Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Holocaustului: 27 ianuarie. Două povești sfâșietoare

Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Holocaustului este marcată în fiecare an pe 27 ianuarie.

Această zi a fost stabilită de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în anul 2005 pentru a onora memoria celor aproximativ 6 milioane de evrei care și-au pierdut viața în Holocaust, alături de alte grupuri persecutate de regimul nazist, precum romii, persoanele cu dizabilități, prizonierii politici și minoritățile sexuale.

Data de 27 ianuarie 1945 marchează ziua în care armata sovietică a eliberat lagărul de concentrare și exterminare Auschwitz-Birkenau din Polonia, cel mai mare lagăr nazist, un simbol al atrocităților comise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Povestea femeii din Alba, care a supraviețuit lagărului de concentrare

Irina Berenstein şi-a văzut părinţii, bunicii şi şapte fraţi intrând pe uşa camerei de gazare de la Auschwitz.

Fiică a unui bijutier, Irina, născută Aron, originară din Alba Iulia, a fost deportată la vârsta de 20 de ani, în martie 1944. A scăpat ca prin minune.

11 oameni dragi şi-a pierdut Irina, în lagărul de la Auschwitz, între care şi şase fraţi, cu vârste între 10 şi 17 ani.

„Tatăl meu, bijutier iscusit-de fapt, am fost o familie de bijutieri, avea o prăvălie în Alba Iulia. Pe când aveam 5 ani, am rămas orfană de mamă.

Citește aici povestea ei 27 ianuarie: Ziua Victimelor Holocaustului. Povestea sfâșietoare a femeii din Alba, care a supraviețuit lagărului de la Auschwitz

După evrei, Martorii lui Iehova au constituit al doilea cel mai persecutat grup în timpul Holocaustului, potrivit unui comunicat transmis de organizație, către Alba24.

Profesorul Detlef Garbe, fost director al Muzeului Lagărului de Concentrare de la Neuengamme, a spus: „Martorii lui Iehova sunt printre așa-zisele victime uitate ale regimului nazist. Timp de decenii, aceștia au fost ignorați… în ciuda faptului că un număr considerabil de Martori ai lui Iehova au fost persecutați și uciși”.

27 ianuarie: Eliberarea Lagărului de la Auschwitz. Imaginea pură a inocenței, într-o poză care a șocat lumea

Martorii au fost persecutați pentru că au refuzat să susțină militar nazismul și ideologia urii promovată de acesta.

Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Holocaustului: Povestea unei fotografii simbol care a înlăcrimat lumea întreagă

 

O poveste tristă este dată de această fotografie îl arată Istvan Reiner, în vârstă de 3-4 ani, din Miskolc, Ungaria, luat din ghetou înainte de a fi deportat în lagărul de moarte de la Auschwitz.

A murit în camera de gazare în 1944, la câteva zile după fotografie.

⁣⁣În momentul în care fotografia a fost făcută, el nu știa încă ce soartă îl aștepta; a pozat fericit pentru aparatul foto, așa cum ar face orice băiat de vârsta lui.

Zâmbetul lui va aminti pentru totdeauna lumii, cum arată imaginea pură a inocenței.

Micuțul Istvan a fost de alfel inspirația lui Roberto Benigni în extraordinarul său film ”La vita e bella” din 1997.

Vezi și VIDEO: Secretele cimitirului evreiesc din Alba Iulia. Povestea unui obiectiv turistic pe care nu îl vizitează nimeni

Generațiile mai tinere știu puțin despre ce s-a întâmplat acolo, iar valul de negaționiști ai Holocaustului crește de la un an la celălalt.

Cunoscut drept cel mai mare lagăr de exterminare nazist, Auschwitz a devenit locul de implementare a soluției finale, adică genocidul.

De unde vine cuvântul Holocaust

Cuvântul holocaust era folosit din secolul al XVII-lea pentru a denumi moartea violentă a unui număr mare de oameni.

Spre deosebire de cuvântul masacru, de origine latină („ucidere în masă de oameni de către alți oameni”), cuvântul holocaust se putea referi și la dezastre sau catastrofe.

Winston Churchill, de exemplu, l-a folosit înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, iar alții îl folosesc pentru a descrie Genocidul armean din Primul Război Mondial.

Din anii 1950, utilizarea sa a fost restrânsă și este folosită astăzi doar cu referire la masacrarea evreilor de către naziști în ajunul și în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.

Cuvântul biblic „șoa”, cu sensul de „calamitate” a devenit termenul standard în ebraică pentru holocaust încă din anii 1940, în Ierusalim într-o carte numită Sho’at Yehudei Polin (Holocaustul evreilor din Polonia).

În primăvara anului 1942, istoricul Ben Zion Dinur (Dinaburg) din Ierusalim a folosit termenul șoa pentru a descrie exterminarea evreilor din Europa, denumind aceasta o catastrofă care simboliza situația unică a evreilor.

Începând din anii 1950, termenul „holocaust” se referă, de regulă, la genocidul evreilor.

Atrocitățile regimului nazist nu s-au limitat la evrei. Unii autori au folosit noțiunea holocaust în sens mai larg, pentru a descrie și alte acțiuni ale regimului nazist.

Acestea includ uciderea a aproximativ o jumătate de milion de romi, omorârea a milioane de prizonieri de război sovietici, precum și regimul de exterminare la care au fost supuse persoanele trimise la muncă forțată, homosexualii, persoanele handicapate fizic și/sau psihic, cetățeni polonezi și ai altor popoare slave, opozanți religioși (martori ai lui Iehova, prelați romano-catolici) și opozanți politici.

Însă majoritatea istoricilor nu includ aceste grupuri în definiția holocaustului, restrângând semantica acestui termen la genocidul evreilor, sau ceea ce naziștii au numit Soluția finală a problemei evreiești.

Sursă: TVR.ro, Facebook – WeRemember

Foto: United States Holocaust Memorial Museum, courtesy of John Kovacs, austchwitz.org