FOTO-VIDEO: Muzeul etnografic de la Lupșa – oglindă a satului românesc. Colecție impresionantă de peste 8.000 de exponate

„Muzeul ăsta a fost făcut de un bolund. Așa îi plăcea tatei să își spună. În viața lui, tata a făcut un muzeu și sapte copii”, spunea în urmă cu câțiva ani, Monica Rotaru, fiica învățătorului care a întemeiat muzeul etnografic de la Lupșa, județul Alba. Între timp, femeia, care îngrijea colecțiile muzeului, a ieșit la pensie, iar Primăria încearcă să le mențină și chiar să le dea o viață nouă.

Cea care are acum în grijă miile de exponate adunate de-a lungul anilor este Iuliana Ploața, angajată de primărie în funcția de muzeograf. Viceprimarul Radu Penciu spune că intenționează realizarea unui parteneriat cu Muzeul Astra din Sibiu, pentru punerea în valoare a colecțiilor unice în România.

Vezi și FOTO-VIDEO: HARTA muzeelor și colecțiilor etnografice din județul Alba. Popasuri în istorie prin „case ale memoriei”

„Cel mai tare ne mândrim cu steagul cu care comunitatea din Lupșa a participat la 1918, la Marea Unire. Este la Muzeul Național de Istorie din București, iar aici la Lupșa avem o replică. În 2018 am refăcut un nou steag, din lână, realizat de femeile mai în vârstă care mai știu încă să țeasă la război și să vopsească lâna după metode tradiționale. Mai avem costume foarte vechi, masa la care a stat Avram Iancu… sunt foarte multe lucruri”, spune Radu Penciu.

Era anul 1937, când o lăcruță de lemn (un penar sculptat) a devenit punctul de plecare pentru cea mai interesantă colecție etnografică din întreagă zonă a Apusenilor.

În 1952, învățătorul Pamfil Albu, tatăl Monicăi Rotaru, avea deja peste 2.300 de obiecte reprezentând viața locuitorilor din Lupșa și a moților în general, pe care a decis să le doneze statului român. El a continuat să își completeze colecția până la sfârșitul vieții, în 1990.

Colecțiile, care numără acum aproximativ 8.000 de obiecte, reprezintă viața moților: tradiții, ocupații, viață socială, dar și participarea lupșenilor la evenimente importante ale istoriei locurilor: Răscoala lui Horea, luptele lui Avram Iancu și Unirea de la 1918.

Muzeul păstrează chiar și câteva vârfuri de săgeți dintre cele cu care locuitorii din Lupșa au aprovizionat oastea lui Horea. Steagul amintit de viceprimar, cu care o delegație a satului a participat la Marea Unire a fost luat la Muzeul Național din București, la solicitarea lui Ceaușescu.

Un grup de locuitori ai satului a participat în 1968 la Adunarea de la Alba Iulia care marca 50 de ani de la Unire. Ceaușescu a observat steagul vechi în primele rânduri și a întrebat de ce e acolo.

Sunt mii de obiecte în colecție, dar primul primul obiect al colectiei este special: o lăcruță din 1849, realizată de un meșter local. Este vorba de un penar din lemn, sculptat cu mare artă, cu modele tradiționale.

Printre pluguri de lemn de mai multe feluri, obiecte de secerat, unități de măsură a cerealelor realizate în mod ciudat dintr-o singură bucată de lemn, sănii, monede, instrumente muzicale, costume populare, ceramică și opaițe, muzeul mai are câteva obiecte care nu se mai găsesc nicăieri altundeva.

Este vorba despre „gujbe” sau „gânjile”, lanțuri din lemn cu ajutorul cărora moții transportau lemnul.

Vizitatorii, mai ales străinii, se uită cruciș la obiectele ciudate și nu își pot explica modul în care transporul unor bușteni grei ar putea fi ușurat cu ajutorul acestora. „Erau foarte rezistente, ca niște cabluri”, spune muzeograful Iuliana Ploața.

Colecția de „spegmnarite” (mosoare pentru firul fin din fuior) și cea de „piepteni din piele de arici”, ” fereastra cu obloc” sau cea „cu burduf”, alături de „camnita” – dovedesc că țăranul a știut să folosească materialele din jurul lui în realizarea celor mai inedite mijloace de trai.

Muzeul de la Lupșa înfățișează evoluția în timp a uneltelor utilizate la cules, la albinărit, la păstorit, la cultivarea pământului, la transportul și prelucrarea produselor agricole. Sunt de asemenea prezentate și ocupațiile tradiționale din această regiune: aurăritul, ciubăritul și industria textilă.

Muzeul deține și o impresionantă colecție de haine, cărți rare din secolele XVII – XVIII, icoane pe lemn și sticlă din secolele XVIII – XIX, minereuri, numismatică și o vastă colecție de obiecte și piese, urmărind evoluția lor, începând din comuna primitivă.

Ca un autentic muzeu etnografic, acesta este oglinda satului românesc, ilustrând viața oamenilor, obiceiurile și ocupațiile tradiționale, un accent deosebit fiind pus pe aurărit, extragerea și prelucrarea aurului, prelucrarea lemnului, creșterea animalelor și agricultură.

Recent, Consiliul Județean Alba a alocat un miliard de lei pentru renovarea vechii primării.