Codul Fiscal: Persoanele fizice cu apartamente în care sunt sedii sociale de firme, dar nu se desfăşoară activitate economică, nu vor plăti impozite majorate

Normele de aplicare ale noului Cod fiscal clarifică anumite situaţii în care proprietarii de apartamente în care sunt găzduite sedii de firme, însă în aceste locaţii nu se desfăşoară activitate economică, nu vor plăti impozit majorat asemenea spaţiilor nerezidenţiale sau mixte. Cu alte cuvinte, dacă aveţi sediu de firmă într-un apartament de locuit, dar fără ca aici să se desfăşoare şi activitatea economică şi să fie deduse cheltuieli, veţi plăti impozit ca pentru un imobil cu destinaţie rezidenţială.

În altă ordine de idei, proprietarii de clădiri mixte şi nerezidenţiale au obligaţia ca, până la 31 martie 2016, să depună la primării o declaraţie pe baza cărora să fie calculat impozitul.

La Titlul IX, Impozite şi taxe locale din normele metodologice se arată că activitatea economică se referă la orice activitate care constă în furnizarea de bunuri, servicii şi lucrări pe o piaţă și cuprinde activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor liberale sau assimilate acestora.

Potrivit aceleiaşi surse, clădirea cu destinație mixtă este o clădire care are suprafețe folosite în scop rezidențial, respectiv suprafețe care sunt folosite în scop nerezidențial, iar în categoria clădirilor nerezidențiale sunt incluse acele clădiri care sunt folosite pentru activități administrative, de agrement, comerciale, de cult, de cultură, de educație, financiarbancare, industriale, de sănătate, sociale, sportive, turistice, precum și activități similare, indiferent de utilizare și/sau denumire, fără ca aceasta să intre în categoria clădirilor rezidențiale. Structurile de primire turistice sunt considerate clădiri nerezidențiale.

De asemenea, clădirile sau spațiile din acestea unde se înregistrează sedii secundare și puncte de lucru se consideră că sunt folosite în scop nerezidențial, iar clădirile în care nu se desfășoară nicio activitate, sunt considerate nerezidențiale dacă aceasta este destinația care reiese din autorizația de construire. De exemplu, sunt clădiri nerezidențiale: o clădire de birouri, un magazin, o fabrică, o clădire unde se desfășoară activitate de asigurare, un spital, o școală, un hotel.

Clădirile rezidențiale sunt clădiri folosite pentru locuit, alcătuite din una sau mai multe camere, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, care satisfac cerinţele de locuit ale unei persoane sau familii și care nu sunt folosite pentru desfășurarea unor activități economice. Clădirile în care nu se desfășoară nicio activitate sunt considerate rezidențiale dacă aceasta este destinația care reiese din autorizația de construire. În cazul unui apartament ANL, folosit pentru locuit, nu se datorează impozit pe clădiri și nici taxă pe clădiri.

Pentru încadrarea într-una din aceste categorii, se are în vedere destinația finală a clădirilor, inclusiv în cazul în care acestea sunt utilizate de alte persoane decât proprietarii lor, precum și modul de înregistrare a cheltuielilor cu utilitățile.

În normele metodologice se explică faptul că, pentru clădirile cu destinație mixtă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, la adresa cărora este înregistrat un domiciliu fiscal, la care nu se desfășoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457 din Codul fiscal. Acesta prevede că imobilul este considerat cu utilizare rezidenţială, astfel încât impozitul se va calcula prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% – 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii, cota fiind stabilită prin hotărâre a consiliului local.

Valoarea impozabilă a clădirii se va determina prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/mp. Aceasta se va ajusta în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este amplasată clădirea, prin înmulţirea cu un coeficient de corecţie.

Totodată, valoarea impozabilă a clădirii se reduce în funcţie de anul terminării, astfel: cu 50% dacă are o vechime de peste 100 de ani, cu 30% daca are o vechime între 50 şi 100 de ani şi scade până la 10% dacă are o vechime între 30 de ani şi 50 de ani inclusiv.

În cazul unei clădiri cu destinație mixtă, aflată în proprietatea persoanelor fizice, la adresa căreia este înregistrat un domiciliu fiscal, la care se desfășoară o activitate economică, când se cunosc suprafețele folosite în scop rezidențial și cele folosite în scop nerezidențial, impozitul se calculează prin însumarea impozitului aferent suprafeței folosite în scop rezidențial, calculat potrivit art. 457 din Codul fiscal, cu impozitul aferent suprafeței folosite în scop nerezidențial, calculat potrivit art. 458 din Codul fiscal.

Potrivit normelor metodologice de aplicare ale Codului fiscal, persoanele fizice care au în proprietate clădiri nerezidențiale sau clădiri cu destinație mixtă au obligația să depună declarații până la 31 martie 2016, la autorităţile de taxe locale. Depun declarații în cazul clădirilor cu destinație mixtă, persoanele fizice care au înregistrat un sediu social, persoanele fizice care desfășoară activități independente și care au declarat sediul la adresa de domiciliu, inclusiv cele care nu își deduc cheltuielile cu utilitățile înregistrate în desfășurarea activitătii economice.

De asemenea, persoanele juridice care dețin în proprietate clădiri, au obligația de a depune până la 31 martie, declarațiile fiscale în care se menționează destinația clădiri.

Proprietarii vor anexa la declaraţiile fiscale orice document din care reiese destinaţia clădirii, precum: contracte de închiriere, contracte de comodat, autorizaţii de construire şi orice alte documente justificative.

Vezi integral: TITLUL IX Impozite si taxe locale

AICI, normele metodologice pentru aplicarea Codului Fiscal din 2016.

Vezi şi Obligaţii pentru contribuabilii cu clădiri nerezidenţiale, maşini radiate din circulaţie şi alte precizări despre stabilirea impozitelor pe 2016