FOTO: Pe deal la Oarda sau pe blocul 280. Cum se urmărea CM de Fotbal acum mai bine de 30 de ani, în Alba Iulia

Televizoare 4k, filme ultra HD, programe TV la discreție, din orice colț al planetei. Toate astea sunt acum lucruri absolut normale, fără de care nici nu ne putem imagina viața. Cum ar fi să nu ai acces acum la meciurile din Campionatul Mondial de Fotbal, pe care, și să nu vrei, tot le vezi pentru că rulează pe toate ecranele din oraș.

Cei care nu am trăit în comunism, nici nu ne putem închipui așa ceva. Totuși, în urmă cu 30 și un pic de ani, viața în România era cu totul alta. La fel cum apa venea cu porția, așa erau și programele TV, două ore pe zi cu imaginea tovarășului Ceaușescu. Evident că nici nu se punea problema de vreun meci de fotbal, însă cu toate astea românii găseau o cale să se bucure la golurile marcate de Maradona, chiar și printre  „puricii” care aveau și ei farmecul lor la vremea aceea.

Până și cei care nu erau microbiști se alăturau grupurilor de suporteri pe blocurile înalte din oraș sau pe dealuri, acolo unde se strângeau cu câte un televizor sport, o antenă improvizată și o Dacie „multifuncțională”, care nu doar că le era mijloc de transport, ci era folosită pentru alimentare și suport pentru televizorul de câțiva centimetri.

Campionatul Mondial de Fotbal din Rusia i-a făcut pe oameni să-și amintească cu nostalgie de vremurile în care vizionarea unui meci de fotbal era o adevărată aventură, ce necesita pregătire temeinică.

La Alba Iulia, locul de întâlnire pentru cei care doreau să vadă meciurile era pe Blocul 280 din centrul orașului. O antenă uriașă improvizată, pe care unul dintre cei prezenți se sacrifica să o țină și să o miște constant pentru a nu pierde semnalul, un televizor la care doar „puricii” se vedeau color, și țuică. Așa se vedeau meciurile în oraș.

Cei care nu prindeau loc pe bloc, mergeau pe deal, la Oarda de Sus, lângă Releu, sau într-un loc mai înalt, de unde încercau să prindă semnal de la vecinii sârbi.

 

„Da, aşa se putea vedea campionatul mondial de fotbal înainte de ’89. Urcai pe un deal și trebuia să ai un televizor sport care să meargă la bateria mașinii și o antenă înălţată pe un par. Antena era manevrată în permanență de 2-3 bărbați, pentru că dispărea semnalul de la bulgari. Urâte vremuri…”

„Eu am prins Campionatul Mondial din 1986 la Zlatna. Mergeam la Izvorul Ampoiului, în Carpini, și tot așa cu un televizor sport de unde se prindeau posturi din fosta Iugoslavie. Mergeam pe ploaie, pe vreme rea sau bună. Erau alte vremuri, nu se compară cu ce este acum, iar dragostea de fotbal era mare de tot. Eram tineri și era frumos”

Sudul ţării era privilegiat pentru că oamenii își îndreptau antenele TV spre sârbi și bulgari, însă în centrul țării situația nu era atât de simplă.

„Eu, ca rezident în mijlocul Ardealului, la Alba, nu prindeam nici un vecin, așa că în timpul Campionatului Mondial din 1986 ne-am mutat cu vreo jumătate de oraș – seară de seară – pe dealuri, pentru a prinde, cu ajutorul unor antene gigant, Mondialul din Mexic. A fost un fel de Woodstock fotbalistic de o lună”

Acestea sunt doar câteva povești ale celor care probabil atunci nu-și imaginau că după 30 de ani vor vedea meciurile de fotbal color, la orice oră și fără frica Securității, care doar la Campionatele Mondiale le permitea, într-o înțelegere tacită, să urmărească câteva partide importante.

În 1985, programul Televiziunii Române a fost limitat la doar 2 ore pe zi, emisiunile fiind în cea mai mare parte dedicate cultului personalității cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu. Ulterior, programul a fost extins cu o oră. Decembrie 1989 a fost un punct important în istoria TVR. Evenimentele de la Revoluţie au fost transmise în direct.