10 septembrie: 148 de ani de la moartea lui Avram Iancu. „Crăișorul munților”, cel mai mare erou al românilor din Transilvania

În 10 septembrie se împlinesc 148 de ani de la moartea lui Avram Iancu. La data de 10 septembrie 1872, a murit în localitatea Baia de Cris din Munții Apuseni, Avram Iancu conducătorul Revoluţiei de la 1848 din Transilvania.

Avram Iancu s-a născut în 1824, la Vidra de Sus. Din păcate, nu se cunoaște data exactă a nașterii sale. Se pare că s-ar fi născut în jurul datei de 20 iulie, „la coptul cireșelor”. El a fost avocat și un revoluționar pașoptist. De fapt, el a fost, în 1849, conducătorul Țării Moților, comandând armata românilor din Transilvania, aliată cu cea austriacă, împotriva trupelor lui Lajos Kossuth.

Familia Crăișorului Munților, avea o situație materială bună, Avram Iancu a urmat clasele elementare la Abrud, iar gimnaziul la Zlatna și la Liceul Piarist din Cluj. Mai târziu se va înscrie la Facultatea de Drept din Cluj, absolvind-o în anul 1845 cu calificativul “eminent”.

Cu toate acestea, cererea de practicant în avocatură îi va fi respinsă deoarece nu avea origini nobile, iar acest fapt îl face să se înscrie cancelarist la Curtea de Apel a Transilvaniei de la Târgu Mureș.

În preajma izbucnirii Revoluţiei de la 1848 din Transilvania, Avram Iancu făcea parte din elita intelectualităţii transilvănene care lupta pentru emancipare socială şi naţională a românilor. În timpul Revoluţiei de la 1848, a fost conducătorul moților din Munţii Apuseni, cu ajutorul cărora a organizat apărarea în acea zonă.

El a respins multe atacuri ale armatei maghiare care erau superioare atât ca număr cât şi ca armament, câștigându-şi astfel numele de “Crăișorul munţilor“.

Potrivit Wikipedia Avram Iancu a fost unul dintre inițiatorii și organizatorii adunărilor de la Blaj. Câțiva ani mai târziu, împăratul Franz Jozeph a venit în vizită în Transilvania.

La cererea lui Avram Iancu, împăratul a modificat traseul vizitei. A ajuns în Munții Apuseni, a prânzit la Găina, a trecut prin localitatea natală a lui Avram Iancu, Vidra, și a înnoptat în data de 21 iunie la Câmpeni.

Din păcate, Crăișorul s-a prezentat seara târziu la cartierul împăratului, după ce acesta se culcase, fiind obosit după călătorie. Nemulțumit că nu a fost primit pe loc în audiență, Avram Iancu a intrat în conflict cu șeful de cabinet al împăratului, motiv pentru care a fost dat afară de către jandarmi.

Ulterior, a refuzat categoric să primească decorația ce i-a fost acordată de către împăratul Franz Jozeph, pentru meritele sale din timpul luptelor contra revoluționarilor maghiari. (sursa: Wikipedia)

Dezamăgit de aceasta Avram Iancu se va îmbolnăvi, iar în dimineața zilei de 10 septembrie 1872, va fi găsit mort, pe prispa casei brutarului Ioan Stupină din Baia de Criș.

A fost înmormântat cu funeralii naționale la data 13 septembrie 1872 la Țebea și pentru a-i anunța moartea, moții au tras clopotele bisericilor din zonă, timp de trei zile și trei nopți, iar la înmormântarea ce a avut loc sub Gorunul lui Horea de la Țebea au participat mii de oameni pentru al jeli pe cel care a fost „ Crăișorul Munților”.

Trupul neînsuflețit al lui Avram Iancu a fost depus pe catafalc, în casa lui Ioan Simionașiu, asesor la sedria orfanală din Comitatul Zarand, acolo unde populația preponderent românească a decis să îl îngroape cu funeralii naționale.

Au fost trase clopotele în întreg Zarandul pentru ca lumea să afle trista veste. Niculae Stoica, un economist din Brad care a strâns peste 100 de cărți despre Avram Iancu, a povestit că la funeraliile Crăișorului s-a adunat lumea puhoi: „Au fost atâția români prezenți că autoritățile maghiare au devenit foarte îngrijorate.

S-au adunat la înmormântare prefecți și tribuni, printre care Axente Sever, Simion Balint, Clemente Aiudeanu, Nicolae Corcheș și alții”. Au fost să-l conducă pe ultimul drum 36 de preoți, în frunte cu protopopii ortodox și greco-catolic, Mihălțeanu și Balint. Cortegiul funerar s-a întins de la Baia de Criș la Țebea.

Cheltuielile de înmormântare au fost plătite de doi moți, care s-au dus la preotul ortodox și i-au dat banii, fără să spună cine sunt. Nici astăzi nu se știe numele lor. Avram Iancu a cerut, prin testament, ca bunurile sale să fie folosite ca să se înființeze o facultate de drept pentru români”. La înmormântarea lui Avram Iancu a fost adus un tricolor din Țara Românească, iar autoritățile de atunci au intrat în panică și au început să îi caute pe cei care au trecut steagul peste munți.

Peste ani, trei studenți români, Scurtu, Novacovici și Stere, au plătit greu pentru curajul pe care l-au avut, atunci când au depus o coroană la mormântul lui Avram Iancu. După gestul lor, cei trei au fost prinși de autorități și exmatriculați din toate școlile din Imperiu. Coroana este păstrată și astăzi în biserica de la Țebea.

Primul conducător al României care s-a închinat la mormântul lui Avram Iancu a fost regele Ferdinand, în 1924. Însoțit de regina Maria și de generalul Berthelot, Ferdinand a participat la serbările ce au avut loc la împlinirea a 100 de ani de la nașterea Crăișorului. Fiecare dintre ei a plantat câte un gorun.

surse: wikipedia.org, facebook/lectia de istorie