Biserici românești de lemn din Alba: Repertoriul lăcașurilor de cult – monumente istorice și de arhitectură

Arhitectura bisericilor de lemn s-a dezvoltat și păstrat în județul Alba pe valea Mureșului, văile Târnavelor, dar și pe valea Arieșului, astăzi fiind incluse în patrimoniul național aproape 50 de biserici de lemn, dintre care majoritatea datează din secolul XVIII.

Demn de menționat este faptul că în județul Alba se păstrează și este încă în folosință cea mai veche biserică de lemn din România – biserica mănăstirii Lupșa, ridicată la 1429.

Vezi și FOTO: Biserica Sfântului Ierarh Nicolae de la Mănăstirea Lupșa, cea mai veche biserică de lemn din Transilvania

Vasile Drăguț prezenta aceste monumente – lăcașe de cult ca fiind în armonie cu mediul natural în care au fost plasate: „înscrise cu modestie în peisaj, uneori tupilate în preajma unor copaci uriași, bisericile nu excelează prin înălțimea pereților sau acoperișurilor, acestea având pantele potrivit înclinate, pe măsura materialului lemnos de învelire: șița sau șindrila”.

Din punct de vedere tipologic, bisericile de lemn din Alba se încadrează în obișnuita structură longitudinală a spațiului dispus ritual în pronaos (frecvent tăvănit), naos (de obicei cu boltă semicilindrică) și altar, iar turnul este înălțat peste pronaos, cu excepția cazurilor când clopotnița este separată de biserică.

O caracteristică a stilului constructiv la bisericile românești de lemn este ridicarea pereților perimetrali ai bisericilor din cununi de grinzi dispuse orizontal și încheiate la extremități, în spațiul european, la populațiile slave sau germanice, fiind utilizată mai ales tehnica dispunerii pe verticală a grinzilor sau prin sistemul „în furci”. Lemnul utilizat la ridicarea bisericilor este îndeosebi cel de esență tare: gorunul, încheiat în coadă de rândunică sau cățel, mai rar folosindu-se fagul sau bradul – situație în care cea mai potrivită era încheietura prin încălecare.

Elementele decorative ale acestor monumente sunt de obicei realizate din lemn, prin valorificarea plastică a îmbinărilor de bârne ce formează, în multe cazuri, sub poala acoperișului, console cu aspect de aripi sau prin reliefarea, cu ajutorul sculpturilor, a portalurilor, cum este cazul bisericilor de la Găbud, Lăzești sau Șilea. Celălalt element decorativ este podoaba picturală, constând din icoane și pictură parietală, care de cele mai multe ori formează ansambluri de mare valoare artistică, precum cele de la Sartaș (1780) sau Goiești (1790).

Repertoriul bisericilor de lemn – monumente istorice și de arhitectură din județul Alba:

Bazinul Arieșului:

• Biserica de lemn „Înălțarea Domnului” din Arieșeni (1791, cult ortodox, pictor Mihai de la Abrud)

• Biserica de lemn „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din Gârda de Sus (1792, modificată în 1863, cult ortodox)
• Biserica de lemn „Sfinții Trei Ierarhi” din Goiești, comuna Vidra (sec. XVIII, cult ortodox, pictor Simion Silaghi din Abrud)
• Biserica de lemn „Sf. Ilie” din Întregalde (1774, adăugiri în sec. XIX, cult ortodox)
• Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Lăzești, comuna Vadu Moților (sec. XVIII, adăugiri din 1878, cult ortodox)
• Biserica de lemn din Lunca Largă, comuna Ocoliș (sec. XVIII, cult ortodox)
• Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Geogel, comuna Ponor (1751, adăugiri ulterioare, cult ortodox, pictori Ion de la Beriu și Gheorghe Tobias din Abrud)
• Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Cojocani, comuna Mogoș (sec. XVIII, modificări și adăugiri în sec. XIX-XX, cult ortodox)
• Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Dealu Geoagiului, comuna Întregalde (1742, adăugiri din sec. XIX, cult ortodox)
• Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Poșaga de Sus – Belioara (1789, cult ortodox)
• Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Runc, comuna Ocoliș (1852, cult ortodox)
• Biserica de lemn „Pogorârea Sf. Duh” din Sartăș (1780, pictori Gheorghe fiul lui Iacov și Toader Ciungar, cult ortodox)
• Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” de la Sub Piatră, comuna Sălciua (1798, adăugiri din sec. XIX, cult ortodox)

• Biserica de lemn „Sf. Treime și Prorocul Ilie” din Valea Largă, comuna Sălciua (1782, cult ortodox)
• Biserica de lemn „Nașterea Maicii Domnului” din Valea Lupșii (1799, cult ortodox)
• Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Lupșa (atestată în 1429, pictură din 1694, iconostas din secolul XVII, cult ortodox)

Bazinul Mureșului

• Biserica de lemn „Sf. Theodor Tiron” din Băgău (secolul XVIII, cult ortodox, pictori Toader Ciungar și fii Nicolae și Iacov)
• Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” din Copand, comuna Noșlac (1803, strămutată în 1856, cult ortodox, pictori Ștefan și Matei Șarlea din Feisa)
• Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Fărău (1762, cu adăugiri ulterioare, cult ortodox)
• Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Găbud, comuna Noșlac (1776, cult ortodox, pictori Gheorghe și Nicolae din Feisa)
• Biserica de lemn „Sf. Nicolae) din Ghirbom, comuna Berghin (1688, cult ortodox)
• Biserica de lemn „Pogorârea Sf. Duh” din Lunca Mureșului (1723, adăugiri din secolul XIX, cult ortodox, pictori Nicolae fiul lui Iacov și Vasile Ban din Feisa)
• Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Noșlac (secolul XVIII, modificări din 1803 și 1923, cult ortodox)
• Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Pianu de Sus (secolul XVIII, cult ortodox)
• Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Săliștea (1798, cult ortodox, pictori Petru din Topârcea și Simion Poienaru din Laz)
• Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Sânbenedic (1775, cult ortodox, pictori Nicolae fiul lui Iacov și Porfirie Șarlea din Feisa)
• Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Șilea, comuna Fărău (sfârșitul secolului XVIII, cult ortodox, pictor Porfirie Șarlea din Feisa)
• Biserica de lemn „Sf. Gheorghe” din Șpălnaca (sec. XVIII, renovată în 1865, cult ortodox)
• Biserica de lemn „Sf. Gheorghe” din Tău, comuna Roșia de Secaș (sec. XVIII, adăugiri din 1820, cult ortodox)
• Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Turdaș (1770, adăugiri din 1826, cult ortodox, pictori Nicolae fiul lui Iacov și Vasile Ban din Feisa)

sursa: Județul Alba. Istorie, cultură, civilizație – Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, editori Vasile Moga și Gabriel Tiberiu Rustoiu