 50 de ani se diminuau datorita unei simple injectii administrate de o moasa iar acum dupa cinci decenii a ajuns sa fie internata intr-un spital pentru ca medicul de familie considera ca nici macar atat nu merita un pacient.

Analizati Putin începutul si va dati seama cata minciuna exista când reporterl pronunta cuvântul primar. Privirea de multe ori spre stânga, jucatul mâinilor cu obiectele de pe masa si evitarea discutiei ochi in ochi cu reporterii. Pe mine unul m-ati convins ca mintiti!