9 mai: Ziua Portului Tradițional din România. Costumele populare românești, parte a identității noastre

La 9 mai 2021 este sărbătorită Ziua Naţională a Portului Tradiţional din România.

Portul nostru popular s-a individualizat faţă de cel al vecinilor şi s-a diferenţiat în funcţie de zonă.

Cromatica s-a diferenţiat local pe categorii de vârstă şi zonal prin preferinţele pentru anumite tehnici, motive etc.

În următoarea etapă, materialele industriale au înlocuit textilele casnice. Piesele de influenţă urbană au apărut ca protectoare ale celor tradiţionale (bluza peste cămaşă, năframa în locul maramei albe), iar declinul portului tradiţional s-a accentuat în mai multe zone odată cu dezvoltarea economiei.

Cei înstăriţi au participat şi ei la acest declin, prin adoptarea costumului de la oraş.

Astăzi, costumul popular se mai poartă local, pentru valorificarea tradiţiilor artistice sau la evenimente şi sărbători, în regiuni ale ţării unde se mai păstreză datinile şi obiceiurile străvechi.

Citește și: FOTO-VIDEO: HARTA muzeelor și colecțiilor etnografice din județul Alba. Popasuri în istorie prin „case ale memoriei”

Caracteristicile portului românesc tradiţional

Costumul tradiţional românesc s-a purtat şi se mai poartă şi astăzi în unele părţi ale ţării, însă a fost supus evoluţiei continue datorită schimbărilor din societatea românească, convieţuirii cu alte etnii, legăturilor comerciale, vecinătăţii cu alte popoare.

Portul românesc este caracterizat prin unitate şi continuitate.

Unitatea este dată de trăsăturile portului din întreaga ţară, cum ar fi componenţa costumului, materia primă din care se confecţionau piesele de îmbrăcăminte, croiul, cromatica sau punctele de cusătură, iar continuitatea reprezintă drumul parcurs de-a lungul anilor.

Materia primă

Materia primă din care se confecţiona costumul tradiţional era lâna, cânepa, inul, bumbacul şi borangicul.

Cămăşile bărbăteşti şi femeieşti se croiau din pânză de cânepă, in sau bumbac ţesută în două iţe, iar fotele, vâlnicele sau pestemanele în Vlaşca, zăvelcile sau prestelcile în Oltenia, catrinţele, zadiile, iţarii se croiau din pânză de lână ţesută în două sau în patru iţe.

Pânza ţesută în două iţe avea firul mai gros în Transilvania, Moldova, Muscel şi Vlaşca, deoarece motivele cusute în aceste zone erau bogate, robuste, cu firul buclat, iar pânza ţesută în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea era mai rară, cu firul bine răsucit.

Croiul

Croiul simplu din patru foi drepte sau patru stani al cămăşii drepte, fără nici un fel de răscroială, avea rostul de a nu se pierde nici un petec de pânză.

Broderiile

Broderiile care ornamentează obiectele de port popular contribuie la păstrarea unităţii portului. Ele erau create de ţărancă care se inspira din mediul înconjurător, din viaţa de zi cu zi.

Esenţial era modul în care ornamentul era dispus pe albul pânzei, oferind astfel un echilibru între diferitele câmpuri ornamentale, un bun gust estetic.

Cromatica

Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic.

Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante.

Punctele de cusătură de bază care s-au folosit şi se folosesc în întreaga ţară sunt punctul în urma acului, punctul înaintea acului, tighelul, cruciuliţa, punctul la un fir. Fiecare zonă etnografică are puncte specifice, în afara punctelor de bază, cum ar fi: ciocănelele în Sibiu, brânelele şi brăduţii în Transilvania, Argeş, Vlaşca, nemţoanele în Banat şi Maramureş, punctul aţeşte în Hunedoara, butucul de Buzău, punctul în scăriţă pe dos de Olt.

Firele cu care erau ornamentate piesele de costum sunt lâna, borangicul, arniciurile sau mulineurile de mai târziu, mătasea vegetală.

Cum s-a ajuns la această zi

Camera Deputaţilor, for decizional, a adoptat la 22 aprilie 2015 propunerea legislativă privind instituirea acestei zile, respectiv Legea 102/2015, publicată în Monitorul Oficial la 13 mai 2015, care prevede ca această zi să ofere cadrul pentru organizarea de evenimente cultural-artistice, sociale şi educative, prin care să „se evidenţieze valorile inestimabile pe care le reprezintă costumele tradiţionale specifice fiecărei zone”.

Organizarea activităţilor desfăşurate cu prilejul acestei sărbători urmează a fi susţinută din punct de vedere material, financiar şi logistic, de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi de către serviciile publice din subordinea acestora, cu atribuţii în domeniile educaţiei, culturii, cercetării, turismului, protecţiei mediului, sănătăţii şi finanţelor.

Pot fi instituite distincţii specifice, spre a fi acordate persoanelor cu merite deosebite în promovarea tradiţiilor populare.

Institutul Cultural Român şi Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni pot susţine financiar şi logistic dezvoltarea unor programe culturale sau multiculturale specifice acestei zile.

La organizarea manifestărilor culturale pot participa şi fundaţiile, asociaţiile sau organizaţiile neguvernamentale, al căror obiect de activitate îl reprezintă promovarea culturii tradiţionale.

Muzeele de etnografie şi Centrele pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale pot urmări desfăşurarea acţiunilor în vederea respectării specificului etnografic al fiecărei zone în parte.

Vezi și: FOTO-VIDEO: Muzeul etnografic de la Lupșa – oglindă a satului românesc. Colecție impresionantă de peste 8.000 de exponate

Marcarea Zilei Naţionale a Portului Tradiţional poate fi susţinută şi de Societatea Română de Radiodifuziune şi de Societatea Română de Televiziune, prin difuzarea de emisiuni de promovare a tradiţiilor populare şi a valorilor etnografice româneşti, dar şi prin transmiterea manifestărilor din diaspora prilejuite de această zi.

Totodată, legea prevede includerea, în luna mai, în cadrul curriculei şcolare pentru clasele IV-XII, la disciplina educaţie civică sau la disciplinele echivalente, a două ore consacrate portului tradiţional al zonei sau al minorităţilor naţionale, evidenţiind semnificaţia acestora în păstrarea identităţii naţionale.

Surse: Agerpres, Encicolpedia României