VIDEO: ”Zarca Aiudului”, locul în care sute de deținuți politici au murit în comunism. Lecție dură de istorie cu preotul Soponaru

Penitenciarul de Maximă Siguranță Aiud are o istorie neagră, dureroasă și plină de suferință. Este vorba despre perioada din regimul comunist când sute de dețiunuți politici au murit în condiții inumane, chinuți, bătuți până aproape de moarte și batjocoriți. 

Sute de avocaţi, arhitecţi, comercianţi, farmacişti, medici, ingineri, învăţători, profesori, preoţi, scriitori, subofiţeri, ziarişti, dar și toţi cei care erau bancheri, chiaburi, moşieri, industriaşi şi diverşi patroni, sau simpli țărani care lucrau cu greu pământul au fost închiși în ”Zarca Aiudului”.

Mulți au murit în chinuri groaznice și au fost aruncați în gropi comune, săpate chiar de alți dețiuni. Un pasaj atât de dur din istoria închisorii Aiudului presărat cu mărturii ale deținuților care spuneau că din gropile comune cu cadavre care erau săpate seara, până dimineața câinii din zonă plecau cu bucăți din trupuri.

Anii au trecut, dar istoria a rămas și trebuie spusă. Preotul închisorii din Aiud, Marius Soponaru, a studiat și știe istoria și suferința celor ce au decedat între pereții reci ai închisorii din Aiud, în perioada comunismului.

Acesta a ținut pentru reporterii alba24.ro o scurtă lecție de istorie legată de ”Zarca Aiudului” și de cei care și-au găsit sfârșitul între pereții închisorii. Explicațiile oferite de preotul Soponaru pot fi văzute în video-ul de mai sus.

Ce a fost Zarca Aiudului

Penitenciarul de la Aiud a fost în perioada regimului comunist unul din locurile în care insalubritatea, frigul, foamea sau lipsa asistenţei medicale au condus la numeroase decese sau îmbolnăviri grave. În plus, „Zarca” Aiudului (corpul vechi si izolat, „carceră“ în maghiară) „oferea” condiţii şi mai grele celor care refuzau, la începutul anilor 1960, să se încadreze în procesul cunoscut sub denumirea de „reeducare târzie”. Era categoria de persoane considerate periculoase de către administraţie.

În primavara anului 1948, odată cu instalarea la putere a comuniştilor, se va instaura un regim crunt de exterminare. Valurile imense de arestări vor umple închisorile din întreaga ţară. „Deţinutul intrat pe poarta Aiudului începând cu 1948 era supus unui ritual umilitor al numărării, identificarii, percheziţiei, confiscărilor.

Nou-sosiţii erau cazaţi temporar pe sectii, apoi repartizaţi, dupa situaţie, condamnare sau antecedente, pe Celular, în Zarca sau la izolare. Mărturiile foştilor detinuti politici amintesc cum zilnic, în perioada 1949-1951, 6-7 trupuri neînsufletite ieşeau pe poarta închisorii pentru a fi îngropate pe Râpa Robilor“, se arată într-un istoric al închisorii postat pe martiriaiud.ro.

În închisoarea de la Aiud au fost găzduiţi legionari, criminali de război, intelectuali (avocaţi, arhitecţi, comercianţi, farmacişti, medici, ingineri, profesori, preoţi, scriitori, subofiţeri, ziarişti), precum şi pe toţi cei care fuseseră bancheri, chiaburi, moşieri, industriaşi şi diverşi patroni. Mărturii grăitoare ale celor care şi-au petrecut tinereţea în spatele gratiilor în Cetatea Aiudului apar în cartea „Aiudule, Aiudule“, apărută la Cluj Napoca în 2011.