(FOTO) O echipă de documentarişti, la peşterile din Gârda de Sus, pe urmele lui Emil Racoviţă

Peşterile din Gârda de Sus (Gheţarul Scărişoara şi Gheţarul Zgurăşti) au fost vizitate în urmă cu câteva zile de o echipă de cineaşti pasionaţi, care realizează un film documentar despre viaţa şi activitatea marelui savant Emil Racoviţă. Echipa recent întoarsă din Antarctica, unde a filmat pe urmele marelui savant Emil Racoviţă, a fost condusă de Gabor Xantus, regizor şi realizator de filme documentare la televiziune, profesor universitar la Facultatea de Teatru şi Televiziune din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”, din Cluj-Napoca.

„În urmă cu 15 ani, m-am hotărât să realizez un film biografic postum, plecând pe urmele marelui savant (…), prin Munţii Apuseni, prin Europa Occidentală până în Antarctica. Recent, ne-am întors din Antarctica şi, iată, iar ne aflăm în mijlocul gheţurilor. Probabil că şi Emil Racoviţă avea această atracţie nostalgică, poate romantică, după călătoria în Antarctica, dorea să găsească gheaţa. Şi iată că aici, în Scărişoara, a găsit acel mediu, care era cu mult mai aproape de el, (…) şi probabil că aici a retrăit acele superbe şi fascinante zile pe care le-a petrecut în Antarctica”, a declarat Gabor Xantus.

Documentarul este produs de Fundaţia Arte Vizuale, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, finanţatori „The Media Partnership” şi Fundaţia Arte Vizuale.

Echipa de filmare are aprobarea Comisiei Monumentelor Naturii, a Academiei Române şi a Parcului Natural Apuseni şi a fost însoţită de Cristian Lascu, redactor şef la revista „National Geografic” România. La filmări au participat şi membri ai Asociaţiei Speologice „Sfinx” din Gârda, care au ajutat şi au pus la dispozitie materialul tehnic speologic şi de iluminare necesar.

Gheţarul Scărişoara, aflat în comuna Gârda de Sus, judeţul Alba este cel mai important obiectiv turistic Monument al Naturii din România, se află în Parcul Natural Apuseni şi este vizitat de numeroşi turişti români şi străini.

Iluminarea gheţarului a fost refăcută de curând cu LED-uri şi pune bine în evidenţă formaţiunile de gheaţă transparentă care se formează primăvara, când aerul rece, captiv în peşteră, reîngheaţă apa care pătrunde de la suprafaţă în urma topirii zăpezii. Citiţi aici mai multe despre sistemul de iluminat al Gheţarului Scărişoara.

Care este povestea Peşterii „Scărişoara”?

Primele menţionări despre Gheţarul Scărişoara, ca obiectiv turistic, au fost făcute de A.Szirtfi (1847) şi J.Vass (1857), care, prin faptul că menţionează echiparea cu scări de lemn a avenului de intrare în Gheţar, dovedeşte faptul că acesta era cunoscut şi explorat de Moţi, care utilizau gheaţa şi apa din această zonă secetoasă cu mult timp înaintea primilor vizitatori.

Primele observaţii ştiinţifice în legătură cu această peşteră au fost publicate de geologul Karl Peters (1861).

Prima hartă a peşterii a fost publicată de geograful Adolf Schmidl (1863).

Primul studiu monografic a fost publicat în 1927 de Emil Racoviţă, cercetătorul român care a întemeiat în 1907 Biospeologia ca ştiinţă (studiul animalelor ce trăiesc în peşteră) şi care a fondat primul Institut de Speologie din lume la Cluj în 1920.

Gheţarul Scărişoara este prima peşteră declarată Monument al Naturii în România în 1938.

În urma unei expediţii organizate de M. Pop în 1947 sunt descoperite şi explorate cele 2 rezervaţii Ştiinţifice.

Urmează două etape de cercetare şi studiere a Gheţarului întreprinse de cercetătorii Institutului de Speologie „Emil Racoviţă” din Cluj, între 1963 -1968 şi 1983 –1992, coordonate de M. Şerban, I. Viehmann, T. Rusu, Gh. Racoviţă, V. Crăciun, E. Silvestru, B. Onac.

În anul 2001, Asociaţia Speologică „Sfinx” Gârda explorează noi laterale ale peşterii şi finalizează amenajarea cu podete a porţiunii turistice a Gheţarului, introducând lumina artificială în sala „Biserica”, în parteneriat cu Primăria Gârda de Sus, Direcţia Silvică Alba şi Ocolul Silvic Gârda.

Cum este structurată peştera „Scărişoara”?

Peştera are 3 intrări, şi se află la o altitudine de 1165 m faţă de nivelul mării. Ea are o lungime de peste 700 m şi o diferenţă de nivel de 105 m. Traseul turistic este format dintr-un aven (puţ vertical) adânc de peste 50 m şi un diametru de 50m, echipat cu scări metalice. La baza acestei coborâri se află „Sala Mare” a cărei planşeu este ocupat de un bloc de gheaţă cu un volum de peste 100.000 metri cubi, cu o grosime maximă de 36 m şi a cărui strate datate de la o adâncime de circa 20m (din cei 36 m determinaţi) au între 2000 şi 3500 de ani vechime.

Parcursul turistic de pe blocul de gheaţă se face pe podeţe de lemn echipate cu mâini curente. Din capătul Nord-Vestic al Sălii Mari, de pe un balcon al Sălii „Biserica” se pot admira scăldate în lumina reflectorului cele peste 100 de formaţiuni stalagmitice perene de gheaţă.

Din „Sala Mare”, între Blocul de Gheaţă şi peretele de calcar se formează deschideri verticale numite rimae, precum şi cele două rezervaţii ştiinţifice „Rezervaţia Mare” şi „Rezervaţia Mică”, în care se poate întra numai pentru scopuri ştiinţifice, cu autorizaţie de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” din Cluj Napoca.

În Gheţar trăiesc lilieci şi gândăcei de 2-3 mm numiţi „Pholeuon prozerpinae glaciale”, iar din sedimentul „Rezervaţiei Mari” a fost a fost dezgropat un schelet de Rupicapra.

Aceste informaţii ne-au fost furnizate de preşedintele Asociaţiei Speologice „Sfinx” Gârda, dr. Christian Ciubotărescu.

În urmă cu aproximativ o lună, gheţarul Scărişoara a fost vizitat de o echipă de speologi, glaciologi şi biologi români şi francezi, care au examinat blocul de gheaţă, în încercarea de a-i determina vârsta. Citiţi aici multe despre această cercetare ştiinţifică.