Cine a fost Bethlen Gábor și cum a ajuns portretul lui Avram Iancu la picioarele statuii sale de la Alba Iulia

Dezvelirea statuii principelui Transilvaniei, Bethlen Gabor, la Alba Iulia, a generat reacții, după gestul senatorului PSD de Alba, Călin Matieș. În prezența președintelui Ungariei, Katalin Novak, acesta a așezat la picioarele statuii un portret al lui Avram Iancu. 

Îmbrăcat în costum popular, senatorul Matieș i-a oferit un buchet de flori președintelui Ungariei, Katalin Novak, supravegheat îndeaproape de membrii structurii de pază ai acesteia.

După ce i-a dat florile, el a scos dintr-o traistă cu motive populare un portret al eroului național român Avram Iancu, pe care l-a așezat la picioarele statuii principelui Gabriel Bethlen, pentru a aminti de cei 150 de ani de la moartea lui Avram Iancu.

”Aș vrea să pun cu Avram Iancu aici, pentru că sunt 150 de ani și Cetatea avea nevoie de Avram Iancu, domnul primar (Gabriel Pleșa, aflat și el de față – n.red.) trebuia să știe acest lucru”, a spus Matieș.

”Nu-i vorba de circ, sunt singur, e vorba de identitatea națională”, a adăugat acesta, imediat după ce l-a așezat pe Avram Iancu la picioarele lui Bethlen Gabor.

Un gest controversat, mai ales că poate fi interpretat și invers în raport cu intenția declarată a acestuia.

Călin Matieș este și candidatul stabilit de PSD Alba pentru Primăria municipiului Alba Iulia, la următoarele alegeri locale.

Cine a fost Gabriel Bethlen sau Bethlen Gabor

Dezvelirea statuii de la Alba Iulia a generat multe comentarii legate de Bethlen Gabor. Puțină lume știe însă cine a fost acesta.

Gabriel Bethlen (în maghiară Bethlen Gábor) s-a născut în jurul anului 1580, la Ilia și a decedat la 15 noiembrie 1629, la Alba Iulia. La 13 ani a rămas orfan de ambii părinţi, iar domeniul familial şi bunurile din Ilia i-au fost confiscate.

A intrat în slujba Curţii princiare, iar la 20 de ani a devenit comandant de oşti şi se afla în anturajul principelui transilvănean Sigismund Bathory, la Curtea imperială de la Viena.

Bethlen Gabor a fost principe al Transilvaniei între 1613-1629 și, începând cu 1619, lider al mișcării antihabsburgice din estul și nordul Ungariei în contextul Războiului de Treizeci de ani, în care Transilvania s-a situat de partea puterilor oponente Sfântului Imperiu Romano-German.

A încercat să ajungă stăpânitor al Moldovei și al Munteniei, pe care ar fi dorit să le unească sub numele de Dacia (potrivit istoricului Constantin Giurescu). Nu a fost însă lăsat de otomani, care l-au sprijinit în schimb împotriva dinastiei de Habsburg.

VIDEO: Moment tensionat la dezvelirea statuii lui Bethlen Gabor. Senatorul Matieș a alăturat portretul lui Avram Iancu

A fost educat la Lăzarea, în castelul unchiului său András Lázár. Mai apoi a fost trimis la curtea prințului Sigismund Báthory, cu care a fost și când a mers în campania sa în Țara Românească.

În 1613, Bethlen a condus o puternică armată împotriva lui Gabriel Báthory.

• După abdicarea lui Sigismund Bathory, fiind de confesiune calvină, Bethlen se alătură taberei nobiliare antihabsburgice, susţinându-l pe Moise Secuiul la tronul Transilvaniei. După înfrângerea acestuia, s-a refugiat în Imperiul otoman, unde a stabilit relaţii cu demnitarii sultanului (’’îi cunosc firea turcului’’ – va spune el mai târziu).
• Orientarea sa turcofilă a intrat în coliziune cu cea proaustriacă a lui Bathory, care a încercat sa-l lichideze. Prevenit, în 1612 Gabriel Bethlen s-a refugiat din nou la turci, unde a fost primit de sultan, care l-a numit principe. Deşi este proscris de Dietă, Bethlen a înaintat sprijinit şi de oştile muntene si moldovene, iar Bathory a fugit și a fost asasinat la Oradea. În acest context, la 23 octombrie 1613, Stările îl aleg pe Bethlen ca principe al Transilvaniei.

Se pare că din cauza tenului mai închis, în epocă a fost poreclit ”Țiganul”. A ajuns pe tronul Transilvaniei cu sprijinul otomanilor, spre deosebire de ce voiau Hasburgii. Pe data de 13 octombrie 1613, dieta Transilvaniei, la Cluj, a ratificat alegerea sultanului Ahmed I.

În 1651 și împăratul Matia I l-a recunoscut drept rege al Transilvaniei, în schimbul unei promisiuni secrete din partea lui Bethlen în care l-ar fi ajutat împotriva Otomanilor.

Un alt tip de conducător

În timp ce a fost conducător, Bethlen a evitat cruzimea și excesele, tipice predecesorilor săi. El a dezvoltat producția minieră și industrială, naționalizând multe sectoare ale comerțului extern al Transilvaniei.

A costruit și un nou castel în Alba Iulia, capitala Transilvaniei pe acea vreme, s-a înconjurat cu o curte splendidă și a sponsorizat arta și cultura (el însuși a scris câteva imnuri), în special în ceea ce privește aspectele legate de credința lui calvinistă.

Multe dintre acțiunile sale guvernamentale au fost, de fapt, dictate de dorința de a favoriza răspândirea culturii protestante: a înființat o academie la care a invitat fiecare pastor sau profesor maghiar care a vrut să meargă acolo și a trimis studenți la universități protestante în Anglia, Țările de Jos și în principatele protestante ale Sfântului Imperiu Roman.

A conferit titluri nobiliare ereditare tuturor pastorilor protestanți și le-a interzis nobililor maghiari să împiedice accesul la educație al supușilor.

Vezi și Katalin Novak: maghiarii din Transilvania nu pot contribui la prosperitatea Ungariei şi a României decât păstrându-şi identitatea

În același timp, și-a ales consilieri și de la alte confesiuni, pentru a fi ”sigur că nu va cădea în excesele religioase”.

În acțiunea sa politică, el nu a neglijat aspectele militare, care ar fi servit la realizarea unei politici externe agresive și ambițioase; în acest scop el a înființat o armată eficientă de mercenari care, datorită acordurilor de pace cu Otomanii, s-a putut îndrepta spre domeniile habsburgice la nord și la est de teritoriul său.

Au existat multe motive pentru rivalitatea sa cu Viena: din 1618, odată cu izbucnirea Războiului de Treizeci de ani, Habsburgii au început o politică de centralizare și au încercat eliminarea protestantismului.

A murit pe 15 noiembrie 1629, dar a reprezentat una dintre cele mai originale personalități ale secolului său: în ciuda credinței calviniste, el n-a limitat libertatea religioasă a supușilor săi, ajutându-l chiar pe iezuitul György Káldy în traducerea și publicarea unei versiuni a Bibliei.

Surse: Historia.ro, Adevărul.ro, Wikipedia

 Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News