Ziua Muncii, sărbătorită în mai multe state europene și din afara bătrânului continent. Curiozităţi şi obiceiuri din lumea întreagă, de 1 Mai

În Germania, 1 mai este zi liberă. Se poartă la butonieră o panglică roșie, în amintirea lui 1 mai 1890, unde, în pofida interdicției manifestațiilor de către Sozialistengesetz, militanții Internaționalei au convenit să se întâlnească în parcuri purtând o astfel de panglică. Intrată în uitare în Germania de Vest, ea a fost mare sărbătoare în Republica Democrată Germană.

În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloanele de muncitori, în ținute festive, scandau, de Ziua Muncii, lozinci și purtau pancarte uriașe. După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte, delectându-se cu mici și bere. În 2003, pentru prima oară în istoria postdecembristă, o confederație sindicală (Blocul Național Sindical) a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere și muzică, pentru a serba acestă zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzațiile de simpatie pro-comunistă, amintirea propagandei PCR fiind încă vie în conștiința populației.

Ziua Muncii în ţări ca Australia, Elveția și Statele Unite nu este o sărbătoare oficială.

Ziua Muncii în Tridinad Tobago se sărbătoreşte pe 19 iunie.

De Ziua Muncii, muncitorii din toată lumea se unesc pe 1 Mai în protestul lor la adresa exploatării, însă o fac diferit, în funcţie de tradiţiile specifice mişcărilor muncitoreşti naţionale.

În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să ducă tradiția unei mișcării muncitorești internaționale, apărută sub egida celei de-a doua Internaționale. De asemenea, și naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiții. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunității naționale germane, promițându-se construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc.

În Uniunea Sovietică, prima paradă de 1 Mai a avut loc în 1917, în Piaţa Roşie. În acest spaţiu public, după construcţia Mausoleului lui Lenin în 1924, sute de mii de muncitori, ţărani şi soldaţi ruşi vor comemora, vreme de peste opt decenii, în fiecare an, Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie

În 1958, în Statele Unite, preşedintele Dwight D. Eisenhower a decis ca de 1 Mai să se sărbătorească Ziua Fidelităţii faţă de tradiţia libertăţii americane. Gestul preşedintelui a avut scopul de a evita suprapunerea festivităţilor muncitorilor americani cu cele din ţările comuniste. În Statele Unite, Ziua Muncitorilor este sărbătorită în prima zi de luni din septembrie. Cu toate acestea, semnificaţia primară a evenimentului nu a fost uitată. În 2006, spre exemplu, muncitorii mexicani imigranţi au ales 1 Mai pentru a declanşa un boicot general cu scopul de a modifica radical legislaţia muncii.

sursa: realitatea.net